40 matches
-
în subtext disperate semnale de alarmă la nivel privat, dar mai ales social și politic. În majoritate, Ego-Prozele se raportează la prezent sub forma unei critici sociale mai mult sau mai puțin vehemente. Panorame ale cutumelor și stereotipurilor adânc și încăpăținat înrădăcinate în mecanismele mentale și procedurale ale românilor, romanele surprind varii nivele ale societății contemporane de infinită trecere. Plasate înainte sau după 1989, evenimentele, în nesemnificativul lor profund personal, capătă dimensiuni generalizante, simptomatice. Expresii ale existenței obișnuite, viețile personajelor stau
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
ca și cum n-ar fi avut un raspuns convenabil și ar fi tras că la fotbal de timp. - Da, asta vreau să știu, din ce cauză, insistă primul. - Și ții neapărat să știi? continuă cel dintîi. - Da, vreau să știu, se încăpățina copilărește al doilea. - Bine, domnule, dacă trebuie să-ți spun, îți spun. Și vrei să știi musai?! - se asigura mai întîi. - Vreau! afirmă acela cu tărie. - Ei bine, e simplu, foarte simplu: Daca englezu^ pe șosea merge pe stînga... - Right
Tapul sumerian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17819_a_19144]
-
toate considerațiile sale favorabile față de Antonescu și regimul sau. Împărtășesc acele opinii, deloc singulare, potrivit cărora Antonescu și-a asumat o misiune care l-a depășit mereu. A îngrămădit, în 1943-1944, forțe militare române în inima Rusiei sovietice și se încăpățina să rămînă alături de Hitler pînă la capăt, refuzînd să încheie ostilitățile, întorcînd armele, vorbind mereu de onoarea să de militar. Acum era vorba de destinul țării și nu de moralitatea sa militară, la 23 august 1944. Nici macar calitatea lui Antonescu
Un moment tragic în istoria României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17588_a_18913]
-
împuțit peștele întotdeauna? De la cap. Istoria începe ori cu legende, adică apă de ploaie, care au consfințit Începuturile unor neamuri, adică cu ceva cu totul și cu totul imaginar, ori a consemnat faptele pro domo. Nu-s de acord - se încăpățină profesorul de istorie. Nici nu trebuie să fii. Doar nu vrei să credem că istoria unui împărat a fost scrisă sine ira et studio, adică fără ură și părtinire, de către un supus al acestuia. Aia s-o creadă cuciu. Toate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
foarte bine, până la proba cu calul. Le-am spus celor de la O.M. și de la C. Tr. Ch. că dacă acest cal va fi încărcat cu mai mult de 60 kg (el avea 180 kg), se transformă într-un măgar încăpăținat, care nu va mai face un pas. Birocrații de la cele doua eșaloane m-au obligat să încarc în doua samare, pe un singur cal, 100 kg de materiale. Am executat ordinul, dar calul sa transformat într-un măgar / catâr încăpăținat
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
încăpăținat, care nu va mai face un pas. Birocrații de la cele doua eșaloane m-au obligat să încarc în doua samare, pe un singur cal, 100 kg de materiale. Am executat ordinul, dar calul sa transformat într-un măgar / catâr încăpăținat și n-a făcut un pas! Calul a ținut și cu mine și am obținut al doilea cal. S-a făcut diferența dintre birocrație și cunoașterea realității. Îmi aduc aminte cu plăcere de a aplicație la nivel strategic, în zona
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
odată cu primul cântat al cocoșului. Lepădarea de sine nu-i un păcat când sinele este pustiu, când Dumnezeu a rămas în urmă cu doi pași, cu douăzeci de pași, cu douăzeci de ani de pași, iar tu încă te mai încăpăținezi să te arunci ca înecatul într-un viitor ipotetic. Tot nu te-ai trezit, omule? Vine peste tine dragostea cu handicapul numit aripă: vrei să te înalți, vrei să te ridici din întuneric, simți că este momentul să te rupi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
într-un trecut anost nimic mai comod decât confortul într-o fotografie zimțată. Te abandonezi a lehamete în neștire timpul învinețește unghiile, schimonosește maxilarul, lasă urmă de ghinturi, timpul se prăvale peste tine precum malurile unei galerii din care te încăpăținezi să scoți lumină. Te amăgești, copile, te amăgești! Îți închipui că duci soarele de mână, că-i speli picioarele de nisip, îi răcorești buzele, îl hrănești ca pe un balaur cu felinare aprinse, îl... Infantilisme de condimentat clipele, pipăi bordurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doar că noi doi sîntem “reciproc incomensurabili”. Tu nu înțelegi ce e religia, secularizarea, simbolul religios, statul de drept, toleranța, intoleranță discriminarea, tradiția, etc. , pe cînd eu înțeleg. Eu îți spun că simbolul religios este inocent, în sine, tu te încăpăținezi să vezi în simbol, doar preambulul unor conflicte fantasmagorice. Eu îți ofer libertatea de exprimare simbolică, tu-mi bagi pe gît scrupulul ipocrit al salvgardării “neutalitatii statului”(de parca statul trebuie satisfăcut nu cetățeanul), de parcă n-ar fi evident că vrei
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
acte și câteva medicamente. Picioarele îi sunt umflate și vinete. Doarme, acoperit de un sac de dormit. Trec aproape în fiecare zi pe acolo și mă aștep, dacă tot a venit frigul, să nu-l mai găsesc. Dar acesta se încăpăținează și își păstrează locul. Privea cum refugiații strigă tot felul de lozinci și le răspundea într-o germană perfectă: „ Voi abia ați venit și vă ridicați cu pretenții. Sunt cetățean german, dar nu am îndrăznit, o dată să cer, ajutor nimănui
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93337_a_94629]
-
filosoful Emil CIORAN (1911- 2007) a lansat sloganul; ,, Rolul nostru este de întoarce viața pe toate părțile, inspirând o veșnică ispită de a exista”. Acest spirit de existență trebuie sădit în sufletele tuturor oamenilor, oameni care în ciuda numeroaselor greutăți se încăpăținează să trăiască, să muncească și să pună umărul după puterea fiecăruia, la propășirea umanității. Astăzi, ca din totdeauna de altfel, bătrânii se luptă cu greutățile vieții, cu bolile specifice vârstei, cu lipsa medicamentelor, cu lipsa unei alimentații suficiente și decente
VIAŢA BĂTRÂNILOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364058_a_365387]
-
cu ochelari de soare de ultimă generațiă, pantofi cu scarț, frizură dată cu gel și nu umblă prin Piața Păduchilor, la un loc cu hoherii șî cu hoții de buzunare șî cu toți cârpă-n cururile... Solomon, parcă și mai încăpăținat, decis să nu mai fie călcat niciodată în picioare, insistă: - Pe bune. Eu sunt scriitorul, domunle. Da, da. Scriitorul... Scriitorul în carne și oase... - Du-te, omule, șî nu mă futeriza pă mine la icre, că te bat de ceri
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
clipa aceasta, iar noi, din neștiință, continuăm să ne închidem, unul altuia, Porțile stelare către cer; continuăm să ne sinucidem lent, dar sigur, sau să ne omorâm unii pe alții în cea mai pură formă de agresivitate umană, pentru că ne încăpăținam să rămânem guvernați de cele mai perfide utopii comuniste și capitaliste, sub biciul nazist și fascist; utopii care, toate, își au esența în Paradisul prin distrugerea omenirii, și care îi au ca adversari pe oamenii însăși. Oameni buni, ieșiți din
SCRISOAREA NR.53 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352415_a_353744]
-
filosoful Emil CIORAN (1911- 2007) a lansat sloganul; ,, Rolul nostru este de întoarce viața pe toate părțile, inspirând o veșnică ispită de a exista”. Acest spirit de existență trebuie sădit în sufletele tuturor oamenilor, oameni care în ciuda numeroaselor greutăți se încăpăținează să trăiască, să muncească și să pună umărul după puterea fiecăruia, la propășirea umanității. Astăzi, ca din totdeauna de altfel, bătrânii se luptă cu greutățile vieții, cu bolile specifice vârstei, cu lipsa medicamentelor, cu lipsa unei alimentații suficiente și decente
VIAŢA BĂTRÂNILOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351297_a_352626]
-
și beatitudinea. Curățând zăpada din jurul casei, mă gândeam că, dacă tot am ratat în 2008 emigrarea și “terraformatarea” mea în Toscana - De fapt, am “ratat” pentru că trebuia să plec din țară cu 20 de ani mai devreme, nu să mă încăpăținez să trăiesc din artă în România și să mă lupt cu diavolii săraci, dușmani ai democrației, și cu demonii sublunari, supuși corupției, ca să amplasez trei sculpturi monumentale, cu valoare de mediere energetică între cer și pământ, la nivelul de comandă
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
în minte să mă aibă... El n-are avere, n-are timp, nu e plin de galanterie și de duh... n-are nici una dintre atracțiunile romanticului amant... Să vedem, tinere, daca astfel se cucerește o femeie...! De aceea te-ai încăpăținat de-a mă respinge... Știu bine că suferi sub aceste tot atât cât mine. Pot să fiu mizerabil, Cleopatra, si un om de rând... dar oricât de sărac aș fi - am și eu de pierdut ceea ce tuturor oamenilor li-i
EMINESCU ŞI CLEOPATRA -LECA POENARU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347126_a_348455]
-
MAI AVEM NEVOIE DE MOȘ CRĂCIUN? Autor: Măricica Stroia Publicat în: Ediția nr. 349 din 15 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Încă un an s-a scurs cu pași repezi din clepsidra prea nemiloasa a timpului. Din timpul care se încăpăținează să brăzdeze urme adânci în sufletele noastre și ne îndeamnă să fim din nou actori, în spectacolul inedit al iernii. Deși mult prea ocupați cu problemele cotidiene și antrenați fiind într-un firesc monoton, sărbătorirea Crăciunului încă mai reușește să
MAI AVEM NEVOIE DE MOŞ CRĂCIUN? de MARICICA STROIA în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341422_a_342751]
-
meargă păscând până aproape de via lui Stoican, zice un lungan murdar și cu hainele rupte.Mâinile lungi și negre de mizerie arată spre colțul de vie iar fratele lui, Liviu , înjură și aruncă cu pietre după o oaie ce se încăpăținează să rămână pe loc -Să nu intre vitele în porumb! Ne omoară țiganca dacă scăpăm vreun animal acolo! Mai știi Ionele ce i-am făcut ieri seară? Pfoaai! Ce s-o mai inervat! -Destul că m-a pârât la tataie
AMELY P2.. FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343647_a_344976]
-
că cei doi ardeleni nu au pomenit nimic de gestul generos al Iașiului de a ceda capitala, nu au scos niciun cuvânt despre unirea României cu Moldova, care sunt cele două mari teme ale acestei uniri. Ba dimpotrivă, s-au încăpăținat amândoi să vorbească de “Mica Unire”. Domnilor, Unirea aceasta nu este “mică”. Nu este cu nimic mai mică decât cealaltă. II Dacă nu era asta, nu era cealaltă. Noi, in istoria noastră, nu facem miuțe. Dacă în istorie, în manualele
MOLDOVA E A URMAŞILOR NOŞTRI! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376158_a_377487]
-
în cameră e cald respir haotic lângă veioza de pe noptiera din colț sprijinite de ochelarii lui tata câteva amintiri două fotografii și multă singurătate tăcerea crește ca un aluat mă așez în fotoliu și dizolv fiecare imagine aud pași... mă încăpăținez să cred că cineva se apropie de ușă e bine Dumnezeu îmi deschide ușa după o zi rece și neagră fiul meu va întoarce oglinda va da pâine săracilor și va privi la omul de dincolo... ca o promisiune ultima
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
că te îmbie să-l urmezi...Și pașii mă poartă cu grăbire spre culme. Merg ca purtat pe aripile unei păsări măiastre care nu are hodină. Urc, urc, dar ceva mi se pare că mă cheamă să întorc capul. Mă încăpăținez să n-o fac, dar o mână nevăzută mă ia de bărbie și o voce tainică mă întreabă: „De ce eșt îndărătnic și nu vrei să privești în urmă? Uite!” Întorc privirea...La o bună bucată de cale, încovoiată, cu bățul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mea începe bătălia pentru a descurca misterul... Fiecare gând se înghesuie să-și spună părerea. „Ea este” - zice un gând. „Mi se pare că-i...” încearcă altul. „Sigur este...” se avântă al treilea. Nici un răspuns nu este potrivit. Eu mă încăpăținez să-mi aduc aminte de unde o cunosc pe bătrâna negricioasă din poarta mănăstirii...Ea nu-și dezlipește ochii de pe mine. După o vreme, văd că se desprinde din umbra turnului clopotniță și, cu pași mărunți, pornește către mine...Pe măsură ce se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
carte... O alegi pe cea care te cheamă mai mult! Știi bine că nu poți citi ceva dacă sufletul nu-ți este deschis către cele scrise acolo... Citești doar câteva vorbe... De mers mai departe nici pomeneală... Sau dacă te încăpăținezi nu-ți va rămâne nimic în minte. Știu, sfințite. Am pățit-o și nu o dată, mai ales când am avut de învățat lucruri ce nu se lipeau de sufletul meu. Aici am să-ți dau dreptate, fiindcă atunci când trebuie să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mai slăbește-mă părinte și zîmbind cu o iubire care Îmbrățișează Întreaga omenire, fiindcă fusese torturat În Extremul Orient, așa-i povestise Julius, spune: să cîntăm cu toții! și, Înălțîndu-și brațele În aer și mișcîndu-le ca un dirijor de orchestră, se Încăpăținează să-i facă pe toți să cînte și ei cîntă toți, În afară de Juan Lucas, care simte un chef nebun să strige: olé! Dar părințelul pus pe cîntat, care-și rotunjea acum buzele Într-un cerc perfect asemeni tonsurii sale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mare și puternic, te doboară imediat. Trebuie să te adaptezi! Fă și tu ce face toată lumea; dă-le pământul ș-ai scăpat!...". N-a vrut în ruptul capului. Eu i-am spus același lucru, nu vroia să înțeleagă, era tare încăpăținat, nu vroia și pace. Măcar de s-ar hodini pe pământul pe care l-a iubit, că din pricina lui a murit!... O tăcere apăsătoare se așternu în compartiment. Toți au crezut că discuția a încetat aici. A scos din traista
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]