48 matches
-
cercel de perlă; în mare parte, aceasta se datorează faptului că cele două lungmetraje îl au ca designer de producție pe Ben van Os. A nu se ignora meritul cinematografiei lui Eduardo Serra, ea metamorfozând geometria tablourilor lui Vermeer în încadraturi numeroase și originale; el e responsabil și de asemănările de perspectivă. Dar asemănările se opresc la nivelul celor dintre picturi și lungmetraj. Cu alte cuvinte, nu vă încredeți în ce spune filmul despre biografia lui Vermeer. Griet, soacra și patronul
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
are și un alt efect: pare că nu există plan secund, că varietatea relațiilor este complexă și că în acest mecanism fiecare pion are o importanță decisivă. Nici un personaj nu este lăsat deoparte, pentru fiecare se găsește o soluție, o încadratură. Rigoarea și prospețimea interpretărilor stimulează performanța, situarea pe tot timpul spectacolului sus și nu permite alunecări de nici un fel. Autocontrolul funcționează din plin. Sînt elemente de surpriză la fiecare pas. Și surprizele sînt plăcute. Filumena Marturano se hotărăște la bătrînețe
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
tensionată întîmplare limită. Întîmplare căreia ambiționează să-i prezinte și verigile lipsă, faptele petrecute înainte și după, dar și concomitent cu momentul culminant: confruntarea dintre familia pașnică deși în disoluție și răufăcătorii urmăriți de doi polițiști coruptibili. Primplanurile detaliate și încadraturile - cînd subiective cînd obiective, ca și cum în permanență eroii s-ar fi aflat sub incidența unor camere de luat vederi ascunse ce-i imortalizează în alb negru - sînt supuse unui straniu montaj, elaborat în conformitate cu meditațiile din off ale protagonistului. Inițial în
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
de sânge ca restul predecesorilor săi. Jeunet pune iar la treabă flerul său vizual, asigurându-se că spectatorii vor recepta suspensul la acest nivel. De exemplu, episodul goanei prin nava populată de alieni e fragmentat prin cadre generale, cu dublă încadratură: personajele apar ca într-o ramă de tablou, aceasta fiind reprezentată de obicei prin conturul unei uși. Miza acestui film e alteritatea, în sensul propriu al cuvîntului, Ripley descoperind șapte variante ale sale a căror clonare nu mersese bine. Aceste
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
Godardul asiatic". Dar 2046, prezentat și el la Cannes, în 2004, e lung, baroc, plin de peripeții erotice, vetust, demodat șI peste toate provincial când îi împrumuta eroului insolenta și mustață unui Clark Gable asiatic și când îl imită, în încadraturi pe Michelangelo Antonioni. Fără să-l satisfacă nici măcar pe autor, acesta a revenit cu corecturi asuprå-i chiar și dupå premieră de pe Croazetă. La acea datå, înså, Leslie Cheung, unul dintre actorii preferați ai regizorului, isi pusese capåt vieții, ceea ce desigur
Wong Kar-Wai: Omul zilei la Berlinală! Corespondență de la Tudor CARANFIL by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72730_a_74055]
-
mai ciuruiește cu săgeți caustice impactul televiziunii, intruziunea ei în intimitate - doar Rafael se uită la televizor ca să ia exemplu de crime perfecte - dar și spiritul gregar indus de modă. Lungmetrajul e împănat și cu moduri originale de filmare, bașca încadraturi. Nu e vreo capodoperă, dar livrează ce promite fără defecte majore. Despre Noi albinosul, debutul regizorului și scenaristului Dagur Kari, un critic britanic a spus deja totul în două cuvinte: "glissando emoțional". Începe comedie, se termină tragedie, și nu ai
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
dor nestins”. Nemuritoarele melodii ale compozitorului Titel Popovici au adus emoționant și în acesta an, în cetatea Târgoviștei, parfumul și culorile orșului „unei mari iubiri”, Iași. Cum, firesc și meritat, fiecare festival concurs are menirea finală de a hotărî o încadratură pentru melodiile cernute pe indicativul întâi și întâi profesionist, anul 2014 a laureat romanța în felul următor: La creație, Marele Premiu a fost obținut de compozitorul Ionel Bratu Voicescu, pentru melodia „Inimă” interpretată de solista Liliana Lungu, iar Premiul Special
ROMANŢA, VIS DE VIAŢĂ ESTETIZATĂ, ÎN TOAMNA CRIZANTEMEI TÂRGOVIŞTENE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341071_a_342400]
-
a coborî din plasa de sus geamantanul femeii, apoi îmi luai propriile geamantane, dar mânuirile se produseră astfel că mișcarea trupului și a brațelor împiedicară curiozitatea femeii de a citi cărțile mele de vizită (scrise cu tuș negru), fixate în încadraturi de piele prinse de mânerele geamantanelor și care i-ar fi dezvăluit numele meu, dar nu și profesiunea, căci nu era menționată pe cele două cărți de vizită, din care una stătea acum întoarsă, cu apărătoarea de piele pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
judecătorie din comună. Dar de ce îi dăruise tabloul cu scurta dedicație spre amintire? Putea să-l lase fără nici o însemnare, printre celelalte câte rămaseră în casa lor. Și de ce, anume, ei? Arlechinul din tablou ținea în mână un felinar cu încadratură albastră ce iradia o lumină alb-gălbuie. „Nu știu, mă aud răspunzând, de ce ți l-am dat. Poate că, privindu-te, căutam o deslușire dincolo de tine. De fapt nu te priveam, cum desigur credeai, nădăjduiam numai ivirea unei alte realități, pierdute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
seama căci, deodată, ca prin trăznet, ochii mi se opriră pe fața tânără, jovială, a ultimei musafire, neînsoțite, care tocmai intra în sufrageria soților Pavel. Privirile ne căzură unul pe altul chiar în clipa în care ea se ivi în încadratura ușii; se văzu, în străfulgerarea clipei, că încercam fiecare să ne aducem aminte de unde ne cunoaștem sau unde ne-am mai văzut. Când doamna Pavel, atentă la ceremonialul cuvenit, ne făcu prezentările ca între necunoscuți, totul se lumină, din apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se lumină de cele două becuri cu abajururi de tablă, vopsite deasupra în albastru, atârnând de fire lungi, împletite până puțin deasupra capetelor lor. Ana, mama ei și sora se aflau în cerdac - numai ele. De aici dinspre poartă spre încadratura pomilor în verde și stâlpii susținători din lemn, le privii uimit: erau nemișcate, cele două becuri tremurau, în adierea ușoară a serii, lumini înșelătoare, că în jurul capetelor celor trei femei se iviră aureole, ca altădată pe frunțile trimiselor lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
20, într-un oraș dunărean, e surprinsă excelent; aici, regizorul a avut colaborarea cîtorva artiști adevărați: Octavian Dibrov (decoruri), Daniela Codarcea (costume), Mircea Florian (muzica) și, deasupra tuturor, Vivi Drăgan Vasile, autorul imaginii; o imagine cu alese valori plastice, cu încadraturi de rafinament, totul încărcat de gînd, totul sugerînd și cuprinzînd subtilități de sensuri, totul supus acelui gînd creator integrator al regizorului. Oamenii, caracterele care circulă în aceste cadre de epocă cu multe sugestii de general-uman, de permanență sînt puternice, trăiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
filmului tocmai acestei structuri i se adresează. Chiar de la primul său film, omul de teatru locuit de Cehov și de Caragiale a mijlocit prima și poate cea mai frumoasă întâlnire dintre teatralitate și cinema. Vorbim aici despre cum sunt concepute încadraturile, despre acribia cu care sunt dinainte trasate mișcările de aparat, despre respectul pentru gestul esențializat până la hieratism. Și mai vorbim despre cum Alexa Visarion știe să exploateze pentru ecran exercițiul actorului de teatru, insistând neanța în trăire și pe relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Culturii și Educației Socialiste să afle dacă scenariul său va intra în producție. Tovarășul Stegaru, și-a delegat secretara să-i spună că "filmul nu e bun". Excelent interpretată de Dorina Lazăr în registru hiperrealist cu expresivitatea slujită și de încadraturile foarte strînse, de la plan mediu la gros plan -, secretara joacă permanent între textul de respingere a tânărului autor și monologul îndreptat împotriva mirosului pestilențial din "clădirea guvernamentală, cu răspunderi ideologice, cu direcții culturale..." Nu poate trece un film "cu biserică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mare intensitate emoțională, cu secvențe gravitând firesc în jurul personajului. Fără multe artificii tehnice, cu o siguranță manifestă a elaborării compoziției cadrului, Nicu Stan conferă imaginii expresivitate prin precizie și realism, subordonând tentația forma lismului ideilor solicitate de regizor. Unghiurile și încadratura imaginii filmului conferă valoare și adevăr vieții personajelor urmărite cu discreția unui autentic descoperitor de universuri situate dincolo de aparențe. Coloana sonoră (Nicolae Ciolca) recompune din tăceri și zgomote drumul aspru al eroilor filmului, refuzând muzica ce descrie mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prea superficiale, prea stereotipe, prea generale. Iată un caz concret. Imaginea lui Vivi Drăgan Vasile la Înghițitorul de săbii de Alexa Visarion e fără îndoială frumoasă, funcțională, adecvată și șocantă. Frumoasă prin compozițiile ei picturale, prin rafinamentul gamei cromatice, prin încadraturile ei clasice. Adecvată prin încrâncenarea conținută care rezultă din desenul liniilor și din alternanța culorilor și care rimează perfect cu tensiunea și cu duritatea acestui film, aflat permanent la limita suportabilității. Funcționată prin concretețea detaliilor (noroiul clisos, apa tulbure, pereții
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
așadar două fire narative ce se împletesc și se subdivid în mai multe micro-narațiuni conduse cu mână sigură de regizorul-scenarist Alexa Visarion. Această împletire se traduce prin schimbarea permanentă a perspectivelor: suntem când într-una din cele două mașini, în încadraturi strânse, când în afară, și dobândim o idee asupra peisajului în vaste planuri de ansamblu, în panoramări care urmăresc mișcarea mașinilor pe șosea. Urmărim cearta personajelor din Tico, pentru ca în momentul imediat următor printr-o tăietură bruscă să intrăm în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aceluiași principiu. Nominalizarea la premiul Gopo pentru cea mai bună imagine de film se datorează, în foarte mare măsură, lui Alexa. Dându-și seama că vibrez la aceleași emoții, mi-a dat mână liberă, de cele mai multe ori, în alegerea ancadraturilor/încadraturilor, a punctelor de stație, a direcțiilor de filmare. (Pătru Păunescu) Regizorul Alexa Visarion, venit către film dinspre teatru (asemeni unor regizori ca Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Alexandru Tatos, Tudor Mărăscu), ajungea la filmul de lung metraj prin 1978, cu filmul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pălărie identică aceleia purtate de Topé sau aceleia din care Emanou a scos hamburgerii pentru a satura mulțimea. Ceva mai încolo, în momentul în care Topé îi va da lui Emanou sărutul trădării, o vom regăsi la Fodère. Folosirea acestei încadraturi extrem de strânse, a plan-detaliului, determină privitorul să descifreze conținutul de semnificații pe care le poate avea pălăria în acest context. Că o constantă stilistica arrabaliană, în simbol sunt concentrate sensuri contrare. Aici, pălăria este semn al puterii 124, al stăpânului
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Se aude un fluier, fluierul polițiștilor. Se trece pe gros-planul fetei înmărmurite de uimire a lui Fodère, în fond, cel care l-a susținut pe trădător în planurile sale. Tiossido coboară dintre bateriști. Muzicienii fug. Mulțimea e filmată de sus129 (încadratura rămânând prim-plan-ul) în timp ce se retrage. Se aud împușcături. Se zăresc căști de polițiști. În această succesiune de planuri, impresia generală este de apropiere. Mulțimea este filmată în prim-plan, ceea ce înseamnă că intenția regizorala a fost de a crea privitorului
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
căști de polițiști. În această succesiune de planuri, impresia generală este de apropiere. Mulțimea este filmată în prim-plan, ceea ce înseamnă că intenția regizorala a fost de a crea privitorului senzația de participare directă la concertul interzis. Prim-planul reprezintă încadratura care observa Ovidiu Druga și Horia Murga "aduce aproape de spectatori față personajului, cu expresia tuturor sentimentelor pe care le exprimă"130. Dacă întâlnirea dintre Topé și Emanou, în fond, scena trădării, a fost filmată în plan american, amintind de producțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
130. Dacă întâlnirea dintre Topé și Emanou, în fond, scena trădării, a fost filmată în plan american, amintind de producțiile western, reacția lui Fodère din momentul venirii polițiștilor a fost surprinsă la gros-plan. Faptul că Arrabal a folosit aici această încadratura, demonstrează concentrarea atenției asupra lui Fodère, asupra reacțiilor lui și asupra sentimentelor pe care le transmite. Rimând cu plan-detaliul pălăriei din secvență precedentă, gros-planul ne aduce inuman de aproape chipul trădătorului, al aceluia care a încurajat vinderea lui Emanou, chip
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Eliade, "Uniforme de general", în vol. Proza fantastică, vol. IV, București, Editura Fundației Culturale Române, 1992, p. 10. 5 Sunetul hors câmp este un sunet a cărui sursă nu o vedem, dar o putem plasa în spațiul-timp al acțiunii. 6 Încadraturile (cu limitele conținutului, pe scurt) sunt: P. Ans plan de ansamblu (cadrul poate fi foarte larg); P.G. plan general (mai multe personaje); P.Î. plan întreg (personaj văzut în întregime; P. Am. (de la jumatatea gambei în sus); P.P. (față, gât
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
prin interviu, reportaj, documentar, poate chiar documentar-anchetă, ca să ajungă la ficțiune. Asta pentru că se lucrează cu personaje, unele inventate, dar cu doza lor de autenticitate, și altele reale. Aceste personaje trebuie puse într-un context, trebuie stabilită o mișcare, o încadratură, o anumită lumină, toate acestea înseamnă regie. Inclusiv alegerea personajului. Putem include în regie și montajul, unde, de multe ori, se conturează filmul? Sigur că da. Să dau un exemplu: arăt un cadru cu un lan de grâu, idilic, apoi
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
senzație trebuie să-ți dea un film documentar de artă, nu numai despre artă: să-ți dea informația, după care să te trimită într-o zonă de visare estetică. Când folosești macara, travling, anșeneuri 4, filmări speciale, diverse tipuri de încadraturi, evident că nu mai este vorba de realitate, ci de un joc vizual care a luat denumirea de film documentar de artă și pentru artă. Dar asta te lenevește, pentru că adevăratul film documentar presupune nuditatea aceea care înseamnă: tu, sinceritatea
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]