47 matches
-
către adunarea sfinților, cap. 24, 25, PSB, vol. 14, ...). Dacă gânditorii lumii antice au stăruit disperați în încercarea lor de a ignora sau exclude durerea umană, suveranii despoți au intensificat-o, au preamărit-o. În Vatra lumii vechi, durerea a închircit sufletul omului, iar voluptatea l-a caricaturizat. Religiozitatea antică a săltat lumea în golul rece și prăpăstios al durerii și al deșertăciunii. Numai Zamolxianismul pelasg, viu, monoteist, țâșnind ca un torent al vieții, premergător al Creștinismul a păstrat demnitatea umană
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
abordare „obiectul îngrijirii publice e "omul" care produce, nu lucrul căruia-i dă ființă” și se urmărește ca „toate aptitudinile fizice și morale ale omului să se dezvolte prin o muncă inteligentă și combinată, nu ca să degenereze și să se închircească în favorul uneia singure”. O astfel de societate trebuie să se bazeze pe muncă pentru că „materia vieții de stat e munca, scopul muncii bunul trai, averea” și cel mai mare rău e sărăcia. De aceea oamenii trebuie să fie convinși
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
dumnezeiești ar trebui să putrezească la ocne. Libertate materială au românii destulă; nimeni nu e-mpiedecat de-a se ocupa cu orice ramură productivă, fie plugărie, fie meșteșug, fie negustorie, fie artă sau știință; ceea ce împiedecă însă și face a se închirci libertatea materială este impunitatea crimelor, este necesara lipsă de respect cătră autoritatea statului născută din această impunitate, din care rezultă apoi slăbiciunea absolută a statului înlăuntru și-n afară. Noi susținem că slăbiciunea statului român înlăuntru e mai mare decât
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acestea foarte de timpuriu, face mulțime de copii; trăiește cu ei în cea mai mare mizerie - adesea câte două-trei familii într-o odăiță - și astfel în aceste furnicare omenești se cresc apoi generații de hiene ale societății, copii reduși și închirciți în privința fizică și intelectuală, în cari se dezvoltă un singur instinct, acela al speculării muncii altuia, al esploatării altuia. Țăranul român e departe de a fi atât de cutezător în maniera lui de a vedea. El, neavând pământ, nu se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și Turcia. Ca să revenim la vorba pronunțată de mai multe ori în acest studiu: statele demprejurul nostru care aveau o monarhie stabilă s-au cristalizat împrejurul acesteia și au devenit uriașe; țările române, în care acest punct central lipsește, se închircesc, pierd puterea lor fizică, armata, pierd guvernul lor național. Cum se schimbase fața lucrurilor împrejurul Romîniei! Polonia căzuse, în locul ei venise Rusia; Transilvania, cu domnia electivă, căzuse în mâinile Austriei, ungurii erau supuși, Turcia începuse a slăbi, România, care moștenise
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
care-mi intrase în urechi, n-am auzit, ci mai degrabă am văzut cu câtă sete l-a înjurat pe Caligula. Am simțit un fel de undă sau de fâșie a pielii capului cum mi se încrețește sau mi se închircește pe cap. Am înregistrat și faptul că mâna ei, pe care mi-o ținea încleștată pe picior, avea dâre de sânge pe ea. Avea o paloare pronunțată. Cu această profunzime și îngustime superficială a vederii pe care o ai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
rece, de la frigider. Cu gesturi încete, delicate, ținându-și capul cu o mână, dădu plapuma într-o parte și își legănă picioarele peste marginea patului. Apoi și le lăsă cu precauție pe podea. Un soi de cârcel părea să-i închircească tălpile făcându-i-le ghem; refuzau să se destindă deasupra suprafeței plate pe care se putea sprijini; era ca și cum ar fi încercat să meargă în pumni. Reuși cu chiu și vai să se ridice, ținându-se de speteaza patului, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
există alte locuri, oriunde te-ai duce ești cineva, ești vizibil, exiști, poți lega prietenii, poți duce o viață reală printre alți oameni. Eu, dac-aș pleca de aici, aș muri prin vreun ungher, m-aș usca și m-aș închirci, aș muri ca o gânganie, și nimănui nu i-ar păsa, nimeni n-ar observa măcar. Nu vorbi așa... lucrurile se mai pot schimba, aș vrea să te pot ajuta... Mă rog, nu poți. Nu spune lucruri goale, neadevărate. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și Dilimache, zis Corsicanul, zis Trei șprițuri rapide, zis Te tai! devenea complet, complet imprevizibil. În bine, dar, mai ales, în rău! Părăsit iar, tradus pe față, regresat sub condiția unui paria, cu privirea umedă, Vieme se ghemuiește și se-nchircește iar, la marginea patului, suduind și scâncind încetișor, zgribulit. Ca un câine orfan... Fă cărțile, Frate! Hai! Ardem un poker! își freacă Dănuț palmele. Boss, lasă smiorcăiala, șamane și vino și tu, a treia mână. Treci aici, Masturbici! Treci la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cum Poetul proiectează de-a-ndăratelea, preventiv, un dupac ushiro-geri, în masa puhavă de cadavre ambulante. După care, Lunganul se azvârle fără să pregete asupra Avocatului prăbușit, acoperindu-l protector pe acesta, cu propriul său corp. Stăpânul meu va poci și va închirci omul, după chipul și după asemănarea lui! scandează Șobolanul. Apoi, va stârpi de pe pământ și din ape toată făptura, vietățile cele ce mișună, se târăsc sau înoată și va doborî păsările zburătoare, din văzduh! Va stârpi și va pârjoli pajiștile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la mijloc cerul împuțit Care de atâta culoare pute Un aer de trecere Că acolo se întâlnesc nisipul împreună cu soarele ca laptele Soarele va fi tot mai rău Nisipul firește că cedează Și în groapa de nisip totul va fi închircit Copiii din împerechere vor fi bătuți în cuie Și un idiot ca Sepp cel Împuțit va fi mereu aruncat la naiba (respiră greu) Viața mea a ținut în ea groapa de nisip Vrei tu, Sepp cel Împuțit, a întrebat ea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
evidențiază și se pune în propria prostie. Dumitale ți-aș lua cu adevărat o ladă plină cu acele flori de bucătărie atât de idioate, dacă dumneata, ai vrea să lași florile în întunericul bucătăriei să se ofilească și să se închircească. Întunericul e de la sine înțeles că e ceva care aparține unui spațiu. Știți d-voastră că aceste încăperi le-am moștenit de la mama. Îi era foarte limpede că am să sufăr sub ele, deci sub încăperi, și sub d-voastră
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fund, / turburul mă mustră, zâmbetul mă cheamă; / apă care sapi infinit rotund / și de mine însumi faci să-mi fie teamă”, toamna „lumini târzii se zdrențuie pe crânguri; / cresc adieri din lanuri cu tăciune, / și frunze slabe degetele strâng,/ să închircească-n scrum o rugăciune”. Reflexiv elegiac în Penumbre, poetul se abandonează contemplației, fără a-și reprima predispoziția meditativă, în Culori de apă, ciclu din volumul Poezie (1968), ce însumează grațioase stampe și inscripții marine. În câte două strofe sau în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
era cu neputință, și n-aș fi făcut decât să-i îngreunez situația. Totul eșuase. Ușa se trânti în urma ei. Acum nu mai simțeam nevoia să trag cu urechea, nu mă mai însuflețea nici un dram de curiozitate, sufletul meu se închircea de groază în fața interiorului acestei case, acestui menaj. Mă simțeam dezgustat de mine însumi, de el, chiar și de ea. Am pornit spre casă, mergând nici repede, nici încet. Mi-am adus aminte să-mi iau jerseul, umezit acum de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
despre teatru pe care prietenii mei o socotesc atât de necesară? Sau poate că am să stau pur și simplu la gura sobei și am să citesc Shakespeare, întorcându-mă iar la acele esențe ce fac ca magia să nu închircească realitatea și să n-o prefacă în frânturi hărăzite a fi doar jucării de zâne. S-ar putea să nu existe sfinți, dar există cel puțin o dovadă că radiația unei anume autosatisfacții a putut ilumina lumea întreagă. Au sosit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ușor și nu se bolnăvesc lesne. Se crede că nu este bine ca un copil să treacă pe sub ață cînd se deapănă ea pe ghem, că apoi el nu ar crește. Dacă trec alți copii peste un copil, acesta se închircește ori rămîne ghebos. Se crede că nu este bine a trece sau a lua vreun lucru peste un copil culcat, căci atunci n-ar mai crește. Se crede că dacă vor umbla copiii în ploaie cu capul gol vor crește
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Înfățișări a revistei, schițată repede apoi pe o foaie de hârtie Întinsă pe peretele vagonului În mers. (Cât este de recomandabil, când și când, s-o iei razna de la treburile tale cotidiene, În care mintea și ciolanele ți s-au Închircit În rutina sclerozantă care te Împiedică să gândești mai altfel și să inovezi!) O Înfățișare, prin urmare, care avea să se realizeze la Întoarcere și să se desăvârșească apoi treptat, Într-un chip nou, vioi, surâzător În coperta cea roșie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bătut vântul; am făcut plaje totuși; era o vreme minunată, am mers prin tătărime, cam chinuită de grija proviziilor, încă neachitate. Acum, mi-e egal. Plec cu inima încor dată spre scrisorile tale. Te sărut iubita mea, și toată dragostea închircită în mine de grijă și depărtare se înaripează. Mâine vor pleca spre tine ultimele rânduri din Mangalia, care m’a însănătoșit (touchons du bois). Îți trimet peisajul ei însorit, cu marea de un albastru brumat, cu luna ce poleește magic
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
povestirea toată a celor ce s’a întâmplat? Închipue-ți că nu am putut să prind [la telefon], nici să găsesc pe Reinert; nu știu de ce, dar aș vrea să vorbesc cu el. - Mă frământ preocupată și turbure. Asta sunt: turbure, închircită în mine ca într’o pivniță fără soare, fără umbră, fără ferestre... Tu nu te supăra pe mine din pricina acestei tristeți nostalgice. Fii bună cu tine; apără-te, ferește-te; aibi grije de tine. Fii egoistă superb. Tu, pe primul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Se umfla în el ca un balon sentimentul de biruință, copleșitorul sentiment de biruință, cu cât înainta în ritmul lui propriu, tot mai înfierbântat. Dar o parte din el știa ce urmează și se înfiora - și în trupul care se închircea de spaimă în pat, și în mintea adormită în care doar câteva celule, încă treze, semnalau, înfricoșate, alarma. Deja parcă greutatea trupului din pat și greutatea trupului din vis, trupul care escalada stânca, apăsau amenin țător, din ce în ce mai amenințător, talpa din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
stânca netedă ca pielea unei femei. Sentimentul de biruință, copleșito rul sentiment de biruință, cu cât înainta în ritmul lui propriu, tot mai înfierbântat. Dar o parte din el știa ce urmează și se înfiora - și în trupul care se închircea de spaimă în pat, și în mintea adormită în care doar câteva celule, încă treze, semnalau, înfricoșate, alarma. Deja parcă greutatea trupului din scaun și greutatea trupului din vis, trupul care escalada stânca, apăsau amenințător, din ce în ce mai amenințător, talpa din bocancul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
acolo și-n toate zilele mă --ntorceam de la fata cu grădina frumoasă și nicicând n-am spus nimănui unde fusesem... Dar veni iarna și nu mă mai puteam duce... Am început a cobi de dor și m-am îmbolnăvit. Stam închircit într-o blană pe cuptor și doream să mor... când deodată aud zurgălăi de sanie. Mama intră în casa de tors; era îmbracată într-o rochie moare neagră și pusese mănuși pe mînile ei foarte mici. - Unde mergi, mamă? întreb
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un șarpe, i-a întins tunica lui Rotari. - Nu o vreau. Acesta este un veșmânt de regină, nu de soție de duce de Brescia. Fă ce crezi cu ea, dar eu așa ceva nu port. Rotari era nedumerit. Mie mi se închirciseră măruntaiele. Gaila percepuse ceea ce nu știa, doar atingând și privind rochia ce-i fusese trimisă de Gundeperga. Rotari a azvârlit rochia în brațele lui Ostillio, expediindu-l enervat. Văzând-o pe Gaila lăcrimând discret, s-a potoli, s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Rusia și Turcia. Ca să revenim la vorba pronunțată de mai multe ori în acest studiu: statele demprejurul nostru care aveau monarhie stabilă s-au cristalizat împrejurul acesteia și au devenit uriașe; țările române, în care acest punct central lipsește, se închircesc, pierd puterea lor fizică, armata, pierd guvernul lor național. Cum se schimbase fața lucrurilor împrejurul României! Polonia căzuse, în locul ei venise Rusia; Transilvania, cu domnia electivă, căzuse în mâinile Austriei, ungurii erau supuși, Turcia începuse a slăbi, România, care moștenise
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în estetica europeană modernă, cu care se va relua legătura în Polonia anilor cincizeci, după înlăturarea modelelor normative ale realismului socialist. Proza unei singure teme atotcuprinzătoare, frecventată aproape monografic: interacțiunea conflictuală dintre individ și formele existențiale care-i înăbușă și închircesc esența omenească, se aglutinează în jurul unui singur personaj, autorul însuși, cum a afirmat-o de atâtea ori. Pentru înțelegerea finalității ideatice, prinse într-o fabulație premeditat nonconformistă, alambicat parodică și absurdă, s-a apelat în majoritatea cazurilor la prestigioase suporturi
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]