2,969 matches
-
un punct (se știe că punctul dispare foarte repede, uneori nici nu-l observi, dar alteori pune sfârșit unei situații) - dar în jurul căruia se poate desena infinitul. Fie și numai aceste versuri reclamă un poet original și dinamic. Dorința de înalt care-l supune, jindul spre perfecțiune, reies din poemul: “Desenez un cerc”: am grijă să fie perfect / apoi delimitez un punct pe circumferință / unde ne putem atinge / tangent / sau doua puncte / unde să ne intersectăm / fără să alegem cine e
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
un hohot de râs,/ o rochie albă,/ o flacără de lumânare,/ un ou roșu,/ o bucățică de prescură,/ un ochi de lumină” (Spune-mi cine sunt). Un element comun poeților din totdeauna și de pretutindeni: dorința de zbor, năzuința spre Înalt. Zbor printre nori ilustrează această încercare icarică: „Se făcea că sunt pasăre-n zbor./ A câta din numărătoarea/ lui Dumnezeu?/ A câta întoarsă de vânt?/ Pe mine ar trebui/ să mă recunoască/ după gânguritul meu sălbatic,/ după cuiburile ascunse / în
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1493342598.html [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
regresivitate a termenului literar și ce poate duce la dureri mai mari ca viața în umbra răutăți profane? Cuvântul, de când și-a marcat existența, a ars umanul dând dureri fără margini, a secat teluricul și s-a întins roditor spre înaltul cerului, coborând cu savoare spre nimicirea entității om. Cuvântul este rodul ideilor noastre și unul dintre cele mai puternice fermentări de distrugere a semenului, cu dureri de neînchipuit. Unii dintre noi îl folosesc pentru mângâierea inimilor bolnave, a alinării durerilor
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 by http://confluente.ro/Estetica_romanului_superrealis_stefan_lucian_muresanu_1372258130.html [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
passe-partout), iar răspunsul lui Dumnezeu se manifestă „în surdină”, într-o „cerească simfonie” sufletească. „O șoaptă divină întrecând atotcuprinderea / Acolo unde tainic rugăciunea prinde contur” și „Clopotele acolo dau glas îngeresc / În liniștea singurătății mântuitoare, / Gândul curat iradiind dumnezeiesc / Dinspre înalt, către noi, fiecare”. Rugăciunea omenească are totdeauna „replică” dumnezeiască. „La orizont, îmi pare uneori / Că se întâlnește cerul cu pământul / Iar peste toate înțelept Cuvântul / Aduce strălucirea dintre nori”. Cu adevărat, în poemele acestea, exprimându-mă în verbul lor, „Parcă
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1476973923.html [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
însăși dimensiunile vieții, dar dacă nu e o spunere chiar repetitivă, atunci riscăm să uităm de unde, pe unde și până unde avem mersul. Cu o efervescentă „Pasiune”, în clar și deloc ascunsă după subînțelesuri, ci mergând de-a dreptul pe înaltul înțelesului, Camelia Ardelean aduce transfigurarea propriei experiențe de viață în sublimarea lirică. Sensibilitatea este aceeași pe care o știm, venită din profunzimile ființei, ca fiind ceva intrinsec și categoric, hotărât. În deplină limpezime a simțurilor, mergând până la luciditate: „Ți-am
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1443945681.html [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
Acasă > Versuri > Omagiu > POEM ANIVERSAR Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1195 din 09 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Din nou la start prezent e-un temerar, Iradiind în el nevoia de înalt; Acum aripile-și întinde, de asalt, Neînfricata fiică-a lui Icar - Arc peste timpul multimilenar. Mereu, mirajul zborului spre astre, Iatacul cu luceafărul de seară Reconstruiesc decoruri de beteala - Ofranda lumilor în veci albastre -, NăscândIcari, la ele să adaste. La
POEM ANIVERSAR de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_parlea_1397032493.html [Corola-blog/BlogPost/383434_a_384763]
-
moartea îi petrece. Râd de tot ce este sfânt Blasfemie li-i cuvântul Limba-i plină de venin A înveninat pământul. Cei orbiți de ei s-adună Și în taină-și zic mereu Ce-ar putea sa vadă oare Din înalturi, Dumnezeu? Stâng avere la avere Și se chiamă fericiți Nu dau lumii socoteală Nu-s de nimeni osândiți. Eu-n zadar mi-am curățit Inima de cele rele Că-s lovit pe zi ce trece Parcă tot mai mult de
PSALMUL 73 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1470754942.html [Corola-blog/BlogPost/365221_a_366550]
-
A răsărit steaua lui din groapa lumilor apuse și întunecă soarele cu umbre adânci din păcate plânsul loviților de fiarele tiranilor. Pe caii albaștri din adâncul oceanului se ridică spectral umbra arhanghelului scuturând supărat lanțurile ocnașilor și se avântă spre înalturi să elibereze surâsurile din tenebre fulgerând din priviri temnicerul. Referință Bibliografică: Vrăjitorul tenebrelor / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2002, Anul VI, 24 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
VRĂJITORUL TENEBRELOR de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1466723053.html [Corola-blog/BlogPost/373709_a_375038]
-
Și mă-ncălzesc la adăpost de stele În jocul tău ce îl așterni timid Timiditate, flori și joc de iele În iarna cea de ieri, îngheț închid Aripi îmi cresc ușor în vise albe Când mă inviți cu tine spre înalt Albastru mă adună și mă soarbe Într-un balans și-un echilibru, alt În care doar culorile mă iartă Că te iubesc pe tine primăvară Vitraliu magic agățat de-o toartă A Timpului ce-alunecă și zboară Referință Bibliografică: Primăvara-vitraliu
PRIMĂVARA-VITRALIU MAGIC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Primavara_vitraliu_magic.html [Corola-blog/BlogPost/355986_a_357315]
-
împingerea apei. Se folosesc la construirea de diguri maritime. (DEX)] și pescărușii zburătăcind pe deasupra mării. Oricum, când veți fotografia răsăritul, va fi superb, soarele ieșind câte puțin din valuri, apoi devenind mare și rotund cât roata carului, apoi înaintând spre înaltul cerului, deasupra orizontului. Cine vorbea de romantismul altora, spuse ea încet, ca pentru sine, dar totuși suficient de tare să o pot auzi. Sper să mă descurc și să fac o fotografie reușită pe care să o arăt cu mândrie
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423404477.html [Corola-blog/BlogPost/376039_a_377368]
-
teme precum suferința, binele, răul, divinitatea aduc accente dramatice în „Spațiile” Victoriței Duțu. Spontaneitatea, firescul, inocența, sentimentul de înstrăinare, opțiunea între real și ideal vorbesc pe de o parte, despre neputința omenească de a-și depăși limitele în zborul spre înalt, iar pe de altă parte, despre libertatea lăuntrică. „E veșnică această/ Contradicție,/ Ce ne frământă/ Pașii și gândirea,/ Ne-apropie,/ Ne desparte/ Și iarași ne aruncă-n/ Orizonturi depărtate.” („Poarta ce s-a deschis”) Autoarea cântă universalitatea trecerii, a curgerii
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 by http://confluente.ro/_spatii_de_victorita_dutu_atunci_cand_gandul_pur_ia_forma_de_stih.html [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
Să-Ți spun că Te iubesc...că Tu ești Totul Și mi-ai adus în suflet bucuria? Cu ce-aș putea să Te compar Isuse Când Tu ești peste tot, omniprezent Și îmi vorbești prin visele de noapte Și din înalt mă cercetezi...atent? Mă-nchin cu reverență...cu iubire La crucea Ta, iubit Mântuitor Și mâinile-mi înalț spre veșnicie Și Te iubesc Isus și Te ador!!! Referință Bibliografică: Omagiu divin 18 / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
OMAGIU DIVIN 18 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 by http://confluente.ro/maria_luca_1457845183.html [Corola-blog/BlogPost/384213_a_385542]
-
închide pleoapele zâmbind eternității. iubirea se umple de noi și se aruncă ofranda cerului când mâinile noastre se împletesc tremurânde,a ruga și dorința strângând între ele vorbe prea greu de rostit. numele tău țâșnește din adâncul ființei mele spre înalturi și gândurile își strigă fericirea printre nori... las universul să mă mai respire o dată și să mă umple de viață. Referință Bibliografica: cu tine / Clarissa Emanuela : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1106, Anul IV, 10 ianuarie 2014. Drepturi de
CU TINE de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Cu_tine_clarissa_emanuela_1389389718.html [Corola-blog/BlogPost/359781_a_361110]
-
bine în chipul oricui: Și-a celui ce zilnic respinge mâhnirea, Și-a celui pe care nu poți să-l supui. Ce haine frumoase... Mă-mbrac în iubire... Și ura se-nvârte, în juru-mi, aiurea ades, Și cerul proptit pe înalt mai stă să se mire: Șă vadă cum știu din trupu-mi să ies... Și intru-n iubire, în haina senină, aleasă... Intru-n iubire pe-o viață, pe-un veac... În clipa când lumea îmi zice mireasă Alături de cel ce-
PROVOCAŢI-MĂ...SĂ DEVIN GENIALĂ de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 by http://confluente.ro/Provocati_masa_devin_gen_renata_verejanu_1392902442.html [Corola-blog/BlogPost/341906_a_343235]
-
lovesc de țărmuri ci de propriile limite ale firescului, mă voi trezi din propria admirație a luminii la umbra timpului care acoperă totul. Voalul albastru al cerului dojenește iarba și copacii care-mi ademenesc visul zbor neîntrerupt mai înalt decât înaltul trecând peste ziduri care se surpă. Referință Bibliografică: Chiar când nu privesc în sus / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1954, Anul VI, 07 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate
CHIAR CÂND NU PRIVESC ÎN SUS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1462653105.html [Corola-blog/BlogPost/384916_a_386245]
-
bine un pic, o aduc acasă zilele următoare...„ Și n-o să mai lipsesc !„ „Doar atât cît e nevoie, Simona dragă, uite ce nume frumos ți-a dat mama ta, ți se potrivește, e ca un cântec de dor, izvorât din înaltul cerului de primăvară , spune-mi, cum te strigă ea ?„ Am simțit că întreaga mea ființă este străpunsă de un șoc ce m-a paralizat pentru o fracțiune de secundă , ca într-o explozie de lumină dureroasă și greu mi-am
REGINA MEA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1488959326.html [Corola-blog/BlogPost/383514_a_384843]
-
Fagi, Acolo-n Țara mea de Sus, Cu oameni buni și dragi!. Și. . .mai doresc și tu să vrei, La Piatra Neamț, spre seară, Într-un amurg, cu pașii grei Și-un dor la inimioară, La Petricica să urcăm, Să contemplăm - Înaltul. . . Să încercăm, poate uităm, Cât am robit, la altul. . . Doresc, Ionică, să mai stăm, Ca doi bătrâni de vorbă Și un Cotnari să savurăm, Pe când tu, faci. . .o ciorbă. . . ,, Burgundili”, cum spuneai tu, Cu ,,detonantul BUSCH”, Pe lângă vinul românesc, E
DORESC de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 by http://confluente.ro/Doresc_ionel_davidiuc_1345014523.html [Corola-blog/BlogPost/355064_a_356393]
-
-ai iubirea ori Numai te zbuciumi galant? Marea-mi răspunde-nspumată și-n Aer plutește răspunsu-i incert: La ce este bună speranța Când trupu-ți rămâne inert? Iubirea se cere trăită, nu-i e de ajuns Un simplu sonet! Blând, din înalt, mă privește și luna, ce Are pe față un zâmbet ciudat. Nu-mi amintesc, dar, parcă ceva a-ntrebat... Eu am răspuns, cu gândul la tine, Am implorat fără grai, fermecat, Si-n valuri de rece sudoare Am revenit pe pământ
ACROSTIH ÎN FAMILIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 by http://confluente.ro/Acrostih_in_familie_marian_malciu_1360423271.html [Corola-blog/BlogPost/351861_a_353190]
-
Orice vis are tendința de a se transforma în realitate. Zborul a fost unul dintre cele mai arzătoare și îndrăznețe visuri pe care le-a avut omul, încă de la începuturile sale. Această năzuință a omului de a se avânta spre înalt, spre necunoscut, și-a găsit, de-a lungul existenței omenirii, o vie reflectare în mituri și legende. Cel mai reprezentativ rămâne, totuși, acela al lui Icar, simbol al eroismului și jertfelor omului pentru înfăptuirea zborului. Astăzi, acest simbol este recunoscut
DORU DAVIDOVICI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 by http://confluente.ro/Stefan_popa_1400585290.html [Corola-blog/BlogPost/344705_a_346034]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > LINIȘTEA SUPREMĂ Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului LINIȘTEA SUPREMĂ În munți, la mânăstire, bate-adânc un clopot, Iar depărtarea șterge al lui zgomot, Căci din înalt până aici la mine, Prin miile de pași, doar...liniștea rămâne. Prin gara de câmpie șuieră un tren Și spațiul necuprins preia al lui refren, Pe care îl transformă într-un zvon ușor, Iar notele-i spre liniște converg și
LINIȘTEA SUPREMĂ de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1489184318.html [Corola-blog/BlogPost/374618_a_375947]
-
astru. Îmi curge sângele în valuri când ea naște, Durerea o simt precum mielul tăiat în van, Insă copilul din noi aduce-n casă iarăși Paste, Sărbătoarea Învierii ce se repetă an de an. Suntem două jumătăți mitologice venite din înalt, Un trup cu două suflete pe veci îngemănate Când îl doare pe unul plânge celălat, Iar când bucuria ne cuprinde pe-nserate E târziu căci vremea ne cioplise în bazalt. Farmec În grădina mea se adună Zânele în nopți cu luna
FILOZOFUL ESENŢELOR TARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Filozoful_esentelor_tari.html [Corola-blog/BlogPost/367317_a_368646]
-
copacii-n scoarțe rugăciune. Nu vor decât, din când în când, să plouă Și vântului să-i facă plecăciune Când șterge de pe ierburi mir de rouă. Își împletesc coroanele-n umbrare, Un scut spre cer, ori casă pe pământ Înspre înalt, a mii de zburătoare Și-n vizuini, lăcaș de necuvânt. La fel și noi, în strai ne punem starea, Vestind spre ceilalți: Nu sunt doar ce crezi! În mine port și cer, și câmp, și marea, Privește-mă în suflet
PRIVEŞTE-MĂ ÎN SUFLET! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1416290893.html [Corola-blog/BlogPost/377903_a_379232]
-
și rostesc Sunt pline de Duh și iubire. Cluj Napoca 21 august 2015 Taină poetică Zâmbet de stele țesut cu petale Și șoapte de flori în ochi de bazalt Ape adânci se revarsă-n cascade Pe aripi de vultur cobor din înalt. Raza de soare drumu-și cunoaște Și scrie cu mâna lumină și cer Vântul prin frunzele toate șoptește Și lasă copacii tot mai stingheri. Foșnet de pași prin aer se aude Clipa-i gătită cu brățara de vreri Dansează în sunete
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1441091397.html [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
Acasă > Versuri > Visare > SECUNDĂ INFINITĂ Autor: Carmen Marin Publicat în: Ediția nr. 1635 din 23 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Din înaltul cerului, Am căzut aici pe pământ. În fracțiune de secundă am sărutat cerul, Cu vârful degetului meu. Apoi mi-am despletit gândurile vopsite în roșu. Pe amintirile tale, ale mele, sau ale timpului furat de încercări. Am sperat că voi
SECUNDǍ INFINITǍ de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 by http://confluente.ro/carmen_marin_1435057702.html [Corola-blog/BlogPost/353249_a_354578]
-
sarcina sfântă de a trimite cadouri tuturor și de-a aduce bucurie și fericire în inimile oamenilor de Sărbători, prin Voia Fiului Domnului. În timp ce se chinuiau să spargă cele trei lacăte, dar zadarnic ca în fiecare an, de undeva din înaltul cerului apărură niște cotane. Acestea erau niște păsări mari și colorate ca papagalii vorbitori, cu un cioc mare și coroiat. Aveau niște aripi lungi și în zborul lor păreau niște evantaie. Ghearele lor erau foarte mari, păroase ca și aripile
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]