8,238 matches
-
să irite mințile închistate, încremenite în dogmă. Era retezată dintr-o dată înfumurarea unei arte care elimina ambiguitatea, dilema modernă și întreținea cultul corpului sănătos, un echilibru rudimentar, fără substanță. Ce probă de vitalitate oferă național-socialismul când stăpânul la care se închina "era un plebeu turbat și agramat", "un escroc al forței?" Sunt citate din cunoscutul pamflet Fratele Hitler (1938), prin care T.M. l-a surclasat pe adversarul penibil pe plan intelectual. O surprinzătoare evoluție! Arăta acest sarcastic eseu un novice în
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
în lanțuri nemuritoare/ pe-al cincilea îl nimerise norocos plămînul drept/ prin pleura lui fragilă ca o rochie de balerină" (treisprezece). O atare mirobolantă visceralizare a plăsmuirii poetice modelează factura sacrificiului suprem pe care poetul se decide a i-l închina: ,cu degetele mele albe și fine mi-am scos ficatul și inima/ în lumina amurgului salutînd ceremonios vulturii/ secolelor și subsecolelor de lut nisip ori granit" (opt). Nicolae Tzone vrea să ne asigure că poezia nu e doar un produs
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
auzi ieșind din gura lor, nesprijinită de bărbi dogmatice, vreo batjocură, vreo luare peste picior, vreo trufie neroadă. Dacă le-ai spune că tu, nu pe ritualuri pui accentul, ca ortodox și ca fiu al naturii, și că te poți închina, la nevoie, și unui plop tremurător, în care palpită tot Cosmosul, nu s-ar încrunta, te-ar privi cu prietenie. Spun aceasta, gândindu-mă la titlul dat în batjocură, în dispreț în derâdere... Manolescu teolog... articolului prea sfinției sale ironice, ce
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
induce în eroare. De aceea trebuie spus că nu este vorba de vreo culegere de texte acide privind fauna politică aborigenă prin care Octavian Paler ciupește conștiința noastră adeseori adormită, de cele mai multe ori aburită. Nu, este vorba de o carte închinată marilor pictori, căreia autorul îi spune în subtitlu o istorie subiectivă a autoportretului în pictură. Scutul teribil al titlului, care cuprinde două cuvinte generatoare de alertă, ascunde în realitate pagini de o imensă tandrețe. Pe scurt, cartea lui Octavian Paler
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
adecvată pentru un destin sau altul. De fiecare dată când aud un părinte luându-și „la revedere” de la copilul lui cu o frază absolut gratuită - „Să nu faci prostii!” - mă gândesc la câțiva prieteni de-ai mei care și-au închinat viața prostiilor pe care părinții lor nu mai au acum cum să-i împiedice să le facă. Mi se mai întâmplă uneori să văd o mamă care-și amenință copilul de 3 ani că-l da la casa de copii
Defect de natiune by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82958_a_84283]
-
Da meshtere, măi habotnic decât SCM și RW ești tu, ăla care face zilnic temenele posterului cu Che Guevara pe care probabil îl ai la loc de cinste pe vreun perete din camera ta... E amuzant că Bucurenci care ‘se închină’ la ‘zei’ precum Da-Cu-Ciocanul-Fara-Sa-Te-Uiti-Unde-Dai și Deny-Everything-That-You’re-Too-Dumb-To-Understand folosește termeni că ‘habotnic’.
Intre doi habotnici, voteaza intelectualul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83043_a_84368]
-
și cultivarea unor narațiuni labirintice sunt cele două trăsături semnificative care apropie proza fantastică a lui Mircea Eliade de cea a argentinianului Jorge Luis Borges, observație care invită la dialoguri teoretice serioase. Critic și istoric literar cunoscut, Constantin Ciopraga a închinat un studiu monografic notabil Baltagului sadovenian, pe care îl definește ca fiind nici mai mult nici mai puțin decât o elegie disimulată. Sunete de infratext, patetice, traduc admirația lui Sadoveanu pentru anumite permanențe, notează criticul, adevăr valabil în cazul tuturor
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
Gheorghe Grigurcu Analiza pe care Ion Pop o închină lui Gellu Naum reprezintă o expresivă reparație a ceea ce, la începutul dar și la mijlocul traiectului creator al acestuia, a fost respingerea adesea dură ori tăcerea defel amabilă, adică, așa cum spune exegetul, un demers "într-un fel de simetrie radical contrastantă
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
politici, de voci critice sau umanitare? O mereu mai acută răutate la adresa "celuilalt" ("vecin" totuși, nu "dușman"!), o cumplită invidie, egoism și nepăsare la necazurile "vecinului". În timpul războiului al doilea circulă, cu privire la bombardamentele asupra Capitalei, bancul cu babă care se închină: "Du-i, Doamne, la Ploiești!". Era o reflectare de egoism, însă mai degrabă a unui primitiv instinct de conservare, de apărare personală, aș spune că de mai slabă forță blasfematorie decât dorința de moarte a caprei vecinului, care doar în
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
mare și de sacru, ca al Franței, decisă să nu-și uite faptele de arme... Paradoxal, Franța, țară a Păcii. Când te gândești ce muzeu ar mai trânti Afganistanul terorist ieșit învingător în lupta cu SUA... De altfel, Parisul a închinat cea mai mare Piață a lui, Invalizilor, - însuși numele fiind decăzut și el, ruginit, ros de trecerea Timpului, ca o armă, - Esplanada copleșitoare... Îmi trebuie un mare efort ca să-mi reprim o greață subțire ce mă cuprinde privind grandoarea dărăpănată
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14825_a_16150]
-
prestigiului a unui mare poet al Franței, publicînd, în 1912, cartea sa, La Poésie de Stephane Mallarmé, Șerban Cioculescu a făcut un lucru similar pentru Tudor Arghezi, încununîndu-și timpuriile comentarii de întîmpinare cu prima amplă cercetare ce i-a fost închinată, Introducere în poezia lui Tudor Arghezi (1946). Capital pentru concepția lui Șerban Cioculescu despre poezie ni se înfățișează eseul său intitulat O privire asupra poeziei noastre ermetice, cu care se deschide volumul Aspecte lirice contemporane (Casa Școalelor, 1942). Avem a
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
Este vorba de ediția din 2001, Panait Istrati. Mediterana. Mircea Iorgulescu, în calitate de traducător al unui foarte cuprinzător și explicit eseu Mediterana lui Panait Istrati al lui Roger Dadoun, profesor la Sorbona VIII și director al revistei L'Arc, care a închinat în 1983 un număr special lui Panait Istrati, impune rigoare în formularea titlurilor. În lumea Mediteranei - Răsărit de soare și În lumea Mediteranei - Apus de soare, ca fiind formele românești date chiar de autor titlurilor în franceză, Méditéranée (Lever du
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
a face cunoștință cu o fată care îi place, "frecventarea deasă a bisericei pe care o vizitează dînsa. Aici ai să șezi ori să stai modest și respectos. îți arunci din cînd în cînd ochii asupra încîntătoarei copile care se închină cu inocență și grație și să nu dai nici un motiv de scandal sau tulburare". Sfat, din mai multe motive, dificil de aplicat azi. Uneori, din obiectivitatea recomandărilor răsar hilare insule de obsesie personală: "Obiceiul de a pîrî pe soț sau
Șezi frumos... by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15313_a_16638]
-
Metopei e un împătimit al vieții ușor melancolizate din pricina prea marii sale intensități și din această pricină cochetînd cu imaginile crizei și cu tentațiile austerității, consemnate mai sus. S-ar zice că-n această îmbelșugare solară a sufletului ce se închină, oarecum panteistic, "omnipotenței" naturale, avem fața cea mai caracteristică a poetului trăitor la Chartres, fața sa mediteraneană pe care am glosat-o cu altă ocazie. Miron Kiropol: Metopă, Ed. Signata, Timișoara, 2001, 128 pag., preț neprecizat.
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
Cei Îngâmfați, acum si-ntotdeauna, Nu-Ți stau-nainte. Cei nelegiuiți De ură Ta au parte. Nimiciți 6. Vor fi toți cei care-ndragesc minciună. 7. Pe ucigaș, pe-nselator nu-i lasă În voie Domnul. Însă eu, oricând Ma-nchin spre templul slavei tremurând - Să mă primeasca-L rog În sfânta-I casă. 8. Condu-ma, Doamne, Tu Intru dreptate Din pricina mulțimii de vrăjmași. Așază neted drum sub bietii-mi pași, 9. Căci vorba lor și gândul nu-s curate
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
semită: "Ziarul lui Silviu Brucan și Nestor Ignat sistematiza ideologic cu acest prilej ceea ce revistele "Orizont" și "Răspîntia", conduse de Sașa Pană și, respectiv, I. Ludo, făcuseră din mers, fără suficientă metodă". Cărții, e drept, apologetice, a lui Felix Aderca, închinate lui C. Dobrogeanu-Gherea i se dibuie același substrat antiromânesc: "Autorul, dezertat din cenaclul teoriilor estetice lovinesciene în tabăra literaturii subordonate unei cauze sociale, ni-l înfățișează pe Gherea ca un produs exemplar al Răsăritului (se subînțelege: slav și comunist), venit
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
încercat să-mi sărut piciorul. M-am așezat pe scaun, am luat în mîini piciorul drept și l-am tras spre față. Am reușit să-mi sărut degetul mare al piciorului. Eram fericit. Eu am înțeles fericirea oamenilor. Toți se închinau în fața mea! Și nu numai oamenii, chiar și animalele și gîngăniile de tot felul se tîrau în fața mea și fîțîiau din coadă. Dar pisicile! Pisicile pur și simplu erau nebune după mine și, cînd mergeam pe scări, fugeau gudurîndu-se în fața
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
Hotensche și tenorul Florin Ormenișan, prezențe foarte utile în seceta de voci masculine; iar în memoria Magdei Ianculescu a adunat optsprezece soprane care să reia frânturi din rolurile ei predilecte: Roxana Briban - care a purtat laurii ultimei ediții a Concursului închinat fermecătoarei Rosine, Simonida Luțescu și Daniela Chihaia - soprane lirice despre care vom mai auzi, Cristina Toader - o Tosca în devenire, Gabriela Daha - o coloratură așa cum a fost Magda Ianculescu la începuturile ei ș.a. În strategia de construire a unei cariere
În căutarea vocilor tinere by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15378_a_16703]
-
un proces de moralitate. Eminescu și Veronica nu s-au căsătorit deși erau legați printr-o puternică dragoste și o sumă de afinități. Neîmplinirea căsătoriei a adus după sine o mare tragedie. Moartea i-a răpit prematur. Veronica i-a Închinat și ea frumoase și delicate versuri adunate În volumul „Poezii” În 1887. Eminescu era Încântat de acest volum. „Cartea ei e veșnic nouă pentru mine. Ce frumoase versuri Întâlnești În cărticica asta”. Chiar dacă aceste poezii Îi erau dedicate, Eminescu nu
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
arate. Când Eminescu se Îmbolnăvește În 1883, Veronica spune: „Să pot Întinde mâna, s-o pun pe fruntea ta, Încetul la o parte, șuvițele le-aș da. Senină să rămâie, curată ca un crin, Icoană de iubire, la care mă Închin”. Scânteierile inteligenței și ale iubirii au făcut-o pe Veronica să prevadă totul. Încă de la 27 de ani, pe o fotografie dăruită lui Eminescu nota următoarea dedicație: „Sufletul meu și după moarte vă căuta umbra poetului iubit”. În 1881 Îi
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
care limbile s-au amestecat, mândru, deșert și becisnic unchiaș, ale cărui păcate sunt mai grele decât ale celor cinci orașe arse în foc și pucioasă! [...] blestemaților, cei care sunteți mâncare focului celui nepotolit, chip al neamului haldeiesc, să vă închinați lucrurilor ce sunt întocmite și scobite de mâini omenești?" (p. 238 și urm.) La nivelul limbii, și aici cu siguranță meritul este al lui Udriște Năsturel cel care a tradus cartea din slavonă, romanul este fără cusur. De altfel, de la
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
volum care să reunească principalele dvs. creații - eveniment care sperăm să se întâmple cât mai curând -, v-am ruga să ne mărturisiți câteva gânduri despre opera dvs. Singurul lucru pe care aș vrea să-l spun este că mi-am închinat întreaga viață Poeziei. Și aceasta fiindcă sunt convins că ea constituie pentru omenire singurul mod de salvare, singura ieșire din impas, pentru această omenire alienată și subjugată iluziei prosperității materiale. Chiar dacă la prima vedere ideea mea pare utopică , poezia rămâne
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
frați în mînia lor mare, femei ca lăute... Crengi între ele se strîng, libere nu-s nicăieri... Una! ah, urcă nespus... Însă mereu se mai frîng. Ea se-arcuiește-n tăceri ca liră-abia sus. I, 20 Dar, Doamne, ah, ce să-ți închin eu fierbinte, cînd tu auz nou creaturii i-ai dat? Zi de primăvară-n aducere-aminte: un cal în Rusìa -, un cal pe-nserat... El singur venea, așa alb, dinspre sat, luptîndu-se-n piedică fără răgaz, ca, noaptea, pe pajiști să fie lăsat
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
bucle în ritmul lui falnic din goana brutal înfrînată! Torente de sînge, o, cum îi zvîcneau de năvalnic! Și cum mai simțeam depărtarea din plin! Cînta și-asculta -, ciclul tău de legende în el era-nchis. Chipul lui ți-l închin. II, 3 Oglinzi: pînă-acum nimeni vrednic n-a fost să spună ce sînteți în voi, nesfîrșite. O, voi, intervale de timp, tainic rost, umplute părînd doar cu găuri de site. O, voi, risipind încă sălile goale -, cînd blînd se-nserează, ca
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
aproximativ, acesta: 1. să nu ai alți dumnezei în afara celor văzute, a marilor maeștri și a meșteșugului bine stăpînit, 2. să nu-ți faci ție însuți chip cioplit și să nu te lași amăgit de fantasme, 3. să nu te închini idolilor artistici care încă nu s-au așezat cum se cuvine, că răzbunarea artei verificate poate fi necruțătoare, 4. să nu iei numele artei în deșert, căci ea nu-l va lăsa nepedepsit pe cel necugetat, 5. cinstește-i pe
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]