59 matches
-
dimineața albastră și răcoroasă era deja încălzită de un soare nou, proaspăt, entuziast. Spatele și coastele mă dureau din cauză că dormisem pe punte și genunchii păreau să mi se fi înțepenit. O amorțeală caldă îmi cuprindea brațul drept, căci Scout dormea încovrigată pe umărul meu. Câteva șuvițe din părul ei negru și frumos se lipiseră de țepii bărbii mele și am tras capul în spate ca să ne desprindem unul de altul. — Hmmm? făcu ea cu capul în pieptul meu. — Hei, e dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spus să nu te opui? Nu te-aș fi lovit acum tragi de pe urma încăpățânării tale. Hai, dezbracă-te! Un gust de cocleală îi năvăli amarnic în gură; o durea îngrozitor ficatul, pântecul, capul iar corpul detașat de restul i se încovriga înspăimântat reflex numai la gândul că va fi lovit iarăși. Înfricoșată și resemnată, începu să-și dea jos ciorapii iar bărbatul își trase folia protectoare. Nu urmărea cum se chinuie să-și scoată picioarele din ștrampi însă știa din mișcările
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Din golf se ridica ceața. Îi era frig, se simțea Îngrozitor și totul Îi părea dus. Se-ntoarse la Jim și-l mai scutură o dată ca să fie sigură. Plângea. — Jim, Îi spuse. Jim. Jim, te rog. Jim tresări și se Încovrigă. Liz Își scoase haina, se aplecă și-l acoperi cu ea. Îl Înveli cu grijă. Apoi plecă pe doc și pe urmă, pe drumul Înclinat și prăfuit, spre patul ei. O ceață rece venea prin pădure dinspre golf. Pe chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vreodată.“ Se urcă pe pajiște și se așeză acolo, cu apa curgându-i de pe pantaloni și din ghetele scâlciate. Se duse să se așeze pe bușteni. N-avea de gând să renunțe prea repede la senzațiile care-l Încercau. Își Încovrigă degetele În apa din ghete și-și scoase o țigară. O aprinse și aruncă bățul de chibrit În apa care curgea repede sub bușteni. Un păstrăv mic se repezi la bățul purtat de apă. Nick Începu să râdă. O să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se Închise, și atunci Jack trecu la cap, lovindu-l sălbatic. Apoi Își aruncă stânga-n plex și cu dreapta-l lovi unde-l lovise și el. Mult sub centură. Walcott se prăbuși punându-și mâinile acolo, rostogolindu-se și Încovrigându-se pe jos. Arbitrul de ring Îl apucă pe Jack de braț și-l Împinse spre colțul lui. Și ce se mai țipa-n jur. Apoi arbitrul se duse să se consulte cu observatorii și crainicul urcă În ring cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vreo două teancuri de cărți, până nimeri muchia patului. Rămase așa o vreme, așezat, cu o vagă buimăceală de la băutură în moalele capului și căznindu-se să priceapă ce-i ajută pe oameni să vorbească atâta de moarte. Oftă, se încovrigă cu fața la peretele înțesat de umbre și, așa îmbrăcat, adormi. În orașul acela, soarele apărea mai târziu. Îi trebuia ceva timp să se ridice peste zidurile castelului. Dar atunci era deja strălucitor, lipsit de sfială. Cu alte cuvinte, în orașul acela
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
jumătate orb, adulmecă aerul. Se aplecă atât cât putu peste gard și lăsă ghemotocul să cadă. Apoi privi cum dintr-însul ies niște proptele firave și lăbuțele de cățel o pornesc, cu un mers clătinat, spre pragul ușii și se încovrigă, scâncind, pe covorașul de la intrare. În acest fel, povestea noastră se reînfiripă, chiar înainte să fi început. Și tot din acest motiv, bărbatul își trase gluga pe cap și își urmă calea. Se oprea, din când în când, să asculte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și sângele te putea lovi pe dinăuntru. Tot așa cum lumina orbitoare putea să răcnească, bastonul de cauciuc putea să icnească între coaste sau peste rinichi ori bocancul putea să scrâșnească din blacheurile lui colțuroase. Și tocmai de aceea, când se încovrigase, cu mâinile peste abdomen, încercând să apere ceea ce nu mai era al ei, auzi : „Ești drogată, ce-ai ?“. „Nu sunt drogată“, suspinase, răspunzând pentru a nu știu câta oară la întrebarea ce venea din ziduri, din zăbrele, din luminile orbitoare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că sunt cel mai fericit, zise Iadeș. Că io ce caut nu găsesc, iar ce găsesc nu căutasem. Dacă zici că să fii nebun e totuna cu să fii la-ntâmplare, io-s ăla. Îi ghiorăiră mațele de foame, se încovrigă, semn că fericirea lui întâmplătoare era deplină, și oftă. Mierlă făcu două volte în aer, apoi se așeză drept pe creștetul lui Pârnaie, care ședea cu umerii țepeni, ca o statuie. Sau cel puțin așa îi văzură Puțică, cei cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]