272 matches
-
ta. Ceva se schimbase în înfățișarea ei, lucru care m-a împiedicat s-o recunosc de la prima vedere. Avea patruzeci și cinci de ani. Adunînd cele unsprezece nașteri, petrecuse aproape zece ani însărcinată și cel puțin tot atîția alăptîndu-și copiii. Încărunțise de tot înainte de vreme, ochii îi erau mai mari și uimiți în spatele primilor săi ochelari cu lentile bifocale, și purta un doliu sever, din cap pînă-n picioare, după moartea mamei sale, dar mai păstra frumusețea romană din portretul ei de
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
inventate ca, cu a lor putere să țină oarecum în jug poemul. O întrebare despre inspirație, da Inspirația, da, da. Multe-am mai trăncănit pe la ore despre asta elevilor și elevelor, copiilor și copilelor ani după ani Barba mi-a încărunțit, dorm tot mai mult și-aș vrea să dorm tot mai puțin Inspirația. Frumusețea. Misterul. Și Altele. Vreau să beau o cafea, o beau Vreau să scriu o poezea, o scriu Mi-aduc numaidecât aminte de metafore, de comparații: turturelele
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
în sine sînt aceleași, în schimb mecanismul la care se recurge pentru explicarea lor este de-a dreptul fantasmagoric. De pildă: cine nu știe că morților le cresc o vreme unghiile și părul? Sau că traspirația pute? Sau că bărbații încărunțesc mai repede decît femeile? Sau că febra musculară e provocată de acumularea de acid lactic în celule? Sau că masa luată seară tîrziu te îngrașă? Sau că excesul de sare provoacă hipertensiune? Ei bine, morților nu le cresc nici unghiile
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
o simplă dezvelire. Iar transpirația oamenilor e complet inodoră, oricît de nefiresc ar suna aceste cuvinte. Nu sudoarea noastră miroase, ci produșii ei de descompunere rezultați la contactul cu aerul și cu bacteriile de pe tegumentul uman. La fel, bărbații nu încărunțesc mai repede decît femeile, dimpotrivă. Dacă nimeni nu și-ar mai vopsi părul, fenomenul acesta ar fi evident. Cum nici febra musculară nu e provocată de acumularea acidui lactic, ci de ruperi microscopice ale fibrelor musculare, proces complet reversibil în urma
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
de cruci tresar mormintele celor ce au jucat la horă cu viața si moartea - nimic nu îi desparte de nimica. S-au înfrățit, în sfârsit: cazemate fără respect. Am plâns cu fruntea lipită în pumni acolo unde si alții au încărunțit de lacrimi cu mult înainte de a se deschide cerurile, asteptând o voce sau o poruncă. Și mulți s-au întrebat într-o limbă veche: noi nu vom fi răsplătiți pentru că am dus o viață cumsecade? Asta în timp ce soarele asfințeste si
Răsplata by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/6338_a_7663]
-
și nu în capul altora de plumb sau de paie sau mai știu de ce ori din ce * aici nu mai sînt lei aici leii toți au murit fie înjunghiați pe la spate fie trădați fie de inimă rea aici leii au încărunțit au surzit și au orbit înainte de vreme de frica omului aici în țara mea care nu mai vrea să fie a mea leii toți au murit de cuțitul satîrul ori ghioaga ori caninii omului rău și nedomesticit 21 septembrie 2009
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
nechemat o umbră cu plete el ține între buze pasărea nopții Lecția de geografie Ce gânduri golesc creierii munților contaminați de o nemăsurată tristețe roca se macină în sine nori sfâșiați își dispută o clipă de libertate ațipești și sângele încărunțește așteptând semnul tainei nedeslușită rămâne marginea vieții tăcerea picură o lumină de var Frig de noiembrie Frig de noiembrie când nimic nu-ți înduplecă ochii tot mai asculți Leonard Cohen mă întreabă prietenii cu neliniște în glas la munte a
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
anului pâinea se face scrum și vinul răscumpărării e de-acuma pe drumul oțetului. Și dacă ai măsura teama ai vedea cum se leagănă capetele balansoarului pe întunecate coridoare de spital, ca niște balize în mare. Și fără veste vei încărunți în pustia lividă acolo unde morții cerșesc puțină mândrie. Iată, golul se învârte amețitor peste coroana copacilor, nici nu vă imaginați ce înseamnă toate astea pentru voi! (Din volumul în pregătire Animale domestice)
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
chipeși ! Ce nalt e el și distins, dar și ea ce vampă. Ochi cărbunii și dresuri negre. Și ce picioare! Ce picioare are ea și cum merge, de-ți vine să zici că trec anii la fiecare pas. Și el încărunțește, și ea are mereu părul negru. Și pînă la fund. O culcă el, pe părul ei, cînd fac dragoste de amorul cu care fac sex și se împreunează în timp ce se îngînă unul cu altul, ca ziua cu noaptea. Iar ce
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
că scrisul său se află la antipodul "literaturii tinere". Uluit ridică privirea dintre hîrtii și constată că mai toți colegii săi de generație - la ale căror nunți a participat și pe ai căror copii i-a văzut în scutece - au încărunțit, iar unii dintre ei au devenit bunici. Nu mai înțelege nimic din această glumă proastă a destinului - privindu-se în oglindă ar putea spune că arată încă acceptabil, în sufletul său se simte neschimbat, nu s-a petrecut nimic fundamental
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
încercat să mă consolez... Și-am încercat să-mi văd de treabă. Să țin cont de mișcarea lumii. Și lumea se mișca. Se tot mișca lumea asta, nu se poate zice că nu. Așa au trecut anii. Între timp am încărunțit. Am început să albesc. Am albit de tot. Chiar până la oase am albit. Între timp, deși nu pare, lumea s-a schimbat. S-a instalat într-un fel de modă din care nimeni nu poate ieși. Moda agresivității permanente. Azi
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
Apărut la Editura Compania În anul 2006, volumul Adrianei Bittel, Cum Încărunțește o blondăpovestiri din secolul trecut, Însumează existențe dramatice pierdute prin cotloanele vieții comuniste. Însuși titlul este o afirmare a stărilor specifice atmosferei socialiste. Povestirile proiectează miniaturale istorii umane pierdute În istoria lumii. Remarcabilă este, pentru ochiul lectorului, coper-ta volumului, pictând
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
cu dedesubturile ei incitante, face ca o istorie obișnuită să devină originală, o situație superficială să devină profundă ori una simplă să capete complexitate, carácter de generalitate. Forma este cea care oferă densitate și verosimilitate personajelor. Cartea Adrianei Bittel, Cum Încărunțește o blondăpovestiri din secolul trecut, reușește să Își aducă cititorul mai aproape de secolul trecut, prin atracția timpurilor ce prind viață prin personaje. Prin forța lor interioară, aceea de a modela lumea exterioară, de a o metamorfoza Întrun univers miraculos.
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
un licurici,/ Și zbura încet, agale,/ Când pe acolo, când pe-aici.” Și da, Ligya este un prezent continuu, dar oglinda, neiertătorul martor al perenității noastre, îi aduce aminte de scurgerea orelor. Mi-a brăzdat timpul obrazul,/ Părul mi-a încărunțit,/ Am aflat ... Trecut-au anii,/ Iute am îmbătrânit!” Și iată mărturisirea, dovada: Ligya a rămas un suflet de copil, e un copil mare! “În ochi însă strălucirea,/ S-a păstrat, o ... ce minune!/ N-ai zice c-atâta vreme/ Am
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
cer îngerul din mare Ce greu te-am găsit regăsindu-mă valul acum mă îmbie agonizând lângă diguri cu buzele-i albe particule încă aprinse pe aripa ta pot pluti liniștită în rimele mele în ritmul știut de pasăre toamna încărunțită în casa din ape redându-mă somnului verde Penitență Și tu Magnolia te acoperi cu aur asemeni templului pe care îl visez uneori penitență la poalele tale fac nevăzuți pelerini o lume în care lumina îngheață sfielnică trecerea orelor necunoscută
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
nici n-a fost Durerea care frânge istmul dintre coapse - locul ce i se spune al însămânțării - simțită-i de trupul întreg fu vremea lui de parcă nici n-a fost un gol ce nu lasă urme nici nume nici formă încărunțesc și noaptea în somn scâncesc ca o copilă Sânziene Noaptea de Sânziene a lui Ioan care Râde se deschid cerurile din norul prea luminat al Maicii Curate coboară chiar Mama... ...cu șalul pe umeri ajunge la jilțul putred acum locul
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
fecioare,cu ruginiul prins pe glezne,trufas, timpul ne ia în plezneși ne predă la fiecareexemplul frunzei care moare... XXXI. ELEGIE DE TOAMNĂ, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014. Sub semnul gândului ce-a-ncărunțit e valea dintre noi tot mai adâncă; copaci suntem și trupul desfrunzit un vânt tăios în palmă ni-l descântă. Norii cerniți o lacrimă-și destramă pe chipul nostru-'mpovărat de ceață, roiuri de fluturi cu sclipiri de-aramă în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
acțiune din scrisul lui Caragiale, sunt bărbații, fapt în măsură să spună ceva și despre rolul secundar al femeii în societatea românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Schițele Adrianei Bittel din volumul Cum încărunțește o blondă. Povestiri din secolul trecut (o antologie cuprinzând texte publicate în cărțile de povestiri Somnul după naștere și Iulia în iulie) au, mutatis mutandi, pentru România deceniului nouă al secolului trecut, rolul pe care l-au avut schițele lui
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
de glorie, coborârea literaturii în banalul cotidian, tentația intertextualității. Rafinamentul scriiturii și prim planul oferit personajelor feminine fac însă ca vocea sa epică să fie inconfundabilă, perfect individualizată la nivelul generației și chiar în cadrul mai larg al literaturii române. Cum încărunțește o blondă. Povestiri din secolul trecut este o excelentă frescă a anilor de sfârșit ai comunismului românesc (combinație de Stalin și Caragiale, cum bine s-a spus) realizată prin prisma destinului unor femei. O replică postmodernă la Momentele și schițele
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
blândă cu Nica Lazăr: și-a înmormântat fiica, studentă în anul III la Medicină, dintr-o ocluzie intestinală, „după ce a mâncat piersici din frigider. A fost lovitura cea mai cumplită pe care mi-a dat-o viața. De-atunci am încărunțit și-am început să simt timpul“; mai apoi i s-a stins soția, „din comoție cerebrală, dar eu știu că din suferință“. I-a rămas fiul, inginer constructor, care i-a dăruit două preaiubite nepoate. Și i-a mai rămas
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
spre spații cultural-istorice mai largi (o fină aluzie la caracterul, totuși închis, al spațiului de bază): "Te-am așteptat, mașina de scris, ani și ani/ și nu mai veneai. Brațele îmi crescuseră/ prin crăpăturile zidurilor de la Universitate./ Frumoasele noastre colege încărunțeau./ Șobolanii săpau tranșee în Iliria" (Decembrie). Sau: "Corbi eddici (Hugin și Munin, Cugetul și Memoria)/ șoptesc și acum veștile/ culese cîndva în incursiuni de recunoaștere" (Arheologie descriptiva). Sau: "Astfel clamez,/ cu toate orologiile lichide/ din pînzele lui Dali"(Dali și
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
Trecând prin codru, singuratec, / Ei prinse-a șuiera sălbatec, / Săreau să-mi muște mâna, fața, / Să-i sugă cântecului viața. Sunai al mamei păr sub cetini, / Veniră-n fugă-atunci prieteni. Când mă trezisem ca din vise, / Văzui c-o strună-ncărunțise. («Harpa” VRF, 160). Când și când, poetul este atras și de conjugarea „paradoxurilor planetare”, dar în inconfundabilul său mod liric: Prin văi cu ierbi de brumă turma / Își paște tragic sieși urma. În fluier intră frigul, ura, / Pe unde a
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
pentru Lae Fănică; pentru el ursul a fost întotdeauna un animal ce poate fi învins cu puțin curaj, o pușcă bună într-o mână sigură, și un ochi asemenea. Curajul nu-l lăsase, deși greutatea vieții și a anilor îl încărunțiseră deja, ochii asemenea nu l-au trădat niciodată, iar pușca era nelipsită în desele lui ieșiri prin munții Cornerevei, așa cum se întâmpla și acum... ,, în curba de la 74, în locul ,, Zbăgul Florii”, cum îi spunem noi, la 4 metri în fața mea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92668_a_93960]
-
nici unde, mi-a rămas un spin ce sângerează-n mine, durerea o simt, renăscându-mă oriunde. Sunt sigur că am mai trăit și-n altă viață, altfel de unde aș fi știut cum să mă-ntorc? Eram copil ce-a-ncărunțit deodată, din amintirile ce în suflet eu le port... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Am trăit și-n altă viață... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1510, Anul V, 18 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihail
AM TRĂIT ȘI-N ALTĂ VIAȚĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377295_a_378624]
-
Spitalul de urgență. Cel de al treilea, nea Sami, cum îl știa toată Uzina de aluminiu din Slatina pe directorul acelui laminor, se afla în sala de reanimare și a doua zi. La capătul patului său se afla o bătrână încărunțită de ani și suferință. Era mama lui nea Sami, mama Nana. Se ruga pentru sănătatea fiului. Cu acest pasaj al relatărilor făcute în același ritm alert de început, autorul cărții ne introduce, retrospectiv, să cunoaștem familia personajului principal, nea Sami
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]