20 matches
-
la împrăștierea cu o viteză înfiorătoare în mentalul maselor a întunericului însuși dimpreună cu simplista lui gamă de crome cu tot. Ele ne îndeamnă misionar să ființăm nicidecum după prescripția legilor imanente ale divinității, ci aidoma unor viermi palizi și încârligați pe marginea propriei noastre viețuiri terestre. Una stearpă, umilă, decojită de sensurile ei fundamentale, tăvălită prin alchimia Trieteriului orgiastic și care cu greu își mai gășește azi vigoarea lăuntrică de a ajunge din nou la seva ei primară. Ca să fim
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_hingherii_lui_magdalena_albu_1387667452.html [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
și nu numai!” Nu lipsește nici umorul rezultat din numele personajelor: „Cei trei cetățeni din fruntea statului român se numesc. Neamțu, Papahagi și Ungur! Ai noștri ca barzii!” „Victor Scârbescu-Sacâz, divorțează de Scârț Marițo de Nimezi!” O editură poartă numele „Încârligați”, directorul-patron, „Didi Izmană”, editorul, „Măndița Belibou”, iar patroana „Sida Belivacă”. Toate personajele sale sunt create după un calapod diferit, cu elemente specifice, care le individualizează. În „Declarație de divorț nu numai lexical!” personajul pare unul abracadabrant. Declarația este „semnată de
DELICATEŢURILE CONTEMPORANE ALE LUI CONSTANTIN T. CIUBOTARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 by http://confluente.ro/Elena_buica_delicateturile_elena_buica_1368418227.html [Corola-blog/BlogPost/354730_a_356059]
-
cavității bucale) este lipsita de dinți. Au dinți faringieni dispuși pe un rând (6—5, adică 6 dinți pe stânga și 5 pe dreapta; rareori 6—6 sau 5—5); cei anteriori rotunjiți, cu coroana conică, cei posteriori retezați sau încârligați la vârf, uneori cutați, cu coroana teșită și puțin îndoită în croșet. Au o singură înotătoare dorsală. Înotătoarea dorsală se inserează deasupra bazei înotătoarelor ventrale, puțin în urma marginii anterioare a acestei baze. Înotătoarea anală se inserează mult în urma înotătoarei dorsale
Rutilus () [Corola-website/Science/331195_a_332524]
-
luminat, Binecuvântat, Mănăstire albă, Cu altare salbă! Mănăstire mare, Cu șapte altare! Șobolanul nu se mai clintește, de nici un fel! Baba-Știma îi cuprinde de-a-nvârtita mâinile, cu legătura mortului. S-a gătat, conașilor, zice dânsa. După care, își duce trei degete încârligate la inimă, își strâmbă odios bărbia și buzele vinete și se prăvălește iască, la podea! Luptându-se încrâncenați cu Pizdeluș, motanii se bulucesc peste prag și se rostogolesc, odată cu potaia, jos, în curte. Unde continuă să se tăvălească! Brava, mamaie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
porcăria . Fratele sărută recunoscător fundul lui Mariedl. MAMA LUI MARIEDL (ridică în sus rochia lui Mariedl): E tare sfârtecată azi? (îi trage cârpele însângerate dintre picioare și le cercetează) Ah, nu, nu sunt chiar așa de scârboase, numai obișnuitele fântânele încârligate-n roșu, care arată că viața din viață se trage. Și ici și colo locu-i bun, sănătos pe însănătoșire. (o unge pe Mariedl cu grăsime de animal între picioare) Grăsimea o să-i cânte sângelui tău un cântec de leagăn. Sângele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
enzime mai active. Am folosit drojdie de bere ori de câte ori mi-au apărut coșuri în timpul acelor ani de școală stresanți, iar coșurile au dispărut. În copilărie, fratele meu avea adesea hemoragie nazală. De câte ori începea o hemoragie, bunica îl punea să-și încârlige între ele degetele mijlocii și să tragă. Hemoragia se oprea aproape imediat. M-am gândit că o posibilă explicație a acestui remediu este faptul că tensiunea creată în corp de degetele prinse între ele afectează dinamica sangvină. În anul III
[Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
Normal că are tupeu. N-ai văzut ce-l ține-n brațe rectoru'?" Cum să nu-l ție? Ha! Doar sunt amândoi pe felie, pe aceeași felie. Mai ales de când cu renovarea aia mare, amândoi sunt uite așa!", face Săvuleasca, încârligându-și arătătoarele. Cred că fiecare și-a tras atunci o roabă de bani", șopti Băși, mai cu fereală, scăzând mult vocea. "Oho!", îl susținu baba de Fito. "Plus ce ciugulesc din orice sponsorizare, fie de la minister, fie de la aiuriții ăștia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
e ca o frază: are verbe, substantive, adjective, articole. Și sunt și accente: de tonalitate, de ritm, de pronunție. Din când în când, se schimbă accentele. Topica nu se schimbă, dar modificarea accentului poate răsturna totul. E suficient un semn încârligat la sfârșit de frază...
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
făcut să mi se verse-n bulbuci spumoși sufletul. Bine, veți spune, acesta nu-i un motiv, ci un "factor adjuvant". Da, voi răspunde, Dinescu, dezinvolt, m-a lovit cu mîna peste cot și degetul meu, care de mult stătea încîrligat pe trăgaci, a apăsat. Pușca o pregătisem, pușca mea subțire, cu lunetă, cu migala celui mai nostalgic asasin! Inițial am vrut ca toate scrisorile să aibă un supratitlu: Recviem pentru "Scămoșîlî". Mă gîndeam chiar la o periodicitate a lor strictă
Din ce în ce mai despărțiți de noi toți by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14221_a_15546]
-
în România. Încetați să pomeniți ideologia ca scuză în fața lui Dumnezeu. Există în români, poate și în alții, dar nu de ei vorbim acum, ceva rău, rece și bălos, un cocon de bestie care a țâșnit afară îndată ce s-au încârligat secera și ciocanul. Nu marxism-leninismul l-a obligat pe Franț Țandără să lovească deținuții politici peste testicule cu un creion neascuțit. A făcut-o pentru că, într-un fel, i-a plăcut... Franț Țandără nu e nebun, e doar rău. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Când îl vezi pe acest Breban alături de Paul Niculescu-Mizil sub semnul României literare, începi să înțelegi de ce a ajuns această țară în cloaca Europei după o jumătate de veac de comunism. Mizilul și Crapul Gonflabil sunt două creaturi care se încârligă simbiotic. Mizilul, așa-zisul comunist „liberal”, „progresist”, în fapt un politruc sfertodoct, prevăzut cu o cultură de almanah și perfect reglat de Partid să debiteze propoziții juste până la deces. Crapul Gonflabil, scriitorul așa-zis „abisal”, așa-zis „disident”, în fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu gura căscată, iar în vârful nasului îi juca, ascuns sub piele, un ou ca de porumbel. Aducând la îndemână vase, gazda, groasă, se învârte harnic, într-o rochie nădușită. Ca un vulcan, pe masă, mămăliga scotea fuioare de abur încârligate spre tavan. în tocul ușii apăru un flăcăuaș. Era feciorul Mariței care, nemăritată, îl zămislise la vreme de război. Din pricina asta, pe fecioraș, lumea îl poreclea Kudă. - Ce mai faci tu, măi Kuda ? găsi vreme gazda să-l întrebe pe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
făcut, n-ai lăsat nici atâtica dintr-ale tale... Merge-ncet, cocârjată, cu pași mărunței - la ce să se uite dinainte, că tot nu vede d-aici până acolo. O fi, n-o fi portofelu... Se oprește, sprijină o mână încârligată de perete, scormonește-n țoașcă până dă de hârtiuța unde-și ține ea carbaxinu, desface iar hârtiuța, mai scoate o bulină, o-nghite. Asta parcă se duce mai ușor pe gât, c-așa-i, toate are un învăț al lor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
soț? - Om!, Îl ajută Mătușa Domnica, arătându-și verigheta și ea.Om la tine -iesti? Ori nu iesti? și rămâne mâhnită că n-a fost Înțeleasă. - Ia las-o, bre! Devușka: nuntă la tine -iesti ori nu? Cununie, bre! - Își Încârligă cele două degete arătătoare. Fata ridică din umeri și parcă-și cere iertare - dar n-a Înțeles. - Ghini, las-o așă, nemăritată!, face Mătușa Domnica un gest de lehamite. - N-o las, bre! Devușka! Asta... Verigă, bre, inel -iesti la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noastră. Nu se mai punea problema unui sprint intermediar, acum totul depindea de creșterea frecvenței bătăilor și a puterii cu fiecare bătaie. Cu fiecare bătaie ne propulsam dincolo de bariera apei, dar de asemenea dincolo de propriile noastre limite. Mîna mea era încîrligată în jurul mînerului vîslei, îmi puteam simți antebrațul devenind treptat dur și țeapăn. Picioarele și brațele zvîcneau cu ultimele resurse de energie, iar spatele meu părea făcut din elastic întins pînă în punctul de rupere. Dar în vreme ce fiecare dintre noi gemea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de cartofor, Azimioară încercă sentimentul că există separat, trăiesc cumva o viață a lor, aparte, ca în tablourile unui pictor pe care-l iubea și unde vibrau doar chipuri și mâini, trupurile ghicindu-se greu sub pasta întunecată. Maiorul își încîrligă brusc degetele și pe birou rămaseră doi pumni cu venele umflate gata să spargă pielea subțire și transparentă. ― M-am gândit... M-am gândit mult... Glasul uscat îl făcu pe Azimioară să se foiască în scaun. Totul e drăcesc! Combinația
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gânduri și adăugă șoptit, fără să se adreseze cuiva: Nu-mi place ploaia... Azimioară își aprinse calm o țigară. Făcea parte dintre fericiții care nutresc convingerea că lucrurile sfârșesc totdeauna prin a se aranja. * Ioniță Dragii conducea crispat, cu degetele încîrligate pe volan. Pe tâmple îi curgea sudoarea, ținea gura deschisă, respirând greu. Gâtul lung și subțire ieșea caraghios din gulerul de vidră. Inginerul îi căută privirea în oglinda retrovizoare. ― Conduceți admirabil. Felicitări! Șerbănică Miga încercă să-i intre în grații
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vicleanul provocator, ori scotea pistolul și chiar acolo, jos cu votul alb, jos cu starea de asediu, moarte trădătorilor, făcea o justiție sumară. Comisarul ajunsese la barieră. Bărbatul îl privi fără să se miște. Avea degetul mare al mâinii stângi încârligat de curea, mâna dreaptă băgată în buzunarul pardesiului, totul prea natural ca să fie autentic. E înarmat, are pistol, gândi comisarul și spuse, Timpul ajunge întotdeauna. Bărbatul nu zâmbi, nu clipi, spuse, Oh, nu, niciodată nu e timp, și atunci îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
minute, În albul de sub noi au apărut câteva irizații fine, ca și cum ne-am fi aflat pe o pojghiță de gheață care se fisura. Acestea au prins treptat culoare, transformându-se Într-un fel de cârcei de culoarea șofranului, care se Încârligau și se Întindeau peste tot. — Vera, privește! A reînceput să scrie. Am sărit amândoi În picioare, urmărind cum, dedesubt, apărea o pajiște cu iarbă moale, punctată din loc În loc de floricele frumos colorate, printre care Își croia drum, susurând diafan, un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dublă de picioare, mai sus deasupra copacilor, tot mai sus, zbor. În sfârșit, am o senzație bruscă de ușurare și o bucurie imensă mă inundă. Uneori, În vis, ieșind din apă, mă Înconjoară din toate părțile armate de șerpi Încolătăciți, Încârligați În snopi solzoși; aceștia șuieră amenințător, Încercând să mă muște, se zbat Împletindu-și trupurile În grămezi răsucite, se rostogolesc cu limbile Învinețite atârnând În afară. Alerg, alerg Îngrozit și numai zborul mă salvează În ultimul moment de primejdia iminentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]