15 matches
-
mai e nicio nevoie să cauți mai departe în Eseuri pentru a vedea unde anume teoretizează Montaigne adulterul, precizând că toți bărbații au fost, sunt sau vor fi înșelați dacă nu cumva toți au contribuit, contribuie sau vor contribui la încornorarea altora. Să te formalizezi pentru atâta lucru! Esențialul, adaugă înțeleptul atât de bine informat - dat fiind că a purtat dar a și făcut pe cineva să poarte coarne! - este discreția. Sau chiar secretul. într-una din formulele sale, în care
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
scăpa cel puțin pe voi")121. Fără a-și căuta neapărat circumstanțe atenuante, femeia pune trădarea pe seama dorinței sale firești și nesatisfăcute de afecțiune, incompatibile cu indiferența superioară a intelectualului retras în sine. Merită reținut portretul acestui candidat etern la încornorare, admirat și disprețuit de femeie în egală măsură: "El n-avea nicio voință. El nu știa decât să se ocupe, să cetească, să lucreze. Ziua și-o petrecea în bibliotecă, noptea sta până târziu scriind. Tot ce era viață, tot
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a căuta un răspuns la chinuitoarea întrebare: Comment peut-on être cocu? Să fie Boubouroche un erou cu adevărat ridicol, de comedie? Și dacă da, atunci ce o îndeamnă pe femeie să-și înșele bărbatul? De ce infirmitate suferă candidatul etern la încornorare? După dușul rece de la teatru, cuprins de îndoială, Andrei manifestă un moment intenția de a-și pune sufletul sub lupă în speranța că ar putea identifica motivele "reale" pentru care l-a înșelat femeia iubită, dar și cu spaima că
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
graniță” decât repartiția după rezultate și merit în condiții de competiție onestă. Probabil de aceea nu este deloc întâmplător că ultimele pe lista copy-paste-urilor din acquis-ul comunitar sunt tocmai legile concurenței. Text publicat în Revista 22, 18-24 octombrie 2005 Marea încornorare Nu vreau să intru în jocul „monstruoasei coaliții”, nici să mă gândesc la trădări de budoar politic, între partide, fiindcă pe această cale uităm că politicienii ar trebui să fie prestatori de servicii de guvernare și că, în ultimă instanță
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
politicienii ar trebui să fie prestatori de servicii de guvernare și că, în ultimă instanță, cei trădați nu putem fi decât noi, cetățenii, alegătorii, contribuabilii, adică angajatorii acestor oameni. Față de noi pot avea loc în politică „marea înșelăciune” sau „marea încornorare”. În comparație cu aceasta, între partide și în interiorul partidelor pot să se petreacă doar înșelăciuni și încornorări mici și mijlocii. Atunci când votăm, facem politic un „contract”, dar moral facem și legământ temporar cu aleșii. Uneori chiar se întâmplă să credem în promisiunile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
cei trădați nu putem fi decât noi, cetățenii, alegătorii, contribuabilii, adică angajatorii acestor oameni. Față de noi pot avea loc în politică „marea înșelăciune” sau „marea încornorare”. În comparație cu aceasta, între partide și în interiorul partidelor pot să se petreacă doar înșelăciuni și încornorări mici și mijlocii. Atunci când votăm, facem politic un „contract”, dar moral facem și legământ temporar cu aleșii. Uneori chiar se întâmplă să credem în promisiunile lor și în capacitatea lor de a ne apăra drepturile și reprezenta interesele, căci așa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
tridimensionali concreți. Încrederea publică începe cu promisiuni electorale fezabile și sincere, continuă cu transparența deciziei și a bugetului public și cu ținerea promisiunilor, măcar a celor „hard”, odată ajuns la putere. Încrederea morală scade direct proporțional cu înșelăciunea politică și încornorarea civică. Neavând experiența unei democrații substanțiale, întrupată deopotrivă în legi, instituții și practici, revenim la speranțe mesianice. De data aceasta nu ne facem griji, mon cher, „Evropa” stă în sfârșit cu ochii pe noi. Dacă mai „creștem”, o să învățăm să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
încredere nu este necondiționată și „luna de miere a politicienilor” nu ține mai mult de 90 de zile. Poate de această dată nu o să fim atât de naivi să ne lăsăm îmbrobodiți de acoperirea legală a capturării statului, de „marea încornorare” (ispită mereu serioasă). Poate că, de astă dată nu o s-o sfârșim cotizând încredere doar la partidul Don Quijote. Text publicat în Revista 22, martie 2004 Politica subiectivă Printre primele SMS-uri primite la început de an, unul sună așa: „În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
Sleirea civică Reportaj banal. O țară corcodușieră subminată de ideologia integrării A face, a te complace Săracii și agenda publică Apel la cetățenia responsabilă Ieftini și înapoiați sau exotismul lor, normalitatea noastră Patria carității de stat Repartiția după nevoi Marea încornorare Politica subiectivă Minciuna împotriva binelui public Nu suntem încă oameni liberi Când începe lupta antiimpostură și antiincompetență? Partea a IV-a Politicienii Ispita totalitară Noi, imbecilii Paternalism și conservatorism Dați-ne statul înapoi! Apel către politicieni Cei mai activi oameni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
zi căcăcioasă. Ce scandal, ce tărăboi! Viața e un clovn și un măscărici. Viața este viața petrecerii. Scânteiază. Am mai auzit gluma asta, desigur. E răsuflată. Am avut și eu partea mea de secetă la ciocăneli, luat plase și blegeală, încornorări și ejaculări precoce, inhibiție și cloșcări. Dar niciodată gluma nu mi-a fost servită în varianta ei lungă, de serial. Mi-am putut pune baioneta în poziție de atac pentru Butch Beausoleil, pentru Selina Street și pentru o snoabă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Marivaux. Principiul educării prin supraveghere permanentă îmbracă o haină mai puțin parabolică în Școala femeilor a lui Molière. El are la bază dorința lui Arnolphe de a scăpa de ceea ce i se pare a fi riscul inevitabil al oricărei căsătorii: încornorarea. Temându-se că și lui îi este rezervată soarta tuturor bărbaților, Arnolphe hotărăște să facă o experiență la capătul căreia să aibă parte de o logodnică într-adevăr credincioasă, incapabilă să cadă în păcat, la adăpost de greșeală. Aidoma unui
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pentru opera maturității. O fiziologie ca Broaște... destule - Nuvelă pesimistă poate fi socotită prima schiță caragialiană. În Smotocea și Cotocea se prefigurează perechea de farfarale Lache și Mache, în vreme ce băcanul Ghiță Calup, gardist civic de o credulitate ce îl sortește încornorării, îl anunță pe Jupân Dumitrache. Dacă nu inventivitatea comică impresionează în toate aceste texte, în schimb e vădit scrupulul stilistic, ce avea să devină teribil, torturant. Scriitorul cu o atât de consistentă vână comică se lasă, o vreme, atras de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
adică), nu-i strică o nevastă în fața căreia să se poată făli cât e el de deștept și cum le știe pe toate. Cât despre familie, aici e destulă falsitate și, sub zâmbete, sub vorbăria prefăcută, frisonează un apetit al încornorării. Femeia, care nu e chiar „damă bună”, se dă în vânt după petreceri sofisticate, ca în „societatea înaltă” (Five o’clock, High-life). Școala, unde se practică favoritismul (Lanțul slăbiciunilor, Un pedagog de școală nouă, Bacalaureat), folosește metode anacronice, de tot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
încât, o dată cu postul de la institut, s-o găsească și pe femeia visurilor lui, pe Diana, "icoana" perfectă. Cu Lică și Diana se configurează, astfel, raportul triunghiular specific melodramei, în care Bizu e de la bun început veriga slabă, naivul predestinat la încornorare. Ca și Andrei Lerian, cu toată slăbiciunea lui (de... Boubouroche), Bizu se dovedește a fi un adorator rafinat al femeii, un devot al preludiului prelungit, care știe să se bucure din plin de toate mărunțișurile ritualului erotic: glasul iubitei la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a celor doi amorezi. Or, totala incomprehensiune a personajelor, dispuse să creadă orice fără pic de discernământ, generează, aici, nota comică, sesizată de majoritatea comentatorilor. Și pentru ca farsa să fie totală, drept recompensă pentru credulitatea sa, de candidat etern la încornorare, Bizu primește un post de universitar, fiind preferat în locul lui Raicu (știind ce i se cere în schimb, cinicul carierist nu acceptase, totuși, rușinosul troc). În acest moment delicat (lovitură de teatru!) intră din nou în scenă Rosina, care aduce
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]