11 matches
-
punct, îi deschise... chiar la distanță de câțiva centimetri, Sharp îl fulgera cu privirea. - Se pare că ești un muritor care nu se sperie așa de usor! se auzi vocea acestuia. - Măi să fie, mai și vorbești?! - Inu, cu șarpele încolătăcit de mână, se ridică în pirostrii. Începu să îl privească intens, îi mângâie coama. Da, avea și o coamă. - Ești real sau visez? Sharp își puse capul pe umărul lui Inu. - Se pare că avem parte de un inițiat, se
ÎNTÂLNIREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/aga_lucia_selenity_1430855149.html [Corola-blog/BlogPost/379721_a_381050]
-
instanțe narative, tipuri de scriituri (jurnal, scrisoare, articol, poezie etc.), intensitate a percepției și distanță 352. Emilia este mereu prezentată într-o proximitate care îi reliefează artificialul frumuseții și vulgaritatea prezenței: "Mâna desfăcută ca să-și mărească suprafața de pipăit se încolătăcise de pe acum în jurul brațului alb, plinuț al fetei...". Doamna T., iarăși în convergența unor planuri plastice sau a unui contrapunct muzical, plutește în depărtarea unei perspective a intangibilității. Având în vedere această observație, edificator este episodul în care Fred Vasilescu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
paharul pierzaniei de n-ar fi fost raza aceea de soare ivită deasupra colinelor, și-mi amintesc că nu eram singur, dar mintea mea împânzită acum de alcool nu e în stare să-mi aducă pe ecranul vizual chipul fetei încolătăcite în jurul meu, îi simt numai parfumul părului, e cu capul prăvălit pe pieptul meu și nările mele adulmecă lacom, imposibil să-i reconstitui acum fizionomia, pe măsură ce soarele se ridică de sub orizont sticla pe care am pus stăpânire se golește simțitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ce franțuzoaică?! Mireille! Eu?! Nu mai face pe naivul! Pot să intru și eu la duș? Nu înainte de a te explica! Nu-ți amintești de Mireille?! Nu! Ai făcut-o acolo, pe balustradă! În picioare! Ce?! Ești tare, băiete! Ea încolătăcită cu picioarele în jurul coapselor tale stând pe balustradă, cinsprezece etaje deasupra Romei! o figură demnă de reținut! Ce tot vorbești acolo?! Încerca să se sinucidă și eu, Boris râde și nu-i înțeleg buna dispoziție, Mai ai un prosop la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
are de gând bolândul. Vine singur, nu-ți fă griji. Cei care au plecat cu bani erau pești grași. Dacă le luai urma, eheeeeei, bine ar fi fost... ăsta nu valorează nici o para chioară. La intrare în pronaos, scările, șerpi încolătăciți sub lună plină, ascundeau între solzi tăciuni aprinși. Bătea vântul; treptele, precum un pulover putred, se destrămau fum către cer. În biserică, lângă ziduri, stranele, îngenunchiate în cenușă, își justificau reciproc handicapurile; herniile nopții strângeau cingători în jurul inimii; catapeteasma, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cineva rănit? Răspunseră doar Velail și Mihail, care erau ușor atinși la braț. Se mișcaseră bine. Mergem mai departe! În curând, dădură de un coridor în partea dreaptă. Îl urmară și acesta se termina la baza unor scări. Ele se încolătăceau în jurul unui stâlp central și urcau sus, sus. Primul era Corvium, care le urcă atât de repede încât părea că zboară deasupra lor. Urmă Zgran și apoi ceilalți. Ajuns la capătul treptelor, se uită în jur dar nu văzu decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
câteva săptămâni (poate mai puțin) de primire servilă a mângâierilor - obligată față de amintirea de altădată - după câteva lacrimi de remușcare, simțind că totuși faptul brutal produce asupra simțurilor ei, acum învățate, aceeași voluptate, va lăsa slobodă firea ei, se va încolătăci, va tremura, va geme, va obosi. Așa demult aș vrea să fi murit!... 4 octombrie. Prost amant am fost, fără îndoială! Nu eram niciodată mulțumit de nimic, spuneam toate gândurile rele fără cruțare, și chiar îmi plăcea uneori să chinuiesc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pare o naiadă obosită. Respiră ușurel, ca și cum s-ar prelinge pe corpul ei o adiere, și sânii mititei îi tremură ca două frunze gemene. Cu brațele pe solduri, pare un vas grecesc în care sunt închise mirodenii. Acum, când se încolătăcește în jurul trupului meu, e o iederă, pe care a plouat. Ne cunoșteam de mult, dar n-o găseam de nici o însemnătate. Mă preocupau alte gânduri. Și-a trimis un an de zile, de peste drum de mine, sclipirile ochilor, ca doi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o ocupație, îl stropim cu un pic de dulceață. Pentru mult timp pune atâta satisfacție să se curețe, că parcă îi facem un real serviciu. Și formele mereu noi pe care le ia așezîndu-se, închipuind cele mai grațioase poziții... Se încolătăcește împrejurul lui de vreo două ori în aer și apoi se odihnește. Sau alteori lenea îl surprinde lăsat pe spate, într-o poziție care pare incomodă, și totuși el se simte foarte bine așa... Câte o lăbuță pusă sub obraz
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
e capabilă să-mi suporte jeluirile? Nu pot însă să admit că ea depinde în întregime de boala ce o minează. Pot explica așa plecarea ei cu altul, dar nu și reîntoarcerea la mine. Și chiar în ziua când se încolătăcește împrejurul meu și când tremură fierbinte, nu sunt în stare să mă gândesc este ceva anormal, și frenezia ce o pune îmi place s-o explic: "Așa au făcut toate îndrăgostitele". Și, orgolios, îmi spun: Am avut prilejul să fiu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
luat zborul cu țipete de groază. Dar toate acestea nu au făcut decât să dea un nou dușman la ivelală; căci din gaura făcută prin smulgerea trunchiului a ieșit un șarpe furios, care, aruncându-se asupra lui Mandricardo, i-a încolătăcit picioarele și brațele cu o putere atât de mare încât era cât p-aci să-l zdrobească. Norocul însă a venit din nou în ajutorul tânărului, căci în strânsoare monstrul a căzut pe spate în groapă, și vrăjmașul său a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]