172 matches
-
de simțuri, ducînd la o revelație a empiriei. E o obsesie a obiectului precum la Alain Robbe-Grillet: ,Acum vedem o pată lăptoasă înainte-i, lățindu-se între pleoape clipi des și reuși să ajungă cu privirea printre draperii, pînă la încîlceala de crengi din fața geamului, apoi și mai încolo; nu ploua propriu-zis, nu se auzeau picături pe acoperiș, poate doar burnița ușor, încețoșînd imaginea; vreo frunză din prim-plan tresărea abrupt, ca de o revelație sau de-o spaimă, eliberată de
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
nedumerire: cum poate să aibă în acte 759 mp și real 900 mp? Nu e un pic... ilegal? S+P+Mezanin+2E+M= 6 nivele în poza pe care ai postat-o se vede un parter și un acoperiș neterninat. încâlceala e în ochii mei sau în capul celui care ți-a cerut să-i postezi reclamă? Balon imobiliar pe un blog. Departe de mine gândul de a stabili prețurile și stilul construcțiilor de pe piața românească însă, din anunț numai superbă
Vilă superbă, disponibilă, nematerialistă caut domn generos by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82761_a_84086]
-
cu discreție. Climatul era relativ opresiv, dar erau cărți care puteau duce la eliminarea mea și a altora din editură (așa cum s-a întâmplat la alte edituri). - Păstrez o rezervă în legătură cu formularea "relativ opresiv". Dar cum v-ați strecurat prin încâlceala vremurilor? - Existau diferite soluții de învăluire. De pildă, prezentarea cărților se făcea cu o oarecare doză - mică - de falsificare, stăruindu-se excesiv pe mesajul umanist al operei, indiferent ce era - proză, poezie. Nu căutam înadins cărțile în care se făcea
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
negrul este negru, răul este rău și călăul este călău; iar cum o asemenea cercetare nu poate conduce niciodată la nimic, nici vinovatul nu va putea fi dovedit niciodată de nimic, rămânând că numai victima singură este vinovată. Obiectul acestei încâlceli a limbii de lemn numită lege nu este altul decât însuși principiul logic al identității, ceea ce face ca activitatea comisiei chemate să-i dea viață să nu fie altceva decât un exercițiu tautologic al absurdului continuu. Și după ce au încercat
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
docheri, mici negustori, slujbași famelici, trăia ca vai de ea de pe o zi pe alta. Străzile nepavate se transformau toamna și primăvara în rîuri de noroi unde trecătorii se afundau pînă la glezne. Vara în schimb, drumul dispărea sub o încîlceală de buruieni. Luminate erau doar cele două artere principale. De aceea, locuitorii umblau noaptea cu cîte un felinar în mînă. Din cînd în cînd dispărea cîte o fată, și se zvonea că a fost răpită și dusă într-un harem
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
sens. Doar acolo, în agoră, oamenii puteau să afle, să compare, să testeze "programele politice" ale candidaților. Doar în democrația directă, în care cetățeanul alege în cunoștință de cauză, poți vorbi despre "puterea populară". În rest, viața politică e o încâlceală de minciuni, șmecherii, aranjamente, escrocherii prin care mici grupuri organizate profită zdravăn de pe urma naivității majorității pasive. Dați-mi un exemplu contrar din vreo țară contemporană, și-mi retrag imediat afirmațiile. Democrația a ajuns, în cele mai multe situații care-mi vin în
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
Bellu - trecîndu-și timpul cu demonstrații de forță, în mica feudă a clasei, între două fugi la București. După o sumă de aventuri la pragul căsniciei, ba făcînd chiftele, ba refuzînd avansuri, talentele pasămite ascunse o duc la ,Flamura Prahovei", o încîlceală de ziar și cenaclu. Episodul îi prilejuiește Aurorei Cornu pagini de descrieri care se rețin, un insectar cu chipuri de tîrgoveți, cuprinși de febrele literare ale vîrstei de mijloc. Printre ei, Ștefania face figură de poetă. Poate că asta și
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
printre bălării, m-am îndreptat spre conturul vag al unui tufiș din stînga mea, de unde părea să vină sunetul. Acum totul era tăcut. M-am aplecat și am inceput sa pipai orbește pe sub tufiș. Mi-am prins mîinile într-o încîlceala de rădăcini, tulpini și țepușe, peste care se așternuseră frunze uscate. Deodată, degetele mele au apucat ceea ce părea a fi țesătura grosolană a unei haine, acoperită cu o substanță lipicioasa. Era sînge. O clipă mai tîrziu, am zărit conturul unui
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
Emil Brumaru De-o vreme lungă și flămîntă în încîlceli îl tot pomenesc, aduc vorba alături de el, îi laud perseverența, severitatea, clemența, ciubotele care mă obligă să aterizez la punctul fix, mă statornicește între virgule viguroase (țăruși îmbîrligați pentru priponit baragladine ca mine!), nu-mi lasă literele în dezmățuri nesfîrșite
Îngeroioloiul (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14718_a_16043]
-
protagonistul pretinde că a ajuns în India, a plecat din Portugalia înaintea întoarcerii navelor lui Cabral așa că, în logica narațiunii, era imposibil să fi aflat ceva despre moartea navigatorului, a cărui soartă o deplînge de mai multe ori pe parcursul cărții. încîlceala spațiilor și a timpurilor este însă atît de inextricabilă, încît raporturile temporale dintre evenimentele relatate în roman devine greu de stabilit. O serie de personaje reale, dar mai puțin faimoase ca Bartolomeu Dias în afara spațiului cultural portughez, sînt viguros maltratate
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
reală și falsă? Doar contorsionata și nevrozata fire a dramaturgului nostru a putut născoci asemenea infamii discriminatorii. Noroc că piesele lui nu mai sînt citite azi de nimeni, iar de jucat pe scenă nici atît, și asta pentru că ele, cu încîlceala lor de idei, sînt prea plictisitoare pentru corectul și fidelul nostru public de teatru. Dar piesa în care infamia incorectitudinii atinge apogeul nerușinării discriminatorii este Jocul ielelor: aici nu numai că se insinuează că bărbații pot avea niște idealuri morale
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
într-o problemă referitoare la “biroul de decese” sau ceva de genul ăsta. Preț de câteva secunde, m-au iritat urletele omului. Apoi, brusc, am simțit că-l înțeleg. Sigur avea un motiv să urle. Poate venise să rezolve vreo încâlceală birocratică legată de o rudă trecută dincolo și i se dăduseră niște îndrumări halucinante. Îmi și imaginez discuția: - Am o problemă cu pensia de urmaș a lu’ socru-meu. - Veniți mâine dimineață, la ora 4, cu mortul. - Cum să vin
Vă aşteptăm la 4 dimineaţa, la Casa de Pensii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20120_a_21445]
-
de Film din Montpellier 2011. Un alt film aparte este, așa cum declară Irina Trocan, “In Loving Memory” (regia: Jacky Goldberg) pe care îl apreciază ca fiind o mostră sensibilă de cinema experimental sau ca pe un film clasic captivant prin încâlceala lui. Realizatorul filmului, Jacky Goldberg, revine la NexT după ce anul trecut a fost invitatul festivalului ca speaker în cadrul seminariilor dedicate criticii de film. Jacky Goldberg este regizor de origine franceză, producător, critic de film pentru revista Les Inrockuptibles. A regizat
Competiţia NexT 2012 [Corola-blog/BlogPost/97110_a_98402]
-
care stătuse în picioare lângă ușă cât durase scurta convorbire telefonică. Apoi, învârtindu-se prin birou, explodă admirativ: -Ești fenomenal, Enologule! Ești fenomenal! Dacă nu-mi veneai cu amănuntul ăla... cu trabucul... foarte greu am fi prins un fir din încâlceala asta! Așa, măcar avem de unde porni... ucigașul se pare că e un tip avut... trabuc Trinidad... Acum au găsit ai mei un cutter de lux... se leagă, dom’le, se leagă lucrurile! Păcat numai de femeia aia, ce frumusețe... Și
BLOODHOUND de ANGELA DINA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383661_a_384990]
-
spumă cu miros de căpșuni. Făcuse două operații de cezarienă prin care a adus pe lume doi copii frumoși. Avea nevoie de odihnă, de relaxare și de plăceri. Își aminti cum îl primea Delia în ultimul timp acasă. Îi povestea încâlcelile din viața clienților săi. Gata, isi spuse, m-am eliberat! — Ce surpriză, Toma! Se îmbrățișară. Câți ani au trecut de la ultima noastră întâlnire? Nu prea multi, zise Toma, fostul coleg de medicină. Doar doisprezece. — Cu ce ocazie pe aici? Ești
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383746_a_385075]
-
o facultate tulbure care provoacă numai confuzii, filosoful seamănă cu un schilod care își taie singur picioarele (intuițiile) pentru a se mîndri că merge pe cîrje discursive (categorii). El este un spirit greoi, dominat de încetineala asociațiilor și chinuit de încîlceala etimologiilor, un mocăit ale cărui meditații rămîn să zacă în chenarul unor pagini inerte. Dar mocăitul nu bănuiește că noțiunile nu sunt decît forma abstractă, de explicitare tardivă, a unor stihii vitale care, în intimitatea lor, sunt forțe volitive. Din
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
pe baza arhivelor etc,etc.....loc de muncă etc, și, era să uit : asta este valabil numai pentru o viză de 1 an, dar până la 5-8 ani trebuie să cheltuiți o avere numai pe suprataxe. De unde, domnilor, au apărut toate Încâlcelile aistea, că noi știm că dacă doi oameni se iubesc și declară că vor să stea Împreună, apoi au voie să șadă la un loc. Voi de ce nu-i lăsați ? De ce, de ce ? Cine sunteți voi să hotărâți În numele lor când
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Și același răspuns l-am fi dat și noi Măriei Tale, dacă nu se amesteca în vorbă această copilă cu numele Liana. BRĂDUȚ: Eu, Sfetnice al III-lea, țin minte că domnia ta socoteai trei zile răgaz prea scurt pentru dezlegarea încâlcelii supusă judecății noastre. GÂND: Să fim veseli și mulțumiți că am ajuns cu bine la un liman și că vom avea încă vreme lungă liniște dinspre partea lui Zarvă-Împărat. Sfetnici ai mei, mergeți și întocmiți răspunsul cuvenit la cartea primită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
e liric În esența ideală, tragic În soartă și comic În existența sa. George Santayana Partea Întâi Ostende 1. Casierul feribotului colectă În palmă ultimul tichet și urmări din priviri pasagerii care treceau peste cheiul cenușiu și umed, traversând o Încâlceală de șine și macazuri sau dând ocol vagoanelor izolate. Se deplasau cu gulerele ridicate și umerii strânși. În vagoanele lungi, pe mese, ardeau lămpile, strălucind În ploaie ca un șirag de mărgele albastre. Brațul unei macarale uriașe se roti și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sau canale cu apă inertă lucind o clipă cu lumină lichidă. Undeva În perimetrul sumbru zăcea orașul străvechi, ca un giuvaier faimos, atrăgând prea multe priviri, prea multe discuții, prea mult trafic. Apoi prin pânza de abur se Întrezări o Încâlceală de ogoare, monotonia fiind uneori Întreruptă de vile Înalte și urâte, cu fațadele În toate direcțiile, decorate cu olane colorate, care acum absorbeau Înserarea. Scânteile de la trenul expres deveniră vizibile ca niște hoarde de insecte stacojii atrase În aer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trei zile Întârziere și o să spun „Pot să vorbesc cu domnul Sidney Dunn?“ Dar evident că portarul va fi turc și va murmura doar prin perciuni, așa că va trebui să găsesc singură drumul În lungul coridorului, spre cabine, peste o Încâlceală de furtunuri de incendiu, și o să spun „Bună ziua“ sau „Bong jour“ și Îmi voi vârî capul În cabina comună și o să Întreb „Unde-i Sid?“ El va fi În față, la repetiție, așa că voi pătrunde la el din penumbra stalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mi se încâlcesc în ghirlandele și lanțurile de cristal. Pendulele prăfuite de cristal. Fuioarele de pânză și păienjenii morți. Un bec încins mă arde prin mânecă. La înălțimea asta mă cuprinde panica și mă agăț de o ghirlandă de sticlă; încâlceala aceea sclipitoare se scutură și se clatină, răsunând ca niște șiraguri de clopoței în bătaia vântului. Niște piese sclipitoare se rostogolesc pe podea. Totul se balansează înainte și-napoi, cu mine cu tot. Și Helen zice: — Stai pe loc! O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
scoate pantoful și-i dă drumul. Cu mâinile ei pline de pete, îmi desface și pantoful celălalt, în timp ce primul se rostogolește pe podea. — Haide, zice, și-și strecoară brațul sub al meu. Scoate-ți haina. Îmi aruncă geaca afară din încâlceala candelabrului. Apoi cravata. Își scoate și ea taiorul și-i dă drumul. În jurul nostru, candelabrul scânteiază în milioane de curcubee de cristal. Căldura sutelor de beculețe. Mirosul de praf ars de pe toate aceste becuri încinse. Totul este orbitor, totul vibrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu puteau să doarmă, iar el le atașa fire la cap să vadă ce nu era în regulă. Mma Ramotswe rămăsese nedumerită: era o fotografie cu doctorul Shapiro și un bărbat și o femeie somnoroși, cu pijamalele șifonate, cu o încâlceală de fire care parcă le ieșeau din cap. I se făcuse milă de ei: femeia, în special, arăta nefericită, de-ai fi zis că-i silită să participe la o procedură groaznic de obositoare, dar n-are încotro. Sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
degetele prin păr. — Îmi fac piercing la perineu, zicea. E șnurul ăla mic de piele dintre gaura curului și vagin. Mă duceam să m-arunc pe pat, în mijlocul scenei, strângând la piept o pernă și uitându-mă în sus la încâlceala neagră de conducte și țevi despre care trebuia să-ți închipui că e tavanul dormitorului. — Nu-i vorba că m-ar fi lovit sau m-ar fi pus să beau sânge satanic sau altceva de felul ăsta, ziceam. Doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]