1,203 matches
-
Dragoș Bucurenci Sunt frumoșii nebuni care s-au plictisit să urască marile orașe, sunt cei care nu se mai simt relegați în contextul urban, sunt prima generație de țărani încălțați cu Converși chinezești cumpărați de la Europa, sunt tot mai mulți și se simt din ce in ce mai bine bine, mulțumesc de întrebare. Urbanii citesc reviste glossy și semi-glossy că Re:publik, Omagiu, www.oricum.ro, Dazed & Confused sau iD - cea internațională, de la www
Urbanul nu blocheaza intersectia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83068_a_84393]
-
viu eu acușa cu prima versiune românească. I-am dat drumul: " Timp de un minut și ceva, în fața vitrinei, pe trotuarul plin de ploaia de confeti din ajun, ca rămășițele unei spume jegoase... Jiggs rămase nemișcat înălțat pe vârful picioarelor încălțate în niște teniși murdari de ulei, privind cizmele. În oglinda ce reflecta formele lor de pe soclurile de lemn pe care se înălțau, în marginea panoului reclamă artistic ce stăpânise în ajun întreg orașul ca toate drapelele roșii, aurii, precum și confetile
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
ibovnice l-ar putea face să plătească, într-o bună zi, pentru toate celelalte. Ultima pe tapet se numea Rosalie. Avea o față și un zâmbet de rozătoare, lucra la biroul de cumpărări, nu purta niciodată fustă și nu se încălța niciodată decât cu cizme. Înainte s-o posede, cu pantalonul colorat rulat în grabă peste pulpe, cu mâinile agățate de un enorm bol de plastic ce ținea loc de pubelă, și cu fundul bubos în vânt, se simțea obligată să
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
2 noaptea și că sîntem la triaj. Eu m-am jurat că sînt întreagă și nevătămată, că nu m-a violat nimeni și nici nu m-a ucis, de vreme ce vorbesc cu el. M-a ajutat să aprind lumina, să mă încalț, să-mi pun toate lucrurile înapoi în valiză. "Mi-a fost foarte frig la un moment dat", a trebuit să-i explic. M-am bucurat că nu-mi lipsea poșeta primită în dar de ziua mea. Și nici mobilul, închis
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
nu te atingi de fată, că-ți rup picioarele!” - mi-a amintit Elena. - O să am eu grijă! Tu trebuie să pui bănuții de o parte pentru... Știi tu pentru ce! - am asigurat-o eu, amintindu-mi tenișii cu care se Încălțase cu o seară Înainte, la venirea spre casă. S-a rușinat. A pus o clipă capul În pământ, apoi mia zâmbit. - Știi ce? - mi-a șoptit la ureche. - Dacă nu ar fi oamenii ăștia aici, te-aș mușca de vârful
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Oblomov. Adevărată, palpabilă, existențală. Undeva, cățărat într-un pat, tușește Zahar-ul lui Sebastian Papaiani. Ilia Ilici îl strigă. Zahar nu sare. Sau sare, dar în legea lui. Se dă jos încet, pe scăriță, gemînd și molfăind, doarme aproape îmbrăcat, încălțat cu un ciorap de-un fel și altul de alt fel, își tîrșîie picioarele, se aranjează sumar și, în sfîrșit, după minute bune, ajunge, patern și ipocrit, la patul stăpînului. Așa începe spectacolul. Nimeni nu se grăbește. Și așa va
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
pe deasupra Nici nu mai pot rămâne multă vreme treaz teroarea obișnuinței Obișnuința ocupă și apoi inoculează Imperativele letale. Graba e o reacțiune a mea: vreau Să răspund imediat. Mă umple o trepidație sterilă. Aceasta E forma nebuniei mele. Un bou încălțat prin odăi: simt mizeria pe copite Praf, nisip, pe alocuri pete umede calendar, martie, 99 Joi până târziu brambura prin alcooluri Vineri după-amiază bezmetic prin alcooluri Sâmbătă ore multe histeric prin alcooluri Azi până-n prânz umflat de alcooluri Mâine și
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
și de la bocancii tăi vechi lăsați pe pervaz. În bocancii ăștia ai traversat mlaștini și dune, iar acum îi ții lângă pat ca să nu uiți prin ce ai trecut și visezi că într-o dimineață te vei scula, îi vei încălța și vei fi din nou slobod. Iubesc bocancii tăi vechi de dezertor pentru că vor fi ultimul lucru pe care îl vei vedea înainte să închizi ochii. Iubesc pielea lor roasă, șireturile rupte și tălpile ferfenițite pentru că sunt o parte din
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
tăi ponosiți care acum nu mai pot face nimănui vreun rău. Încheietura îngălbenită a mâinii tale se-ntinde după bocancii iubiți cum se întindea cândva după toporișcă sau fierăstrău. Fii pe pace, tătucă, știi doar că în ei te vom încălța la sfârșit: mai aveți de trecut prin multe-mpreună. Numai de ar veni... Numai de ar veni ea, strecurându-se printre mobile, dând la o parte cu blândețe cazmalele posace și greblele sperioase, toate uneltele lăsate-n paragină de când boala
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
o progresivă disoluție mintală, vagabondează prin pădurile din împrejurimile Brașovului. Lipsește zile întregi de acasă uneori, și, o dată, este găsit pe Tîmpa într-o stare jalnică, cu capul gol, în cămașă, cu pantalonii rupți de la genunchi în jos, ca să se încalțe cu ei, iar cu pălăria bea apă dintr-un izvor 9. Cauza îmbolnăvirii sale o explica Bariț ca și în cazul lui Avram Iancu, cu care un destin crud l-a așezat într-o paralelă biografică, prin „morbul nostru național
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
arate așa de bine, nici măcar ruginit! Mă întreb unde l-or fi găsit plozii... Am pus cuiul aici, pe masă și îmi ocupă privirea. Iată un cui care scapă administrației, îmi spun plin de satisfacție, reușind până la urmă să-mi încalț șoșonii. Dar înghesuit între un borcan de castraveciori murați oferit de îngerul ăsta scump de Anna și un număr vechi din revista Muncitorii, nu este la locul potrivit. Îmi place ca lucrurile să fie logice și la locul lor. Mi-
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
de astădată din punctul de vedere al unui aristocrat - întrucât Alexandru George este unul, - cu doxă, nu care pupă săbii de domnitori și sfinte moaște. Prejudecata - printre altele, a Căii Victoriei ca vad al lumii bune, al cuconetului ce se încalță la Nelu, - cade. Promenada selectă, de epocă, autorul o plasează în altă parte a Bucureștiului... pe care l-am vrea. Eu - scrie cu precizie criticul - am putut observa cel puțin o duzină de cucoane din familia mea sau din cercul
Orașul unui aristocrat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12470_a_13795]
-
seara când, la jurnalele tv, parlamentarul G. Frunda zice: "Extragem 60 % din gazul necesar consumului și mai scump decât în Ungaria unde se extrage doar 3 %..." Noroc că domnul Tăriceanu avea televizorul închis, domnia sa fiind plecat în teritoriul Mării Banatului încălțat cu cizme albastre de cauciuc (ca situația?), și nu a știut de această zicere-adevăr. Dar, oare, nici vicepremierul Marko Bela? Însă cel mai important lucru este explicația (S.F.?) conform căreia lipsa abonamentelor pun în pericol intrarea României în UE... - Deci
Alte minuni ale lumii - televizate- by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11688_a_13013]
-
Berlin, ningea. Colonelul Vanov, îmbrăcat în haină de blană, pășea pe trotuarul străjuit de mormanele de zăpadă proaspătă, strânsă perfect teutonic. Lângă fiecare al treilea morman stătea câte o prostituată care se balansa de pe un picior pe altul. Fetele erau încălțate cu apreschiuri și purtau costume de schi din nailon țipător. - Aveți puțin timp, domnule? O sută de mărci. Ce meserie ingrată, pe o asemenea vreme! Ignorând ademenirile lor, Vanov grăbi pasul spre destinație: un restaurant luxos și retras. Odată intrat
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
gândiți vreodată la bogătașii de astăzi? Eu mă întreb de multe ori cine și cu ce ocazie poartă în Ruanda bluza mea neagră cu paiete și sper că-i o femeie frumoasă. Mă gândesc la cel care, în Somalia, o să încalțe cizmele mele îmblănite, aproape noi, de la Bruno Magli și mă întreb cum o să-și procure o bosniacă lămâia de care are nevoie că să se poată folosi de storcătoarea Alessi când îi șuieră gloanțele pe la urechi. Dar ediția Schwitters? O
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
să ne ducă pe drumul cel bun, alternând morcovul cu biciul. Ne-au fixat calendare precise, ne-au oferit bani pentru a implementa „acquis”-ul, ne-au „trainat” specialiștii, ne-au ajutat să sărim peste rând, ne-au invitat, așa încălțați cu ciuboate cum eram, în saloanele lor de lux, doar-doar se prinde ceva de noi. Ți-ai găsit! După nefericita fază 1996-2000, când ocupația de căpetenie a oficialilor români ajunși la Bruxelles a fost să se toarne unii pe alții
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
așez piesele pe cuvertură, combin vestoanele și pantalonii. În afara albului cămășii, batistei și ghetrelor, aleg două nuanțe de gris, una în fondul stofei, alta în dungulițe, precum și o nuanță de bleu în ton cu pietrele și splendidul albăstrui-oțel al vestei. Încalț pantofii cei noi, cumpărați alaltăieri. Ajung la timp pe Pod, mă postez în fața Casei Grecianu. Curând caii încep să pășească în covorul de nisip care-i împiedică să alunece pe caldarâm. Atacă defilarea primarul Donescu în caleașcă firetuită, cu frac
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
rezerva 275, Marie S. Pe culoar o soră ne spune că doarme, dar că putem intra. Deschidem ușa cu grijă, fără zgomot. Ne întâmpină fata ei. Pe un pat scund, de campanie, doarme Pierre, soțul Mariei. îi văd doar picioarele încălțate în pantofi de casă. Sus, în patul înalt, pe roți, Marie zace cu fața ușor înclinată spre fereastră, umărul și brațul peste plapumă. Slabă, un schelet cu gura deschisă. Retrăiesc ultimele zile, ultimele ore ale Mamei. Dar... Nici ea, nici
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
leit cu el, numai că era cu 5 cm mai mic. Și pe acela l-am cunoscut, acolo, în bunker. Ce s-o întâmplat? Ca să-i facă la fel, adică să semene și mai mult, tocul cizmelor pe care le încălța dublura lui Hitler era mai înalt cu 3 cm și înăuntru era pusă o bucată de branț gros, de încă un cm, ca să-l apropie ca statură cât mai mult de celălalt, «originalul». Așa o rămas numai o diferență de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
într-o bluză decoltată, trasă direct pe piele (indecența aceasta se vede bine, dar e, oarecum scuzabilă pe o asemenea căldură...) și cu o fustă foarte înfoiată și foarte strident colorată, care-i mărește volumele. Hipopotama cu fustă colorată e încălțată cu târlici "naționali", în care labele picioarelor, goale, groase, lăbărțate și de mult timp nespălate, probabil că de-abia au pătruns. Făptura planturoasă, cu părul vopsit roșu-morcoviu, dar cu aspect, totuși, uman și de femelă, se repede, răcnindu-și soprano
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
simțit. "mi-am supt degetul", "am făcut pe mine". apoi am devenit mai bună inumană o umbră. *** Ah, măcelarii mei din cap, textualiști sută la sută, "vreau să beau un vin de măcelari" prusacii meseriilor ce înfloresc la picioarele domnișoarelor încălțate cu botine din satin roz, antimetafizicienii tuturor timpurilor, evrei ce se plimbă cu fața în pămînt mîngîi cuțitul cu care se face meserie; "marfă". o circumcizie ca un curcubeu pe un cer asiatic. peretele din stînga măcelarului este alb peretele
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
hainele-s acre de singurătate" cum trece încet, riscant de încet, încă o zi în care totuși am avut curajul să ies pe stradă" cum nu mi-a fost scîrbă să mă îmbrac, m-a pocnit iar tupeul să mă încalț, construind minuțios , din șireturile prea lungi, funte enorme, am îndrăznit să-mi turtesc pălăria cu boruri largi pe moaca pleșuvă și să pășesc nesigur peste trotuarele moi de caniculă, să mă împleticesc în asfaltul topit" Și-o aud ca prin
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
caija maija te fă roată licoarnă licornorată. Dulce-i takamanohara sahara din cerul ghurii ha sanesashi stăpâna șarpele priveghi acana solitarios auguri. La a șaptea din rocade nufărul de aur cade pragul peșterii trecând fiu în tot sicriu mormânt. O încalț cu tropi înalți pe piciorul labradorul golffiord până-n chindie rul ciorap/palinodie pupă naos din omphalos o înconjur cu versete încă nins al sânilor vârf cu dor răznit prin nori îl înmied cu odelete pe subt pleoape la agape trec
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
vederea lor a slăbit darul profeției pierzîndu-l Pe neașteptate își simți trupul stîlp de gheață în flăcări zguduit între foc și friguri și porni îndărăt cel mic dintre cei mici era deja treaz și-l căuta la ieșirea din cort încălțat în sandalele lui ascunse cu grijă sub piatra pe care-și odihnise capul înaintea plecării Retragere Acum pînă și prezența lui secundă bate în retragere - o pură căutare mai veche (și atît de bine cunoscută) a voluptății durerii
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
-i și modestia-i absolut cuceritoare. Într-un secol în care muzica clasică e pusă la mare încercare de consumerismul facil și lipsit de gust, Alexandru Tomescu nu s-a resemnat să cânte pentru melomanii convinși, tot mai puțin numeroși. Încălțat în bascheți, singur sau într-un trio seducător (împreună cu Horia Mihail și cu Răzvan Suma), el aduce muzică bună nu doar urechilor care vor s-o asculte, ci și sufletelor care au nevoie de ea, dar nu știu încă s-
Magicianul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82471_a_83796]