59 matches
-
la masa de prânz când soarele în plină putere îi va dogori obrajii iar ea va mesteca alene parcă dorind să-și prelungească starea. De peste tot se aud chicote, vorbe, realitatea Carminei devine confuză, abia rezistă dorinței de a se încovrigi ca un câine în iarba prăfuită de sub un butuc, să doarmă, să doarmă și atât. De îndată ce pătrundea în vie decorul se schimba. Era mai mult aer, puteai privi de jur împrejur în voie. Aici oamenii se cunosc ușor, foarte ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-sa sub fâșii, astfel Încât tălpile să-l apese pe abdomen. Susținea că pielea Îi amintește de vacile familiei. Mai Întâi s-a introdus În pantoful din mijloc, după ce l-a uns pe dinăuntru cu cremă de ghete. Apoi s-a Încovrigat În jurul roții astfel - Karp făcu un gest, ca și când ar fi vrut să se dea peste cap - și s-a legănat Înainte și-napoi. Mișcarea producea aceeași fricțiune ca șaua bicicletei, pe vremuri. Din păcate, Înainte de a atinge acel denouement mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apoi a Închis ochii. Între timp, În camera fetelor Johnny Cash cânta de spărgea boxele. Cele două fete stăteau una lângă alta la birou, holbându-se la ecranul calculatorului, cu Sultan al Cincilea care Își ținea ochii pe jumătate Închiși Încovrigat Între ele. Erau atât de absorbite de internet, Încât nici una nu a auzit cearta de dincolo de ușă. Armanoush tocmai se conectase la Café Constantinopolis, hotărâtă să o ia și pe Asya cu ea de data asta. Salutare tuturor! Nu v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tradiționale. Orice ai face, sunt sigur că nimeni nu va fi surprins. Haide. Te rog, stai cu mine. — Și ce-o să-i spun Asyei? — Nimic, nu trebuie să-i spui nimic... Știi asta. Ținând strâns telefonul mătușa Zeliha s-a Încovrigat În poziție fetală. A Închis ochii, gata să adoarmă, Însă apoi și-a adunat forțele ca să Întrebe: — Aram, când o să se termine? Amnezia asta obligatorie. Uitarea asta continuă. Nu spune nimic, nu-ți aminti nimic, nu dezvălui nimic, nici lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lovitura de stat. Cât despre motivul pentru care generalii nu agreau ideea unei cântărețe transsexuale pe scenă, Zeliha avea o teorie. — E din cauză că se simt amenințați de prezența ei. I-a făcut cu ochiul lui Pașa al Treilea, care era Încovrigat pe pat ca o pernuță grea din blană de un alb imaculat, urmărind-o cu niște ochi mijiți, de un verde strălucitor. — Vocea ei e atât de divină, iar costumele ei atât de ostentative, Încât sunt sigură că sunt Îngrijorați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la locul său. Venea în Vladia vara, să se distreze, să mănînce raci, sa umble hăbăuc pe dealuri și prin vii cu iubita lui? Foarte bine. Toate astea însemnau ceva atunci, vara. Dar în rest? În rest, cînd toată lumea se încovriga în culcușul ei, când ronțăia susan și nuci și se uita pe fereastră cum crește omătul, ce rost, ce chichirez mai avea prințul? Numai să tulbure, să contrarieze, să zăpăcească și mai ales să trezească în sufletele și trupurile celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu mâinile legate. De parcă simțurile l-ar fi încălecat și l-ar fi supus cu o nemăsurată greutate și după plăcere vine durerea și nu mai e liber. Voia să-și recapete libertatea și spiritul lui se frământa și se încovriga și izbucnea între legături și odgoane, ca o inimă energică palpitând într-un spațiu sufocant de strâmt. Se învârtea în capul lui un gând pe care nu mai știa unde îl citise, că pieri totdeauna prin eul pe care ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
păr până acesta va sta drept, drept. S-a apucat bietul încornorat de frecat, de lins, de împins, de tras firul de păr și cu cât îl sucea și răsucea mai tare, cu atât firul se făcea mai creț, se încovriga de nu mai știa bietul cum s-o dreagă. Normal că Sarsailă a lăsat baltă respectivul suflet de femeie care, de atunci, vizitează Iadul doar când are chef de vreo diversitate în monotonia vieții din preajma Raiului unde și-a stabilit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ceasul scoase un sunet slab și bătu zece și jumătate \ nu avea idee dacă e dimineața sau seara. Sunetul abia se stinse când o rază strălucitoare ca argintul țâșni dintr-un orificiu ascuns al ceasului. Raza se răsuci și se încovrigă exact ca o funie, pe când ceasul continuă să producă în continuare cantități suplimentare din respectiva substanță. Deodată capătul razei se zvârcoli, șerpui și porni cu toată viteza înspre Marin, care observa fenomenul pe jumătate paralizat de stupefacție. Își aminti cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
se Împerechea cu un mort. Iar mortul acesta era tânărul arab de la știri, cel pe care l-am ucis În Gaza cu un glonț În cap. 20 Fima s-a rătăcit prin pădure După ce notă visul În carnet, Fima se Încovrigă sub plapumă și dormi până la șapte. Zburlit, stors, dezgustat de mirosul nocturn al trupului său, se sili să se scoale. Renunță la exercițiile de gimnastică În fața oglinzii. Se bărbieri fără să se rănească. Bău două cești de cafea. Numai gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
semnul lui Ogodai. Trei călăi. Profesioniști ai durerii. Tătarul Înțelese că așteptarea era inutilă. Făcu semnul de Începere. Unul din călăi Îi smulse bandajul de la umărul În care simțea durerea. Celălalt luă de capătul Învelit În cârpe un fier lung, Încovrigat la capăt, și Îl ținu În foc până se Înroși. Al treilea se postă În spatele lui. Ogodai rămase În față, privind calm. De jos se auzeau zgomotele războinicilor tătari care scoteau cadavrele spahiilor din mica escortă a lui Ali beg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ochi suri, între pietre tombale, acoperite de zăpadă, scuturându-și bodogănind stratul alb care îi acoperise de o palmă pe amândoi. Privi fără să înțeleagă ceva spre insul de alături, care, sub plapuma de zăpadă, dormea, strângându-se tot mai încovrigat de frig și tot mai acaparat de voluptosul dor de hodină. Ațintindu-și ochii alburii și tulburi, Mesalina socoti că bancnotele care ieșeau dezordonat din buzunarul necunoscutului, risipindu-se printre frunzele de nuc, i se cuveneau ei, într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
părăsi în zăpadă, pornind-o la treburile ei de hoinară. Rămânând absolut singur în acel peisaj de pietre tombale, de stele de granit, dispuse la căpătâie de morminte și învelite în alb în cimitirul fără de nici un răsunet, dormind tot mai încovrigat de ger și tot mai indiferent la statutul lui straniu de pribeag, pe Vladimir îl învălui absența oricărui imbold de foială. Păienjenișul fix al neclintirii îl înțepeni, apoi, încătușându-l, ca într-o carapace de oțel, căreia i se supuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bună zi“, gândi Takamori. A vrut s-o piște zdravăn, dar știa că dacă încerca să facă una ca asta, ea îl va pișca de două sau trei ori mai tare. Așa se explică de ce, în acea duminică dimineață, Takamori, încovrigat în așternut ca un vierme de mătase în gogoașa lui, a răspuns chemării stridente a surorii cu o voce care părea să vină din fundul unei fântâni fără apă. După ce a trecut și a doua alarmă, Takamori a fumat două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
niciodată, doar dacă. L-ai observat cu o atenție rece pe violoncelistul adormit, pe acel bărbat pe care nu ai reușit să-l omori pentru că n-ai putut să ajungi la el decât când era prea târziu, ai văzut câinele Încovrigat pe covor, și nici măcar pe acest animal nu ți-ar fi permis să-l atingi pentru că tu nu ești moartea lui, și, În penumbra molatică a dormitorului, acele două ființe vii care Încredințate somnului te ignorau n-au făcut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
credea nemuritor. Pentru că stăpânul său era pentru el ca un zeu. Și mirosindu-l acuma mort, simți că-n spiritul său se prăbușeau toate temeiurile credinței sale în viață și în lume și o imensă dezolare îi umplu pieptul. Și, încovrigat la picioarele stăpânului său mort, gândi astfel: „Bietul meu stăpân! Bietul meu stăpân! A murit, mi-a murit! Totul moare, totul, totul, totul; totul îmi moare! Și mai rău decât să-mi moară totul e să mor eu pentru toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
amintea probabil de vremea nefericitei sale vagabondări, când îl alungau din curți, refuzându-i până și apa. Deși nu e un fricos și nu se teme de umbrele nopții, ar prefera să stea acum în cușcă, sau, și mai bine, încovrigat în bucătărie, la picioarele unuia dintre ei, nu spune unul dintre ei din indiferență, ca și cum i-ar fi tot una, ci pentru că i-ar avea și pe ceilalți doi aproape de nasul și ochii lui, și pentru că și-ar putea schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
zilnic, alături de colegi. — Îmi pare rău că s-a întâmplat așa ceva ... — Trebuie să vorbiți cu el, spuse directoarea. Este în detenție, în sala alăturată. Lynn intră într-o cameră mică. Era plină cu fișete metalice verzi, foarte înalte. Dave stătea încovrigat pe un scaun de lemn, părând foarte mic, cu pielea maronie. — Dave. Ce s-a întâmplat? — L-a rănit pe Jamie, zise Dave. — Cine? Nu-i știu numele. Ie dân clasa șase. Clasa a șasea? își spuse Lynn. Asta însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și te-ai Îmbărbătat cu propoziții de genul: ,, Nimeni și nimic nu mă va Întoarce din drum,, sau ,,Nu mă simt cu nimic obligat față de societate,, sau ,,N-am nimic de pierdut,,. Privește-o pe bătrâna care cântă la acordeon Încovrigată de suferințe fizice, privește-l pe adolescentul desculț și murdar cu privire rătăcită, care aspiră aurolacul din punga de plastic, privește-l pe domnul cu ochelari cum se strecoară prin mulțime, ținându-se cu mâna de nas, pe grăsana care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un fir de păr luat de la... să stea întins ca sârma... A luat dracu’ firul de păr, l-a întins, l-a răsucit, l-a turtit în fel și chip, dar firul de păr numai nu ședea întins. Una-două se încovriga din nou. Atunci dracu’ i-a dat firul de păr femeii, spunându-i: „Na! Fă-l tu să stea întins, să văd dacă poți?” Femeia a luat firul de păr, l-a pus în palmă, a scuipat peste el, apoi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Din nou, simți tentația erotică pe care o poate provoca numai ceea ce e interzis. Își aminti de duritatea și complexitatea ultimei sale acuplări cu Bull. Renunță pe dată la hotărârea pe care credea că o luase. Aceasta se îndoise, se încovrigase, se micșorase și, în cele din urmă, se topise cu totul, ca un ambalaj de chipsuri aruncat în foc. Peste o jumătate de oră, cei doi bărbați se îmbrățișau în camera cinci de la Casa de Oaspeți Ancaster, proprietatea doamnei Turvey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de una mică cu mami înainte s-o mierlească. Și arunc din poală corpul lui Helen. Întregul corp mă doare mai mult decât m-a durut vreodată piciorul. Helen trage un țipăt când alunecă pe podea, un țipăt scurt. Și, încovrigată pe linoleumul rece, printre nestematele sparte și bucățile din Patrick, zice: — Carl? Își duce mâna la gură, pipăie pietrele incrustate acolo. Se răsucește și se uită la mine: — Carl? Carl, unde suntem? Vede dulăpiorul de inox, fereastra cenușie, spartă. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai târziu i se păru că aude, din adâncurile somnului, pași furișându-se în jurul școlii. "Visez, visez!" își spunea întruna. Și dormea mai departe. Când se trezi, cerul era senin, prin crăpăturile ferestrei pătrundea aerul rece și curat. Arabul dormea, încovrigat sub pături, cu gura căscată, doborât de somn. Dar când Daru îl zgâlțâi, tresări puternic, privindu-l fără să-l recunoască, cu niște ochi de nebun și cu o expresie atât de înfricoșată, încât învățătorul se dădu un pas îndărăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
închisoare a lui Bobby De Witt - motivul pentru a o șterge din oraș. Banii lui Emmett - verzișorii pe care-i arunca în stânga și-n dreapta în Mexic. Am întrebat-o cu o voce sugrumată: — Mai e și altceva? Martha se încovrigase și era foarte încordată. — Blanchard s-a întors a doua zi. A cerut mai mulți bani. Tata l-a refuzat și atunci l-a stâlcit în bătaie și i-a pus o grămadă de întrebări despre Elizabeth Short. Maddy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să mă duc să iau troleibuzul din fața restaurantului „Cișmigiu“. Restaurantul încă mai funcționa. De la acea stupidă seară când am văzut-o pe Ester acolo, nu am mai intrat decât o singură dată în local. De câte ori treceam prin fața lui, zâmbeam zgribulit, încovrigat în mine, în chirceala unei strânsori sufletești. O ciudată senzație de rușine mă năpădea, de parcă acolo, în acea seară de demult, fugind speriat de Ester, îmi descoperisem, în adevăr, micimea sufletească. Neputința de a mă desprinde din cețuri sufletești spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]