190 matches
-
legănă crengile de dor, după frunze căzând de bruma toamnelor. De vânt și ploaie, într-un vals amețitor, în lacrimi se îneacă plânsul frunzelor. Sentimente dragi de frig sunt alungate că, îngheață iubirea în suflete calde. Idee-mi mângâie tâmple-ncărunțite, să o înaripez spre zări nesfârșite. De ea îmi brodez smaraldele privirii, cu fire toarse din fuiorul iubirii. Cu valsul frunzelor și jalea din gânduri, acorduri de liră îmi aștern pe rânduri. O harpă răsună prin crengi desfrunzite, tristețe să
VALSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1412494144.html [Corola-blog/BlogPost/362750_a_364079]
-
oțel de Toledo. Așezat la masa, puțin soioasă, a început să explice corespondentului său că Divina Comedie se poate citi în moduri diferite, unul literal, iar altele de tip alegoric. S-a oprit din scris, și-a mângâiat barba puțin încărunțită, apoi, explicând în câteva cuvinte că el, Dante, este Omul, nu râde prietene, în Beatrice văd credința și prin Virgiliu înțeleg rațiunea. Scriind aceste rânduri a mai sorbit câteva înghițituri din lichiorul de lămâe din Capri, după care și-a
REVERBERAŢII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Reverberatii_povestire_de_al_al_florin_tene_1379659296.html [Corola-blog/BlogPost/365077_a_366406]
-
Naștere de-a pururea-n cuvânt, Cu tine niciodată nu mi-e frică Târziu că se va face pe pământ! În fiecare zi mă simt Copil, Cu fiecare azi mi-aduc aminte, La sânul tău mă furișez tiptil Tot mai încărunțit, tot mai cuminte... Referință Bibliografică: E Ziua ta și ziuă să rămână... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 518, Anul II, 01 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
E ZIUA TA ŞI ZIUĂ SĂ RĂMÂNĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 by http://confluente.ro/E_ziua_ta_si_ziua_sa_ramana_nicolae_nicoara_horia_1338546565.html [Corola-blog/BlogPost/357568_a_358897]
-
Acasa > Poeme > Devotament > CHEMARE Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Te cânt în multe ode, te chem la sfinte-altare Suflet pereche, oare, pe unde rătăcești? Mi-e păru-ncărunțit de-atâta așteptare, Vino, la sânu-mi rumen să te adăpostești! Îndură-te și curmă amara-mi suferință, Nu vezi că cerul mi-e mereu întunecat? Aprinde-n el lumina cu-a ta iubire sfântă Și-ți voi plăti-n vecie
CHEMARE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_viju_1422271989.html [Corola-blog/BlogPost/376310_a_377639]
-
Publicat în: Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului NOROC NESPERAT Într-o luni, după-amiază, familia Roșca se adună în locuința de pe strada Castanilor. Mihai, capul familiei, bărbat de patruzeci și cinci de ani, cu părul aproape încărunțit, Elvira, nevastă-sa, o femeie plinuță, de vârstă apropiată de a soțului, băiatul, Adrian, student în anul întâi la Electrotehnică. Apartamentul, modest, ar fi necesitat îmbunătățiri și, cum spunea Elvira „dacă ne-am «potrivi», nu ne-ar ajunge zece mii să
NOROC NESPERAT NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1483805001.html [Corola-blog/BlogPost/384238_a_385567]
-
cu brațe-ramuri o înmugurire caldă în vatra toamnei târzii, însă, tu erai deja plecat spre iarna dorințelor tale purtat de vulturul desfrunzit și de cel din urmă fior. Clipa bolnavă a pocnit din biciul durerii și brațele au devenit aripi încărunțite ale unei păsări închise în în colivia iluziei așezată la răscrucea vânturilor ce bat a pustiu. Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarte și bântuit de gândul fără ecou ai zidit ferestra coliviei de aur
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
de pași pe dușumeaua prost bătută și, aproape imediat, scârțâitul ușii de la cameră bătrânei, urmat, la foarte puțin timp, de deschiderea ușii de la intrare, în cadrul căreia se iți chipul hâd, tuciuriu și sifonat al bătrânei, încadrat de un păr ciufulit, încărunțit și nespălat. - ‘Neața, Lină! salută Neculai, neascunzându-și în nici un fel iritarea. Vorbisem ceva cu Radu, da' văz c-a uitat ... - Vorbește mai încet, Neculae, că să scoală ăștia micii! Îl îndemnă femeia cu voce scăzută. - Da' ăia marii, nu
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Prima_prasila_fragment_liviu_gogu_1379850500.html [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
s-ascund. Lumina zilei scade adesea neștiut, în noapte gândurile-mi se cufundă, și-aș vrea să știi că până nu demult, nutream în taină-o dragoste profundă. Aș fi trecut peste orice hotare, să pot să-ți mângâi păru-ncărunțit, n-aș vrea să afli niciodat cât doare, nici cât de greu mă-ndrept spre asfințit. Închise-s toate drumurile spre tine, cu timpul și cu anii mei nu pot lupta, te voi păstra mereu în amintire, iar tu rămâi
MELANCIOLII DE TOAMNĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Grupaj_liric_flora_margarit_stanescu_melanciolii_de_toamna_.html [Corola-blog/BlogPost/356677_a_358006]
-
cu brațe-ramuri o înmugurire caldă în vatra toamnei târzii, însă, tu erai deja plecat spre iarna dorințelor tale purtat de vulturul desfrunzit și de cel din urmă fior. Clipa bolnavă a pocnit din biciul durerii și brațele au devenit aripi încărunțite ale unei păsări închise în în colivia iluziei așezată la răscrucea vânturilor ce bat a pustiu. Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarte și bântuit de gândul fără ecou ai zidit ferestra coliviei de aur
COLIVIA DE AUR A ILUZIEI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/rodica_constantinescu_1477991775.html [Corola-blog/BlogPost/378727_a_380056]
-
Prima cameră din dreapta, ca și cea țărănească, oferă o puternică imagine de viață datorită scoarțelor cu motive geometrice, în culori vii, una expusă pe jos și alta pe perete. Pe scoarța de pe perete se află portretul lui Vasile Voiculescu, complet încărunțit, cu privirea profundă și o uimire tristă pe față. O imagine mai puțin obișnuită, pe unul din perete, este alcătuită din patru icoane așezate în cruce, fortificare a credinței, a puterii de apărare, a binecuvântării locuinței. Tot aici sunt expuse
CASA MEMORIALĂ „VASILE VOICULESCU”, LĂCAŞ DE CULTURĂ ŞI OSPITALITATE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/elena_trifan_1492946833.html [Corola-blog/BlogPost/368612_a_369941]
-
de la mine. Uite că îmbătrânesc. Alaltăieri în oglindă L-am văzut aievea. Ar ieși Că el aș fi eu. Dar, iată, ieri Deși în aceeași oglindă privii, Nu l-am mai văzut. De-acolo se uita la mine Un bătrân încărunțit. Acum sunt în așteptarea nopții, Pentru a mă vedea din nou Pe mine, cel știut, Măcar în vis... (10) Nu este clar de ce Cineva a construit un pod Fără să existe nici un râu. ...Și, dacă râul, Văzând golul de sub pod
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/paul_polidor_1473309489.html [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
peste prăpădul sorții. Nu se mai văd nici flori pe-ntinsele covoare, O, umbră călătoare, cu inima-ți de gheață, Cu suflet de cristal, cu mâini fără de soare, Ce tulburi prin perdele a porții dimineață? Așterni ispite multe prin bărbi încărunțite, Tu cerni în reci fiori o gheață tern ce arde Iernatice tablouri prin flacări amorțite De suferă pămăntul de vara lui cea verde. Te-așezi cu glas de zână, Crăiasă a zăpezii, Amurgul te respiră prin dansuri de cancan , Te
ÎMBRĂȚIȘAREA IERNII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/aurel_auras_1452709115.html [Corola-blog/BlogPost/340339_a_341668]
-
cu sclipiri de-aramă în suflete crispate ne îngheață. Prin bruma deasă clipa se grăbește în toamnă să ne-mbrace pe-amândoi, privește-apoi tăcută și albește când depărtări se surpă între noi. Citește mai mult Sub semnul gândului ce-a-ncărunțite valea dintre noi tot mai adâncă;copaci suntem și trupul desfrunzitun vânt tăios în palmă ni-l descântă.Norii cerniți o lacrimă-și destramăpe chipul nostru-'mpovărat de ceață,roiuri de fluturi cu sclipiri de-aramăîn suflete crispate ne îngheață.Prin
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_glodean/canal [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
este vie și va dăinui în timp, atâta vreme cât va exista noțiunea de Poezie. Cu toate că, Grigore Vieru a scris în finalul poemului „Harpa”: „Când mă trezisem ca din vise, / Văzui c-o strună-ncărunțise.” Cu celelalte strune, ba și cu cea încărunțită, (să nu uităm că Nicolo Paganini a cântat un Capriciu pe o singură strună!) - poeții din lumea întreagă îi aduc un omagiu pios și o cinstire unanimă, așa cum, de fapt, se cuvine să aducem tuturor poeților și oamenilor de cultură
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE by http://confluente.ro/Cartea_in_care_ma_oglindesc_album_memorial_cel_care_se_apropie_in_memoriam_grigore_vieru_insemnari_si_eseuri_recen.html [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
spațiu artistic al întrebărilor sensibile, vitaliste și al răspunsurilor sincere, gândite cu inima, cu sufletul, cu amintirile și cu fragmentele de pasiune. Căci numai inima nu minte! Toți știm asta, dar nu o recunoaștem! Cartea sondează abisul omenescului, devenirea pașilor încărunțiți, așteptările, regretul, încrederea și neîncrederea, o radiografie a ceea ce suntem, de fapt: egali în moarte! Mărturisirile cărții își au originea în experiențe autentice! Ele constituie scheletul pe care se sprijină cuvintele, fiindcă ele pot răspunde oricărei provocări cu sinceritatea și
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
umbre de nostalgie. În sufletul ce arde ca pe rug, Că de trădare nu vrea să știe, Dorință cu-a iubirii sclavie, Pe-aripi de vis în geana nopții duc. Dar mă trezește soarele în zori, Cu priviri de dor încărunțite Și-nghețate de-ai dragostei fiori. Din gânduri de așteptări umbrite Îmi duce dorul într-un cârd de ciori, Pe culmi de speranțe troienite. Autor Maria Filipoiu Liga Scriitorilor Români Referință Bibliografică: SONET DORULUI RĂTĂCIT / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN
SONET DORULUI RĂTĂCIT de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1462952266.html [Corola-blog/BlogPost/378528_a_379857]
-
sălășluiește femeia cu părul de vânt, cu ochii dezghioacă zăpezile de miez și nu se plânge când se uită pe sine la tâmplele copacului ce-mi ține umbra pe loc. Privește cum noaptea se ține de încheieturi, trece prin întunericul încărunțit devreme asemenea pietrelor grăbite pe drumuri, de pleoapele mă dor de însingurare și fruntea-i umezită de brume reci. Între mine și cel dinafara mea se creează o punte pe care trec zilele, uneori înroșite cu sângele sărbătorilor dar, de
ÎNTRE MINE ŞI MINE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1465979721.html [Corola-blog/BlogPost/369979_a_371308]
-
ea a zâmbit, lăsându-mă să înțeleg că știa mereu ce imi trecea prin cap. Atunci a aparut Echim. Era un individ nu mult deosebit de cerșetorii pe care-i vedeai uneori la colț de stradă, jerpelit, slab, cu barbă prematur încărunțita. Părea că nimerise acolo din întâmplare, după cum caută cu privirea pierdută în stânga și în dreapta. Descoperindu-ne în cele din urmă printre numeroșii oameni adunați în spațiul acela restrâns, se apropiase de noi cu chipul luminat de satisfacția celor ce recunosc
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Lagarul.html [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
tot așteptat „ceasul cel mare”. "Bravo, mă!"m-a gratulat actualul director al liceului pe care l-am absolvit cândva. Acum sunt în comisia lor de examene și-am fost la ...treburi organizatorice. Mă uitam cu nostalgie la tâmplele lui încărunțite și la ciocul gen Cuza-Vodă. Mi l-am lăsat când am împlinit 60 de ani." Am surâs. Când am fost în clasa a X-a și ne-a venit rândul, la Liceul Pedagogic, să ținem câte o lecție de predare
BLÂNDELE TĂCERI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 by http://confluente.ro/Blandele_taceri.html [Corola-blog/BlogPost/367244_a_368573]
-
lăcrimează mi-e inima o rană. Văd Glia înmuiată de lacrima durerii Cu Crângul defrișat de mâna nepăsării A celor ce-au în piept o inimă infamă. Mi-e Țara- nlăcrimată sub cerul fără stele. În gând, mângâi în șoaptă încărunțitul plai. Un curcubeu de... lacrimi se-nalță până-n rai Picurând de-acolo... tristețile din ele. Pe-altarele tristeții s-au adunat cascade... Îngenunchez în fața pădurilor ce... mor Și încă sper ca Glia-mi să-nalțe baricade Întinse pînă-n Rai, în
MI-E ŢARA-NLĂCRIMATĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Mi_e_tara_nlacrimata_doina_theiss_1366657442.html [Corola-blog/BlogPost/345957_a_347286]
-
momea deci cu melancolia lui Ceaikovski colorată, cu tristețea omului consumat și încă puternic, dornic să-și transmită mesajul. Trebuia să plec. Era imposibil să mai rămân, fie chiar și Ceaikovski. Am părăsit-o tocmai când capul îi căzuse, coama încărunțită și răsfirată dezordonat o acopereau a jale. Eram în a treia zi a aceleiași săptămâni când repetam acest drum. De astă dată devenisem mai prevăzătoare. Am avut grijă să-mi las ziua liberă. Am traversat cu pasul grăbit drumul de la
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1427413717.html [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
o parte de țară, Unde, cândva, ai venit nebunește, copilărește, Cu un avion care tremura, după ce rămăseseși La București, supărată pe mine, că plec, Partea aceasta de țară, pe unde mă aflu, Pare-a fi rudă cu munții tăi îndepărtați. Încărunțita, hodorogita mașină de scris ninsori Mașina înaintează prin ninsoarea nebună, Abundentă ca transpirația celor în comă, Înainte de a-și da obștescul sfârșit. Viscol. Și, cum intrăm în fulgii dispuși aproape perfect, Pe verticală și pe orizontală, întretăindu-se, Parcă ne-
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ana_maria_paunescu_festiva_mihai_marin_1374245089.html [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
cum intrăm în fulgii dispuși aproape perfect, Pe verticală și pe orizontală, întretăindu-se, Parcă ne-am afla în fața unei vechi mașini de scris, Care încărunțește pe măsură ce află veștile rele Ce se comunică tastelor ei. Ninge scriind ninsori. Nici o nădejde Încărunțita mașină de scris a ninsorii Va participa la transcrierea pe curat a acestui Roman despre tine, despre mine și, mai ales, Despre dragostea noastră, în legătură cu care Nu mai am nici o nădejde și nici o perspectivă. De aceea, nici nu mă mai
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ana_maria_paunescu_festiva_mihai_marin_1374245089.html [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
adoarmă definitiv Și să fie zdrobit de tigru, în ferocea lui salivație. Mă simt un manuscris care te conține Dar, uite, între timp, s-a potolit și ninsoarea, Parcă s-a evaporat, parcă s-a pulverizat, Parcă s-a desființat încărunțita, hodorogita Mașină de scris fulgi. Și eu mă simt, acum, Un fel de manuscris mototolit și aruncat de colo-colo, Până când va fi scos de pe rol și trimis la foc. Sunt manuscrisul care te conține, sunt manuscrisul În al cărui cuprins
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ana_maria_paunescu_festiva_mihai_marin_1374245089.html [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
455 din 30 martie 2012 Toate Articolele Autorului GREUTATEA NOPȚII (2) Un alt vihilante cu care am lucrat se numea Corbacho, era un barbat cam de 39 de ani. Înalt bine clădit, plin de dinamism, cu prezența bărbăteasca, părul puțin încărunțit, ochii verzi expresivi, cercetători. Expresia fetei lui inspiră bărbăție, siguranța, plin de curaj și lipsit de teamă, lucrând noaptea cu el simțeai o siguranță. Felul lui de a fi, te făcea să înțelegi că iubea ceea ce făcea și lupta că
GREUTATEA NOPTII (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 by http://confluente.ro/Greutatea_noptii_2_eugen_oniscu_1333107134.html [Corola-blog/BlogPost/354830_a_356159]