2,188 matches
-
adâncește o temă a marginalității pe care poemele anterioare și chiar titlurile a două plachete (în margine, 1995; Fundătura Homer, 2002) o conturau într-un mod expresiv. Periferia geografică și socială era dublată de o subterană morală, din care o închipuire infernală avansa în prim-plan, smulgând hălci și devorându-le cu o înfrigurată ferocitate: ,după ce ucid nu mănânc câteva zile sau mănânc/ cu ochii. o mare scârbă îmi încrețește pielea/ și atunci m-aș jupui de viu. caut un pumn
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
un cititor anume? MVL: Nu. Cînd scriu, nu cred că sunt conștient de un cititor special pentru care scriu. A scrie este un act solitar în care te concentrezi asupra ta însuți, ai un dialog doar cu propriile gînduri și închipuiri și nu știu dacă vreun scriitor scrie gîndindu-se clar la un public anume. Nu este cazul meu oricum. Desigur, cred că actul de a scrie implică mereu o voință de comunicare și nu cred că există cineva care să scrie
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
firavă) a criticii de televiziune, dinspre textul scris, care s-a înfiripat și la noi în ultimii ani. Și apoi, mai există și minoritatea produselor culturale care adaugă la portretul monstruos al televizunii tușe mai blânde, dându-i acesteia chipuri / închipuiri mai umane. O asemenea emisiune rulează la Analog TV din Timișoara. Se numește, cum am mai spus-o, A Cincea Roată și este un talk-show cultural. Cu argumente, de la cele statistice până la cele analitice, emisiunea cu pricina este, de departe
Spectacolul (de la A Cincea Roată) trebuie să continue! by Cristian Pătrășconiu () [Corola-journal/Journalistic/14860_a_16185]
-
petrece undeva în lumi pe care un minut le contemplă. Fiecare cuvânt simplu dezbrăcat de orice simțire... numai albă... De ce atât de albă?" Și, mai departe, constatarea că: "O propoziție oarecare, directă, simplă poate fi cel mai minunat vers". Așadar, închipuirea Inei cheamă firesc imaginea poetului prins în chingile inspirației care-l izolează de lumea înconjurătoare: "geamul scund cu sticla murdară", dar și faptul că: "o căruță trece sărind pe pietre prin dreptul geamului, dar omul nu o aude și nici
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
uneltele explicației discursive. În schimb, un scriitor n-ar tăgădui atît de ferm, ar fi înclinat să zică: "Poate!", "Parcă!" sau "Cîteodată da!" Cu ce temei? El beneficiază de roadele unei experiențe, poate menține uneori o acțiune și în ramele închipuirii din vis, renunțînd la prozaica deșteptare. Derrida insistă asupra regretului celui sustras plăcerii de a vagabonda în mirific și imprevizibil, el revine adesea pe pămînt cu sentimentul că pierde ceva irecuperabil, că e păgubit, că nu poate fi consolat, că
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
pînă la capăt. Mă întorc, cum am făgăduit, la tezele lui Jacques Derrida, în discursul menționat, despre ștergerea hotarului dintre vis și trezie și decepția trăită de insul respectiv de a nu mai putea reface ce s-a petrecut în închipuire. Arta poate opera și cu incertitudinea, remarcă filosoful, atunci cititorul nu mai e sigur dacă s-a pășit în afara vrajei visului prin călcarea pe podeaua solidă a realității sau dacă visarea continuă. Un dubiu dăinuie, se strecoară o nostalgie după
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
de calești, birji, automobile - ce mulțime! ce eleganță! ce belșug!...". Undeva, pe celălalt trotuar, ieșit la plimbare, Mateiu: "... seară dulceagă și lină, de un albastru închis fluid... orașul părea scufundat în adâncimile tainice ale unei mări. Străzile mișunau de lume... închipuirea mă purta în trecut, evocam vedenia a cum trebuie să fi fost în asemenea seri marile cetăți ale vechimei, Babilonul, Palmira, Alexandria, Bizanțul" (p. 63). Alteori, detaliile fac deliciul oricui, nu doar al pasionaților operei sau al personajului care a
Roman cu Mateiu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14513_a_15838]
-
nu este idilizat satul, și dacă există oarecum sentimentul dezrădăcinării, el nu presupune condamnarea orașului. În câteva poeme predomină tonul oracular, tonul aceluia care este sigur că știe adevărul (Și nu inventez nimic...; Ascultă și ia aminte,/ Nu-i o închipuire.), dar cele mai multe abundă în întrebări fără răspuns (unele adresate cititorului). Bineînțeles că ne gândim la Blaga, numai că acesta avea și o constituție de filozof, la fel de proeminentă cum era și aceea de poet. La Adam este o simulare a inocenței
Melodia întâmplărilor by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14537_a_15862]
-
încearcă să le spele/ Ascunde-te după perdele/ și-ascultă vântul cum le bate", lucid, în monotonia clipei: "Orașul, ploaia și plictiseala,/ scârba de toate și de a fi,/ pofta nebună de-a isprăvi/ monotonia, pălăvrăgeala,/ singurătatea printre cei vii, / închipuirea morții, sfârșeala,/ Orașul, ploaia și plictiseala,/ scârba de toate și de a fi." Încă mai pregnant: "și de când fac pe saltimbancu-n pieți/ și îmi tot schimb peruca și vestmântul,/ Primește-mi, Doamne, truda și frământul/ în cerul tău învăluit în
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
trăi, venit din necuprinderi de timp și curgînd spre necuprinderi. În atelierul său, sculptorul Ion Irimescu s-a simțit ca peștele în apă, slobod și fericit să-și poată împlini chemarea. Diminețile mai totdeauna e aici, ca să-și întrupeze nălucirile, închipuirile, himerele atît de cunoscute și reconfortabile și să-și desăvîrșească opera, cu ciclurile ei, de la maternitate la muzică, de la himere la chipuri de oameni, alcătuind un tot, acel întreg ce-i poartă pecetea. E creația unui om a cărui rațiune
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
altceva de făcut. Îl așteptau atelierul, valiza cu lut, proiectele lui nenumărate. Știa că reușita în orice artă presupune o muncă fără preget, iar sculptura cerea pe deasupra și condiție fizică ca să izbutești să-ți realizezi gîndurile, să dai materialitate jocului închipuirii. De a doua zi n-a mai călcat pe la cîrciumioara de lîngă liceu. Puțin i-a păsat că ai lui colegi l-au privit cu oarece compasiune, ca pe unul aflat, cine știe?, sub papucul femeii, slab de înger și
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
de pompieri să vadă acum de-adevăratelea miracolul miracolului, adică inexistența a ceea ce existase până atunci și, deși toți simțeau că s-a întâmplat ceva cu uriașul, o nădejde a omului fără noroc se lipi de buzunarele fiecăruia, clocind acolo închipuiri colorate și vesele...” Întâmplarea are loc primăvara și poate fi pusă pe seama reînvierii naturii ca un șoc al schimbării timpului, ca o halucinație primăvăratică... Există în această poveste ca și în toate celelalte frumoase pagini care creează o atmosferă adecvată
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
făcut de Constructor, anume, după El, ca o oglindă a Lui, în care se reflectă El însuși... E o balivernă! Dar o spui, nu cu supunerea, nu cu laudele cuvenite; gândești lucrul ca pe o ipoteză necesară, deși absurdă, o închipuire doar în Pustiul Galactic Universal... În față, creasta dealului se înroșește în amurg. Chit că nu contează, trebuie să înfrunți Zădărnicia... Să spui ceva, să te rogi, mă rog, dacă obișnuința logicii nu-ți dă pace... Cei doi plopi frați
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
din firea omenească, fără de care omenirea ar fi numaidecât nimicită.” Selecție naturală, cu mii de ani înainte de ivirea darwinismului. În Talmud, nu există o cădere a îngerilor, ca la creștinii obsedați de perfecțiune. Ei sunt doar o invenție, o născocire, închipuire, o abstracție, - la început, îngerii nici nu aveau vreun nume... Prin ei doar se manifesta „mânia lui Dumnezeu”, și-atât. Mult mai târziu, vor căpăta denumiri, specializându-se... Astfel, avem numiții Af, Hema, Kețef, Meșhit, Mahale, - lăsând de o parte
Situația îngerilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13456_a_14781]
-
Fric este cel care rămîne, mai mult decît oricare altul, în centrul romanului, el este personajul în jurul căruia se întrețes visele (cu precădere erotice) ale tinerei Orjen, cea cu părul roșu și verde și împletit cu alge; ca erou al închipuirii autorului (și al închipuirii noastre de cititori) el călătorește prin vastele geografii ale lui Constantin Diichiti, unde “prochimenul războiului” este la ordinea zilei, sau adastă “într-o slavă stătătoare”, pe malul unei ape, acolo unde din cînd în cînd orizontul
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
rămîne, mai mult decît oricare altul, în centrul romanului, el este personajul în jurul căruia se întrețes visele (cu precădere erotice) ale tinerei Orjen, cea cu părul roșu și verde și împletit cu alge; ca erou al închipuirii autorului (și al închipuirii noastre de cititori) el călătorește prin vastele geografii ale lui Constantin Diichiti, unde “prochimenul războiului” este la ordinea zilei, sau adastă “într-o slavă stătătoare”, pe malul unei ape, acolo unde din cînd în cînd orizontul ia forma unui fund
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
Manualul întîmplărilor (în conversația dintre Zadic și Episcopul Iosif ). Însă mai presus de orice rămîne faptul că și în această carte autorul reușește să izvodească o lume, un univers care pare să nu asculte de alte reguli decît acelea ale închipuirii (lucru atît de rar în literatura noastră), și care la rîndul său se impune închipuirii noastre de cititori, făcîndu-ne să medităm asupra modului de existență al lumii și asupra modului de existență al lumilor alternative pe care textul le proiectează
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
faptul că și în această carte autorul reușește să izvodească o lume, un univers care pare să nu asculte de alte reguli decît acelea ale închipuirii (lucru atît de rar în literatura noastră), și care la rîndul său se impune închipuirii noastre de cititori, făcîndu-ne să medităm asupra modului de existență al lumii și asupra modului de existență al lumilor alternative pe care textul le proiectează. Căci Aaron Juda Hartman, Marion de l’Orme, Fric, Evemon Notarades, Francesco Tron, Maria Dragases
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
doar unul din aspectele urmărite de Anneli Ute Gabanyi; titlul cărții ei arată, în fapt, centrul de interes al celor mai multe dintre rapoartele către Europa Liberă - Ceaușescu și construirea în jurul acestuia a unui cult al personalității, cuprinzînd absolut orice putea produce închipuirea dictatorială - volume omagiale, portrete flatante făcute de pictori în vogă, insinuarea într-o filiație istorică a marilor conducători, rescrierea trecutului revoluționar, insistența pe politica de independență față de Moscova, apoi extinderea cultului asupra familiei (Elena, Nicu) și nepotismul politic. Dar în
Stop-cadre din Epoca de Aur by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13542_a_14867]
-
cât despre aceste distorsiuni, așadar, acești monștri (nu neapărat sacri) se pot găsi destui rătăciți și în partea de veghe... De care în mod firesc e mai ușor să te ocupi, dacă îți aparțin, tu plăsmuindu-i, făcând parte din închipuirea ta. În plastică există o sferă întreagă de reprezentări în această privință. Muzeele mari ale lumii cu pânzele lor celebre agățate de pereți sunt panoramare inubliabile de gesturi, atitudini, fizionomii ale genului uman. La Luvru, ieși năuc, cuprins de un
Despre roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10411_a_11736]
-
sens, Timpul curgea către lumi, Căutându-și chipul Împreună cu toate întâmplările; Nimeni nu rânduise nimic; Numai poezia era întreagă, Undeva lângă stele, Privind împrejur cu ochii mari Și plini de gând nerostit Să bați sfios Cuvântul e un pisc de-nchipuire Pe care urci și nu-l atingi nicicând, Când dibuie un rost să se înșire În vîrful de lumină e alt gând; Și e mereu prăpastie adâncă În care cazi bezmetic și fricos, Când pare că piciorul e pe stâncă
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
de cuvinte; Oricât mă-nchin, privirile de sloi Nu-mbie lacrimi, nu dezleagă vise, Eu nu știu să-ntorc timpul înapoi, Să deslușesc tăriile închise Când, nenăscut, cuvântul urcă-n cer, Purtând în gând oceanele de stele, Și flori de-nchipuire care pier Întind câmpii culorilor din ele; Nicio minune nu mai urcă-n pas Nălucilor să le răsară-n cale; Doar umbra din cuvinte mi-a rămas, Cu trupul mori, înveșmântat în zale Ce-a fost a fost Iubirea e
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
-i așteaptă. În alte țări, îndepărtate de mare, nu ceri niciodată ajutorul, îl pretinzi! M-am îndrăgostit de tine și de mânia în care te-ai născut. Dacă ar fi să privesc cerul, aș mărturisi că și aerul e o închipuire de a te naște. Vânătorul cu capcane Când dimineața deschizi ochii lumea capătă trup și ființă - o voință de-a fi, de-a vorbi și de a te răzgândi. Între timp și răstimp, un vagon de marfă duce deținuți în
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
Noi sîntem fiii Lui, cu suflete nemuritoare.“ Acuma, însă, știm: e doar un gol acolo, plin de pietre, Mai mari, mai mici, de gaze care ard fără de rost. Nimic nu e adevărat din tot ce-a fost: Un vis, o-nchipuire a bietelor bipede, Atît de singure pe piatra lor, ceva mai mare. Eu și Eu Nu mai visez Palmyra, nici lira lui Orfeu, Am locul meu pe creangă în Marele Oraș. Doar corpul - marcă bună, „54 H” - Pornește dimineața din ce în ce mai
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
mâna i se lipește de clanță, și asta nu e niciodată plăcut, desigur, exacerbarea acestei senzații polare poate duce oricând la agravarea unei boli psihice pe care medicii nu știu și nu pot s-o trateze fiindcă ține de viața închipuirii, Sau poate nu vor... Un amărât de provincial ca noi toți, poate ceva mai autentic, mai păgubos, mai dezarmat, ca să nu spun mai părăsit, și care fuma abuziv si enorm încât luna când îi trecea prin plămâni arunca pe ziduri
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]