6 matches
-
Slatina-Dacia/ România, 26 norembrie 1909 - 1994, moartie, 26, Paris), părintele teatrului absurdului, fiind „total absent“: își lăsase deasupra „Cântăreața cheală“ (ce, „la câteva minute după“, s-a spânzurat, din gelozie, de-o bară metalică a Turnului Eiffel) spre a-și înțărcui rinocerii sub turla-nsondorat-pariziană ca să se-apuce apoi, „nevăzut de nimeni“, a butona detectorul de fier de Dacia-Banat (întru eterna lămurire fieroasă de la supra-sol). Distinsul Receptor de Subtilă Epigramă trebuie neapărat să rețină din prefața Urmuz înainte de toate (și de tot
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_1397642666.html [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
și dăm de câteva țarcuri unde suntem studiate de câteva lame, doi ponei negri, mititei și sfioși, o căprioară cu ochi mari și urechi alerte și, într-un țarc noroiat, către ieșire, doi pecari murdari (bine că măcar ăștia sunt înțărcuiți!). Maria îmi spune că am timp să văd restul a doua zi, îmi arată bucătăria și dormitorul și îmi spune că ea trebuie să plece. O conduc către poarta mare de la intrare, îmi arată mecanismul de închidere, apoi pleacă și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
era târzie. Timpul trecea, iar vremurile se schimbau; răbdare. Se smulse din gânduri și urcă scara cu pas ferm. Etajul al doilea era în întregime ocupat de dormitoarele comune, unde paravane în unghi drept, separând un colț de restul camerei, înțărcuiau intimitatea supraveghetoarelor. Cu condiția să nu aprindă veioze, care ar fi transformat aceste adăposturi precare în teatre de umbre. Doar supraveghetoarea șefă avea dreptul la o cameră proprie, amenajată în ceea ce la origine trebuie să fi fost un capăt de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un chip ce divulgă propriile lor trăsături, materializate în oglinzile pocitoare pe care le mînuiesc. Neîndurîndu-se a recunoaște în Virgil Ierunca un herald al unui timp ce n-a trimis încă, de după linia orizontului, decît raze răzlețe, încearcă a-l înțărcui în perimetrul propriei lor concepții într-adevăr mărginite și anacronice. În realitate, "îngustul", "intolerantul" Ierunca se arată capabil de o comprehensiune iertătoare, relevînd meritul acolo unde crede că se află, chiar într-un context ingrat: "George Macovescu, soldatul cel mai
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
punea în gardă, - eu, atunci, nepricepând o iotă. L. N.: Născut în Turnu Severin. La Dunăre. Ș.F.: La Dunăre și nu. Căci, din vara lui 1948 (când cu defecțiunea generalissimului Tito) până prin ’56, Dunărea a fost, la propriu, îngrădită, „înțărcuită” ca un lagăr, păzită strașnic și supravegheată din zeci de miradoare. Dunărea era un fluviu absolut damnat. Periculos, în orice caz, pentru regim, până la ultimele-i zile. N-am fost, așa-zicând, un danubian, ci un locuitor al zonei, chiar
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
când zici că „în materie de cultură criteriul dominant trebuie să fie cel estetic.” Contradicția mi se pare evidentă, pentru că eu înțeleg prin „cultură” întreaga activitate publică a intelectualului. Cred că practica ta demonstrează această noțiune; în nici un caz nu înțărcuiești „cultura” pe ultima pagină, cum fac mai toate ziarele. Exilul culturii din discursul public e una dintre greșelile enorme ale mediei contemporane; cultura a devenit ceva „drăguț” (nice, quaint), bun de pus la sfârșitul programului sau cotidianului ca să demonstreze cumva
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]