115 matches
-
să se convingă de a fost aievea ori doar i s-a părut. După câteva secunde Îl auzi din nou, chiar mai clar. Ce ar putea fi? — se Întrebă, dar În capul său răspunsul nu era de găsit și oarecum Înciudat de aceasta Întinse mâna spre a-l trezi pe tatăl său care doar la câțiva centimetri de el pufăia de zor răpus de oboseala unei zile trecute. Reuși doar la a treia Încercare, deși omul ca orice cioban avea ceva
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
străbunul lui Moraes), chemat de tată pentru a-i face familiei un portret de grup. Fiind însă îndrăgostit de mama, nu pictează toți membrii familiei, ci doar pe Aurora, șezând pe o șopârla și legănând aer la pieptul sau gol. Înciudat de supărarea tatălui, acoperă pictură cu un alt tablou, intitulat că și românul lui Rushdie The Moor^s Last Sigh. Aceeași temă este reluată de Aurora, obsedată și ea de tema Maurului. Dacă inițial, în tablourile sale, Maurul apărea că
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
sus ca să ajungă la butoane... Credea că ei îi vor deschide gospodarii, când vor auzi vocea ei cristalină și le va spune că ea este...asta mică. Dar degeaba. S-a convins că nu poate butona misterioasa cutie. Se agăță înciudată de mânerul nemiloasei uși, tot în speranța că, dacă insistă, îi va înmuia balamalele. Renunță. Nu însă de a spera că trebuie să mai fie alt mijloc de a deschide ușa asta rea. Nici nu observă când un domn introduse
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
unde tinere femei, și nu mai frumoase decât ea, dar îngrijit îmbrăcate, aproape luxos, pudrate și rujate, serveau câte-o felie de pâine și-o cană de ceai. Va să zică pentru asta stătea toată lumea aceea acolo! -, și cum își aștepta rândul, înciudată pe ea însăși că ajunsese să trăiască o astfel de clipă, uitând până și scopul venirii ei încoace, întoarse capul spre grupul de oficialități și-nainte de a-l vedea își dădu seama, simți cu putere că Tudor era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de pariurile sportive. Sau în serile în care urmărea meciurile de fotbal american și bea bere după bere, poate din dorința nerostită de a se trezi, la un moment dat, cu o burtă de baron Münchausen. Ei, da, Amalia era înciudată atunci, strângea buzele dezaprobator, țuguindu-le aproape indecent, bătea tactul din piciorul stâng, încălțat în papuc cu puf albastru și ochi de Mickey Mouse (privirea era crucișă), și ofta resemnată, ridicând ochii către lustra din tavan, parcă implorând mila divină
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
catolic, aș fi așteptat cuminte să ajung într-un purgatoriu al celor vii și să mi se ierte păcatele ușoare înainte de-a forța ușa paradisului. Fiind însă catodic, nu mi-a rămas decât să-mi strivesc simultan o lacrimă înciudată între gene și o înjurătură între dinți, pentru ca apoi să rostesc în receptor formula magică a invitaților junei Raluca Moianu (luni, ora 21, NUMAI la TV1): Iartă-mă !" Ce-ar mai fi de zis? Cunoașteți verdictul lui Lovinescu asupra scrierilor
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
și copiii mei rămâneau muritori de foame... Așa este, dar te rog să te calmezi, te rog!... Șoferul de taxi mai stătu câteva clipe în preajmă și, dând din mâini ca un om care își scăpase nervii la vale, plecă înciudat spre mașina lui, aruncând la întâmplare o sumedenie de cuvinte neînțelese, fără putința de a se controla. Se vedea că întâmplarea îl marcase și-i produsese un șoc puternic. Înainte de a se instala la volan, îi transmise lui Radu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu au nici o putere de a se împotrivi. Apoi bulibașa, încruntat ca un general de oști, nevoit să pornească la o bătălie pe care n-o aștepta și nu și-o dorea, trecu printre corturi unde oamenii lui roboteau, murmurând înciudați la strângerea calabalâcurilor. Deodată, bătrânul staroste se opri în fața unui cort unde un tânăr își înlănțuise cu brațele țiganca, într-o scenă tandră de dragoste, urmăriți de câțiva puradei care-i priveau chicotind veseli. - Tu ce faci, mo!? Ai chef
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de cineva mort, o copleșea un sentiment de religiozitate, aproape avea convingerea că trebuie să îngenuncheze și să se roage. Alături de ea, privindu-i camera, Ovidiu a început să surâdă, cu superioritate, a presupus Carmina și l-a întrebat iritată, înciudată pe platitudinea lui: Ce găsești tu de râs? Nu râd sunt doar înduioșat, i-a spus Ovidiu în șoaptă, și, după cum a plecat fruntea, Carmina a înțeles că spunea adevărul. Parcă te vedeam înaintea mea traversând diferite etape de vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
teren. În trecere spre ușă mai azvârlea o privire spre sânii debordanți ai Ninetei, care-și aranja perna sub popou cu sângele în obraji. Deja începuse melodia preferată la radio. Avea trăsături copilărești, femeia asta. Și unde mai pui, continuă înciudat pentru sine, că sunt și hipertensiv nervos, și ce-o să se aleagă de capul meu la o adică... Odată ajuns la ușa biroului, oprit lângă cuier, cu gesturi de erou, își petrecu după gâtul lui gros fularul de mătase. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
expresii așa, între animozitate și tristețe și contrastul devenea incitant. Uneori ascultând, pierzând firul și găsindu-l din nou, Carmina se gândea că vorbăria Sidoniei nu era decât un subterfugiu menit să camufleze cine știe ce hibă, și devenea atentă, pândea, se înciuda pe sine pentru lipsa de fler, pentru neputința ei de a pătrunde dincolo de fruntea Sidoniei, în masa moleculară, densă, unde i s-ar fi dezvăluit adevărata culoare a intențiilor, ce păreau a fi bune, prea bune ca să nu fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cândva un lipovean, în tinerețe. Făcea o incizie cu lama cuțitului de-a lungul spinării, îl despica în două, trăgea apoi șirul de osișoare ușor, fără să rupă vreunul. Fana încerca și ea dar nu reușea de fiecare dată, se înciuda și-l întreba, unde anume greșise? Ovidiu făcea un adevărat măcel în farfurie, se alegea cu foarte puțină carne și tot se îneca din când în când. Pentru mine, le spunea el râzând, e un chin să mănânc pește. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu-și programase o conduită preventivă de reînnodat prietenia, crezuse că este suficientă simpla ei prezență, a ei, a Carminei, o ambianță rămasă aproape aceeași. Atunci, demult, ea tresărise la vorbele Carminei, se întrerupsese din vorbă, își uitase ideea, se înciudase la gândul că pierduse firul frazei, era ceva important, ceva important, dar ce anume, fir-ar să fie de treabă, își spuse, pe urmă conștientul îi tradusese cuvânt cu cuvânt comunicarea Carminei, echivala cu o gonire, ce ciudat, nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Predispus la farsă, îl apela pe Botez cu... tovarășul Crăciun. Așa, de frondeur ce era, de bizutor. "To'arășu Crăciun, rețeta unui cercetător bun include independența. Trebuie să fie foarte personal, altfel se duce dracului și rapița!" "Ce rapiță? se înciuda Botez, în necunoașterea lui Caragiale. Neserios, repet, neserios. Și-n comportament, și-n limbaj". "Mai ridicați talpa de pe gîtul meu, to'arășu Crăciun. Pardon, Botez!" Și mie: "Știu o mulțime de chestii care or să mi se spargă în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe spate, privi fără să vrea prin cerul de straturi geologice. Văzu cum Mioara Alimentară și Autorul creat de ea, creând ceea ce numai lui îi era dat, Puterea de a ști, și, pentru că îi pătrunseseră violent secretele îndoielii, îi șterse înciudat de pe fața Pământului, gonindu-i în antenaștere. ...Eram în oglinda deformată a orașului Brăila. Doamne, dacă sunt sechestrată înainte de naștere, poate voi fi liberă după aceea! Vreau să ies afară, un afară pe care îl am legat prin cordonul ombilical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că nu-s de pe-aici, dar oare la ei, de unde-or fi fiind, nu plouă, nu se face focul, oare cum trăiesc de habar n-au că focul nu poate să ardă pe ploaie! Și cum mă uitam așa, înciudat de neștiința lui, deodată au izbucnit... limbi de flăcări. Din jarul stins! Pe ploaia care cădea, rece și deasă! Nu mi-a venit să-mi cred ochilor! Abia atunci m-am uitat la el! Doamne, ce ochi avea! Așa cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tras și eu mai aproape, dar parcă era un făcut : cum încercam să mă apropii și vedeam pe unde să mă strecor, printre ceilalți, mai în picioare, mai de-a bușilea, cum mi-o lua altul înainte... M-am oprit înciudat măcar puteam să-L ascult, de acolo, de unde eram, dacă de văzut nu-L puteam vedea de mulțimea răsărită acolo. Doamne, și ce mai vorbea... Spunea ceva de semănături și de cel care seamănă și de boabele de grâu... câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
două sau în nouă, lumânarea făcută din osânză de oaie se stinse, iar eu eram julită la genunchi și fleașcă de sânge. Am mers șontâc-șontâc, plângând de parcă ar fi sunat goarna. Lacrimile-mi curgeau gogoloaie și câinii începuseră să latre înciudați pe la uluci. Am amuțit de spaimă când întrezării că în fața mea era o umbră ce venea spre mine. Era tata. Mă luă pe sus și-mi spuse răgușit: - Vezi ce pați dacă nu te ogoi? Mai bine stăteai acasă și
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
el a rămas o clipă surprins, (îl lovisem sub centură, cum avea să-mi mărturisească peste câțiva ani) apoi a iesit glonț din clasa mușcând din trabuc și înjurându-mă pe jumătate amuzat, căci i-a plăcut replică, dar și înciudat că am avut ultimul cuvânt. Neștiind ce să facă, daca să mă elimine pentru obrăznicie, s-a sfătuit cu șefu, ca diriginte, iar Zamfirescu i-a spus: - Ai avut ce ai căutat. Cine te-a pus să-i insulți? Nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
care le purtase altădată în legătură cu apoplexia Regelui Spaniei, sau despre împerecherea unei cățele; își aducea aminte cum își petrecea zilele între grajduri și camera lui de garderobă; își aducea aminte cum sforăiau lorzii deasupra paharelor cu vin și cum se înciudau pe cei care-i trezeau. Reflecta cât de dinamici și de cutezători erau ei din punct de vedere fizic, și cât de blegi și de îngâmfați erau la minte. Tulburat din pricina unor asemenea comparații și incapabil să-și găsească un
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
ierta, încercând o corecție fie prin puterea exemplului, fie printr-o șaradă din care, cine avea minte înțelegea mesajul transmis. Întotdeauna luările de atitudine se încheiau plăcut fiind și parafate de râsul ei fermecător. De câte ori n-o persiflase bărbatu-său, înciudat pe succesul ei la oameni. Doar îl auzeai făcând referire la etalarea dinților - adevărate perle - prin zâmbetul cuceritor și atât de convingător al consoartei sale. Da, cu siguranță, la respect față de semeni se refereau și îndemnurile către copila ei, sfătuind
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
bucuroși să mă primească. Soare-Împărat rămase stupefiat: - De ce transformi florile-n flăcăi? Ce vrei să faci cu ei? - Îi trimit soli în țara Iernii să vestească sosirea mea, pentru că vreau să mă pregătesc și, mai târziu, voi pleca. Soare-Împărat era înciudat că iar îi încurcă planurile. Se uită la Zefir, dar își păstră calmul și zise: - Copilării! Ei nici nu știu unde este împărăția Iernii, cum vor străbate așa distanță și cum se vor apăra de vreun atac al luptătorilor din slujba vrăjitoarei
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
că mă duc acasă! Eee! Iar mă îndârjesc, urlând din poartă în poartă cu...unu, unu! La o casă mai arătoasă iese o gospodină simandicoasă : -Ține, micuțule, un covrig! Sar eu contrariat : -Eu vreau bolindete! -Uiote, mă la el! se înciudează gospodina. Îmi face comandă specială! Covrigul e mai bun, prostule! Bosumflat, iau covrigul și dau să plec. Gospodina strigă după mine : -Stai, mă! Tu nu știi să spui : „mulțumesc” când îți dă omul ceva? Ia spune : „mulțumesc!” Mormăi supărat : -Mulțumesc
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
bărbat. Să se călească în vâltoiarea vieții. Asta a spus omul meu ! Nea Ion, încălzit de păhărele, a chicotit : -Nu fiți supărați, bă, că s-a că...călit ! în noaptea asta băiatul a fost un adevărata bărbat. Mama a tăcut, înciudată de spusese omului. Dar tata, naiv : -Vezi, fa ? Ți-am spus eu ? Atunci mama nu s-a mai abținut și a răbufnit : -Taci, dracului, că râde satul de noi ! Du-te și pune apă în căldarea mare ! dă imediat foc
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
senzația că, dintr-o clipă În alta, săgeata unei arbalete i-ar fi putut rupe șira spinării. Abia după ce ajunse În stradă Începu, Încetul cu Încetul, să se destindă. Afară Își regăsi escorta, care rămăsese aliniată În fața treptelor. Îi văzu Înciudat pe poltronii aceia cum se hlizeau, făcându-le cu ochiul și aruncându-le replici lascive slujnicelor care umblau Încoace și Încolo ducând comisioane. Se căia că ținuse neapărat să facă paradă de o forță pe care, În realitate, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]