38 matches
-
nepotul lui și că una dintre aceste ființe defe-minizate îi e stra-stra-stra-stra... nepoata, bietul om și-ar pierde probabil mințile. Tulburarea din privirile lui ar fi egalata doar de mirarea din privirile oamenilor de azi întoarse spre el: un ins încotoșmănat în după-amiaza cu soare blînd, un tînăr cu mănuși, pălărie cu panglică și guler tare, cu o sticlă ridicolă acoperindu-i un ochi, stînjenit în mișcări de tot ce are pe el, de la încălțăminte la baston. Și acest tînăr bizar
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
de-acum căliți, știam să ținem penelul între degetele amorțite, să ne dominăm pielea degerată și lipsită de sensibilitate, articulațiile atât de fragile că păreau ouă gata să se spargă la prima mișcare. Mă duceam la cursuri cu mitene și încotoșmănată într-un șal de lână mare și gros ca o pătură, care-l făcea pe Jaime să glumească pe seama mea, îți mai lipsește doar o mansardă la Paris, fato, ce nasol, aspră e calea artei, dar, ca toți ceilalți, se
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
citește egal din orice punct al său, e un univers interior structurat. Și cu aceasta mă întorc la banalul meu ritual de lectură. Deschid volumul doi din Plurivers la bere și frig: "ce geruleț și-n iarna lui 83.../merg încotoșmănat pe barbu văcărescu și stele se reflectă-n polei/și din stopuri se sleiește pe gheață lumina/pînă la casa unde locuiește kenereș adina/în stația lui 88 și 90./ merg la berlin ca să urc în salonul roșu cu bere
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
îi răspunse ea-n gând. Ninsoarea, în pornirea ei mătăsoasă, cernită toată noaptea din cavalcada de nori lăsați cu burțile peste pădure, înflori copacii, blagoslovindu-i pe fiecare cu însemnele puterii și măreției sale: pe unul cu-o hlamidă; pe alții încotoșmănându-i în cojoace mițoase; altora aruncându-le bundițe de ied în spinare; turnând odăjdii pe brazi și punând blănuri de hermină pe crengile cedrului; oblojindu-i cu vată și feșe de argint mirosind a tămâie, sau, transformându-i în fantastici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
După mai bine de jumătate de secol, VirtualEve mi le arunca, iată, pe toate În brațe, docile sau răzvrătite, Încinse cu șorț de bucătărie sau Încătușate de tăblia patului, cu codițe ridicate feciorelnic ori cu părul curgând cascade pe umeri, Încotoșmănate În blănuri de tapir sau goale ca niște naiade, scăldate În arome fine ori, dimpotrivă, Învăluite În parfumul aspru al femeii care Își câștigă singură existența, trăitoare În de mult trecuta epocă de piatră ori poate Încă nenăscute. Nu voi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mână i se juca leneșă cu lanțul de argint. Când unul din soldați Îi prinse privirile, el Îi zâmbi cu blândețe și salută din cap. Oricine l-ar fi luat drept un negustor amabil, care călătorea cu secretarul lui. Myatt, Încotoșmănat În haina lui de blană, era cel care se zăpăcise, amintindu-și de femeia care Îi strigase „Evreu Împuțit“, de privirile santinelei, de insolența funcționarului. Tocmai În asemenea colțuri pustii de lume, printre câmpuri Înghețate și vite slăbănoage, te puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Să ai timp să te bărbierești, să te schimbi... Emoționat ca un adolescent, Vlad dă din cap drept mulțumire și iese. În cămăruța alăturată, unde-și are biroul, tehniciana, care ține evidența realizării investiției, stă de vorbă cu o femeie încotoșmănată într-un palton negru, cu gulerul ridicat, cu fața acoperită pînă sub ochi de fular. Tovarășul Vlad, tovarășa Brîndușa Roman face tehniciana prezentările, indicîndu-i pe cei doi cu palma desfăcută. Nu mai întind mîna că-s gripată foc murmură Brîndușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a tresărit. ― Hai, Stăncuțo, fata mamii. Tu știi că eu am o fată cam de vârsta ta? Daaa. Îi la liceu. Termină anul acesta. Păi, mâine-poimâine ai să te măriți. Și cum ai să te arăți tu În fața bărbatului tău? Încotoșmănată În șapte cojoace? Sau?... Dă-mi mâna și vino lângă mine. O să-ți treacă rușinea. „Arăpoaica”, cu ochii Întredeschiși, a ridicat capul Încet, ca și cum era nevoie să se obișnuiască cu o lumină puternică... Părea a fi În transă. Încet-Încet, a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
facem ultimele pregătiri și să ne odihnim, la miezul nopții, plecarea ! Răspunsul târziu al lui Dragoș vrea să pară impersonal. Sania spațioasă este și de data asta încălzită de dogoarea cărămizilor fierbinți. Șuba de blană este la fel de protectoare. Dora este încotoșmănată într-un cojocel, iar capul îi este înfășurat într-o "bertă" cum a aflat că se numește pe aici șalul de inspirație ucraineană de dimensiunile unei cuverturi călduroase. Atelajul avansează cu opriri numeroase, pe un drum știut doar de Atanasie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dar constă în simpla lipire a unei folii de plastic în jurul valizei vătămate. Pentru mine nu-i de ajuns. Mă apropii de cei doi indieni care supraveghează mașina de ambalare și-i rog frumos - ca între noi, coate-goale - să-l încotoșmăneze pe Mons. Violoncelle pe placul cucoanelor țîfnoase de la Air France... Ne tocmim și ajungem la E 30. Indienii se pun pe treabă, dar se opresc subit la jumătatea drumului: Păi să vedeți, am stricat deja două rulouri de folie plus
Dama cu contrabasul by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/13265_a_14590]
-
pleoapele nu mi se vor mai deschide, continuând așa în ceea ce ar fi putut fi moartea sau o lentă plimbare fără sfârșit și fără nici un țel. Ajunși acasă la mine, Josăphine m-a așezat autoritară pe fotoliu și m-a încotoșmănat în trei paltoane grele. Mă simțeam ca un bebeluș. Mi-am apropiat picioarele de sobă. Încetul cu încetul, toate mi se întorceau în corp: elanurile și durerile, pârâiturile pielii și trosnetele oaselor. Mi-a adus o cană fierbinte care mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai are de partea sa decât vântul și ploaia, ziua și noaptea, chinul și dansul! Când vor să cadă, în primele zile din decembrie (2014), întâile ninsori cu tulburătoare melancolii, va fi frig de vom sufla în mâini, ne vom încotoșmăna în paltoane și ne vom înfoofoli sub căciuli...! Ne-om înveli inimile pline de dor cu o pătură sufletească, singura ce ține de cald inimii! Ne-om așterne în culcușul iubirilor omenești gândurile, ca să se strecoare la ele doar cine
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
mai văzuse o iarnă așa și previziunile anunțau ger în următoarele zile și viscol. Din cauza ninsorilor abundente traficul rutier devenise dificil în mai multe regiuni ale țării. Pentru copii însă era o bucurie pe care o gustau din plin. Erau încotoșmănați în haine groase îmblănite, cu căciuli, cizmulițe, mânuși și fulare că abia li se zăreau ochii și nasurile. Unora dintre copii, hainele și cizmele le erau prea mari și căciulile de asemenea fiindcă îmbrăcaseră haine rămase mici, de-ale fraților
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
focului În aer liber trei femei și doi bărbați. Bărbații purtau ghete negre scurte și haine matlasate cu dungi verticale stridente și centuri maro-roșcate. Nici nu era greu să-ți dai seama cam ce soi de adunătură e. Femeile erau Încotoșmănate În paltoane pînă la urechi și nu li se vedea decît părul. Coafurile lor vulgare, evidențiate de vîlvătaia focului, se potriveau mai bine unei perne de șezut cu gaură la mijloc... Un tînăr cu butoiașe de gaz În ambele mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
războit - o călătorie de plăcere la Bosfor sau în Egipt, cum și-au permis alții pe care-i cunoștea, unul din ei chiar din fabrica în care lucra el. „Soarta este nedreaptă”, își spunea. La scurt timp începu succesiunea musafirilor încotoșmănați în paltoane, doamnele în blănuri, două dintre ele cu imitații de vulpi argintii peste umeri, încheindu-se în partea dreapta a gâtului, protejat astfel de gerul pe care acum îl lăsau afară. Doamna și domnul Pavel își făceau, veseli, îndatorirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doi cai purtând deasupra grumajilor o arcuire sonoră de zurgălăi, ca-n secolul trecut până spre sfârșitul deceniului cinci din vremea noastră, - o sanie, spun, lunecă pe drumul de comună al marii câmpii (unde o fi găsit sania asta?), amândoi încotoșmănați în șube, Lung cu gulerul dat peste umeri, aproape descheiat la gât, veneam ca din basme, el râdea cu bucurie de copil, avea acum cincizeci și unu de ani, vesel de revederea fostului judecător din tinerețe, o întreagă lume îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să se depună. Am avut norocul să dau peste don Saturno Molleda, portarul clădirii și (după cîte Îmi spusese Bea) În taină poet suprarealist, care era postat În poartă. Don Saturno ieșise să contemple spectacolul zăpezii cu mătura În mînă, Încotoșmănat cu nu mai puțin de trei fulare și ghete de asalt. — E mătreața Domnului, a zis el fermecat, inaugurînd ninsoarea cu versuri inedite. — Merg la familia Aguilar, am anunțat eu. — Se știe că pe cine se scoală de dimineață Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zice poezia... - De ce trebuie, mamă? De ce trebuie să le tremure glasul, mamă? Colindătorilor - mamă? - De emoție, zice mama. Și de frig, Crăciunul cade, totdeauna, iarna. - Cade, zic eu, dar uite ce bine sunt ei Îmbrăcați, când cad - se și zice: ’Încotoșmănat ca un colindător’. Apoi, când cânți, te Încălzești; te Înfierbânți; iese foc din tine, când colinzi cu foc, nu? Atunci de ce ne tremură nouă glasul? - De bucurie. Că s-a născut Isus. - De bucurie, omul nu tremură. Omul tremură ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Supraviețuind doar cu whisky, apă și pâine, cu părul plin de nisip, cu rucsacul în spinare, la acel început de toamnă, am luat-o pe malul mării tot spre vest, spre vest. Într-o seară cu vânt puternic, pe când stăteam încotoșmănat în sacul meu de dormit, lângă o barcă părăginită și plângeam în voie, a trecut pe lângă mine un pescar tânăr, care mi-a oferit o țigară. Nu mai fumasem de vreo zece luni, dar am acceptat-o imediat. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Îi zise Frank. — Și-n seara asta l-am pipăit din nou, spuse Orbete cu veselie. De-aia m-a dat jos din mașină. N-are deloc simțu’ umorului. I-am zis că pe frigu’ Ăsta ar trebui să se-ncotoșmăneze, ca să nu-i Înghețe fața pe dedesubt. Nici măcar nu i s-a părut haios. Știți, Willie Sawyer Ăla n-o să fie niciodată un tip de gașcă. — Blackie, uite una din partea casei. Nu pot să te duc acasă, că eu stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
uriașe de zăpadă murdară. Umbra zimțată a hotelului se lățea peste piața plină de movile ca un câmp de cârtițe. În urechi îmi țiuia ceva ca un fluid gregorian: ordinarium missae. Apoi, un om gârbovit ieși tiptil în stradă. Era încotoșmănat într-o pufoaică zdrențuită și căra o sacoșă burduhănoasă. Strigătul m-a bușit pe nări și pe gură: Patroane! Patroane! Dar aurul beznei nu se cutremură și aerul înțepeni nemișcat și uniform. Jean se îndepărta, se pierdea apărând și dispărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-mă abandonat, n-am mai coborât pe peron. Am sărit pe partea cealaltă a trenului, între linii. Vechea gară de cărămidă roșie și galbenă era pustie. Doar câțiva bețivi doborâți de votcă. Am luat-o șontâc-șontâc prin parc. Castanii erau încotoșmănați cu zăpadă, lacul și insulele se transformaseră în patinoar. Totul sclipea feeric. Cu piciorul sănătos împingeam valiza pe gheață. Așa am ieșit din parc și am luat-o de-a lungul Bulevardului Trandafirilor. Am trecut pe lângă blocul unde locuiau bunică-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mă taie-n obraz și-n palmele rebegite, haidi, Vico, haidi, fată, nu te mai moșmondi atât, biata vecina Tincuța, ce frică i-era să plece singură la drum, noaptea. Ea-mi bătea în geam și tot pe bâjbâite mă-ncotoșmănam cu flendurile rămase de la biata mămica. La urmă, m-aplecam să-mi înfășur ghetele-n cârpe, mă lăsase pingelile și, copil-copil, da știam că dacă nu-mi am singură de grijă, nu mai e cin’ să mi aibă. Și mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
decît atît, foarte departe... „Nu!“, strigă, dar un plîns ușor Îi scăldă Îndată fața Înfierbîntată de mînie și se simți cuprins de o nespusă tristețe. Cinthia a stat În pat și a tușit necontenit pînă puțin Înainte de plecare. A apărut Încotoșmănată În sufrageria spațioasă unde Julius luase loc la masă Împreună cu ceilalți. MÎncau tăcuți și politicoși, Își Întindeau untiera mai Înainte de a li se cere, Își turnau singuri apă Înainte de a veni majordomul să-i servească, nu se priveau În ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Doamne Dumnezeule, ceea ce am auzit câteva zile mai târziu la palatul regal a fost cu totul și cu totul diferit. Eram doar eu, cu Rotari și Gundeperga în încăperea cu ușile deschise unde se dădeau sentințele de condamnare la moarte, încotoșmănați în blănuri grele. Se înserase. Draperiile groase care acopereau ferestrele mari fluturau din pricina vântului, aducând înăuntru rafale înghețate de zăpadă ce sfârâia peste vasele cu jăratic fumegânde. Flăcările torței agățate de o grindă riscau să se stingă în orice moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]