55 matches
-
cu două, de către un biet om făcut din carne, oase și sânge. Când pe sus, când pe jos, zornăindu-și solzii zbârliți și tăioși, când cu botu-i bălos de câine smintit și ochii-i ceacâri dogorâtori, când cu coada-i încovrigată și șfichiuitoare, schimbat, de nerecunoscut, acesta se repezea întruna peste el, și-l covârșea, silindu-l să-i țină piept din răsputeri... Încăibărarea se încinsese binișor și Anghel Furcilă simțea că nu-i mai putea rezista multă vreme jiganiei și
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
fac un ceai de tei? Sau, poate, o cafeluță? Mai bine un ceai, totuși... Să vezi ce o se bucure Leo! Leo stătea într-un fotoliu, învelit într-un pled și părea că tocmai se trezise din moțăiala. La picioare, încovrigat, un cățel de rasă nedefinită dormea de-a binelea. - Ei, dar văd că sunteți în pas cu lumea bună! Mi-am găsit eu subiect. Ați făcut rost de un câine... - De ai știi cu câtă alergătură, exclamă madam Gurnist. E
SCHIŢE UMORISTICE (9) – ÎN RÂND CU LUMEA BUNĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383689_a_385018]
-
ce răzbate în ținuta pașilor". Privitul oamenilor care trec pe lângă noi, spune autorul, nu înseamnă trupuri care se deplasează, ci "dispoziții" care se manifestă: Vedem tristeți cernute, euforii dezghiocate sau mândrii triumfale. Dar, în genere, vedem postúri stâlcite și busturi încovrigate". Și vocea: "O voce Ťerudităť, dacă pot spune așa, presupune eliminarea paraziților sonori care îi încarcă acustica de fond. Etimologic, erudiția înseamnă eliminarea a tot ce este rudis, brut, grosolan și aspru. Erudiția este o eroziune în sens bun, o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6898_a_8223]
-
suflare a copilului lui cu obraji bucălați îi aducea aminte că într-o zi, poate peste un an, poate peste zece, poate peste cincizeci, el, Ivan, nu va mai sufla deloc. Ei doi îl vor găsi într-o dimineață țeapăn, încovrigat și rece. Finitudine. Fi-ni-tu-di-ne. Îl vor plânge și-și vor vedea mai departe de viață. Sfârșit. Punct. Gata. Simplu. Atât de simplu. Atât... de simplu. Nu se hotărâse să-i părăsească până-n primăvară. Era slab și supt. Dominique îi vorbea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și încerca să ajungă pe acoperiș, într-o încercare disperată de a-și prelungi viața, măcar prin câteva fracțiuni de secundă, case în flăcări, trupuri arse care fumegau, detalii impresionante ale arsurilor de diferite grade, o alunecare de teren, degete încovrigate apărând din mocirlă, încercând să apuce un lemn salvator care nu avea să apară niciodată, un spânzurat atârnând în funie, limba vînătă ieșită din gură, bale scurse de o parte și de alta a bărbiei, în timp ce privitorii aplaudau având întipărite
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
la apartament găsisem din nou Versuri și poezii din lumea-ntreagă... Deschisă la pagina 27. Aceeași carte de la biblioteca locală, însemnată de mine pe marginea paginii. În camera de hotel nu e nici o carte. E o cameră dublă; copilul stă încovrigat într-un pat mai mic, lângă cel al părinților. Televizorul color e incastrat în perete, un Zenith cu diagonala de nouăzeci și doi de centimetri, cu cincizeci și șase de programe prin cablu și patru posturi locale. Covorul este maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
până la suprafață și rămâi fără mațe. Nu înoți și te îneci. Ai de ales între a muri chiar acum sau peste un minut. Ce-o să găsească ai mei când se întorc de la lucru o să fie un fetus mare și gol, încovrigat. Plutind în apa tulbure a piscinei din spate. Priponit de fund cu o frânghie groasă de vene și mațe răsucite. Opusul unui puști care se spânzură în timp ce și-o freacă. Bebelușul pe care l-au adus de la spital cu treisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de captare a apei de la arteziană, acum un simulacru. Îmi tremură planetarele, trebuie să-mi iau jocul! gândi el. Și plecă târșâindu-și picioarele spre știftul de cârciumă din colțul de est al pieței. Se așeză pe prag lângă câinele încovrigat, cu soartă asemănătoare boschetarului de lângă el. Când Luna se albise la față de oboseală, se încumetă și patronul cârciumii de doi bani să descuie lacătul. Îndreptă cu piciorul o bucată de linoleum care deschidea ca un plic vederea spre cimentul zgrunțuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a luptătorilor de la Nucșoara: privirea melancolică a lui Toma în momentul arestării, spaima din ochii fetiței de 2 ani la Securitatea din Pitești, gaura de acces în grota de la „Rîpele cu brazi", unde partizanii au stat ascunși patru ani, mîinile încovrigate ale cadavrului lui Ticu Jubleanu, fața brăzdată de riduri a lui Titu Jubleanu, profilul Elisabetei Rizea și ținuta hieratică a elevului de Csavalerie Toma Arnăuțoiu - toate aceste detalii vizuale te inițiază în atmosfera uneia din cele mai impresionante episoade de
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
direcții noi, spre o lume abia acum vizibilă, dar dorită de absolut toată lumea, cu clădiri și oameni ale căror zâmbete și forme erau expresia libertății totale. Un sex de tablă arab. Un con heterociclic, hesperidian, cu înflorituri, basoreliefuri și cârlige încovrigate laterale, aidoma ácelor pentru pescuit, pândind și amenințând viața cu ascuțimea nemaivăzută a tăișului său, vexând-o. Un monstru de metal gravat cu slove arabe, rele, al căror unic sens era destinul fără scăpare al umanității. Un demon, săturat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Prezentare c) Vaduri și alaiuri d) Cuvinte de îmbărbătare e) Aur netemporal f) Chemarea mosorului a) Cheagul alb, lăsat din seară. Dintre limpezimi crescut, Cu aripa ca un scut Abia dus la subțioară, Cel cu plisc întors de ceară roșie Încovrigat, Peste inimi Către seară Atîrnat: Chipul, coabe, S-a-îmbuibat în seara grasă Ca într-o baniță cu boabe Și-a sburat. S-a-îmbuibat Ceasul rău, Și s-a dus Ceasul tău, Domniță Hus! b) Este Domnișoara Hus, (Carnaksì! Mașalà!) Cu picioare ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să plângă și să strige ca din gură de șarpe: - Aoliuuu, ce mi-ai făcut h’re-ai tu al draculi să fii? Te omor, tu-ț’ mama ta! Dar nu mai era în stare de nimic... Rămăsese pe bancă încovrigat, ținându-se cu mâinile când de cap, când de spate. Domnul Mișu Daneș, profesorul de matematică, tocmai trecea pe coridor spre clasa la care urma să intre la oră și, auzind țipete în clasa a VIII-a, a venit într-
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
nici să dorm. Dacă închideam ochii, îl vedeam cum l-am lăsat, căscând spre cer. Nici trează nu eram bună de nimic. Parcă eram făcută din gumă moale. Mă prelingeam prin casă, pendulând între pat și canapea, unde mă cuibăream încovrigată. Nu puteam să beau sau să mănânc nimic; îmi simțeam stomacul strâns, ca o mănușă de box. Ieșeam pe balcon și fixam din priviri cerul, încercând să rezist cât mai mult timp fără să clipesc. Umblam hăbăucă după Béat prin
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
care-i administra în acel moment o compresă cu apă pe fruntea înfierbântată se întoarse precum coarda sub presiune a unui arc și-i replică printre dinți: - Regele nostru e cu un picior în groapă! Fă bine și țineți gura încovrigată altfel îți jur pe toți zei că îți voi tăia limba! Personalitatea colerică a lui Casandru nu permitea o astfel de insultă. Neținând seama că e privit de regele căruia îi jurase credință se repezi la doctor cu spada șuierând
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
lui. - Vino la bunica, îl chemă cu voce mieroasă bătrâna, să te îmbrățișez așa cum trebuie. - Acum are să-i vină de hac, râse pisica. Are să-i prindă cingătoarea fermecată, tocmai ca tatălui său, lăsându-l lipsit de puteri. Ionuț privi mâinile încovrigate ale bătrânei. Într-una ținea o cingătoare neagră, care se mișca precum un șarpe otrăvit. Își adună puterile, iar cand spada verde îi apăru în mână, lovi cu ea cingătoarea. Baba scoase un țipăt ascuțit și se aruncă spre el
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
să adulmece, ci parcă îmi spunea din priviri că-i pare rău că nu mă poate ajuta la cărat. Mândria și importanța lui, în familia noastră și în orăselul întreg, nu și-o arata ținând-și cu mândrie coada sus încovrigată, pe care de fel nu și-o purta așa, ci printr-un comportament și fapte incredibil de bine gândite, cu tot spiritul său al libertății depline, pe care și-l etala bucuros și cu multă pricepere cântărit! Azi sunt convinsă
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
să adulmece, ci parcă îmi spunea din priviri că-i pare rău că nu mă poate ajuta la cărat. Mândria și importanța lui, în familia noastră și în orășelul întreg, nu și-o arata ținând-și cu mândrie coada sus încovrigată, pe care de fel nu și-o purta așa, ci printr-un comportament și fapte incredibil de bine gândite, cu tot spiritul său al libertății depline, pe care și-l etala bucuros și cu multă pricepere cântărit! Azi sunt convinsă
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
în mormânt îmi demonstrează că nu văd și mi se pare deși nu-s orb sau surd dar simt când mă atingi și existența-mi pare sublimă pe pământ! O simfonie minunată de-ascult e tot părere iar spații, timpi încovrigați reiau presentimente și coșmaruri în vise... sub mormânt ! Grafica - pictor - Liliana-Nastas Brătescu Referință Bibliografică: Kantiene / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 134, Anul I, 14 mai 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Aurel Avram Stănescu : Toate Drepturile
KANTIENE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 134 din 14 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344291_a_345620]
-
ori zilele de printre ani? - Cu voi, copiii mei hoinari, când îmi veniți de sărbători, cu Gheorghe-al meu... el mai revine la mine-n vise uneori... Cu Bălănuța, cățelușa, bravul Radjai, Buian roșcatul, cu Lady, pisicuța mică și Țigănel - încovrigatul și cu Joiana, vaca neagră, eu mai vorbesc ori plâng și râd, și cu Rujana-roșcovana, când o-îngrijesc și-o mulg cântând! De-ai ști, micuța mea nepoată, ce bună-i lumea animală, cum ele stau și te ascultă, și
MĂMUŢA MEA (DEDICATĂ BUNICII MELE) de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343007_a_344336]
-
nr. 1628 din 16 iunie 2015 Toate Articolele Autorului În timpul acesta, după o noapte aproape albă, în care mai mult a stat la pândă în speranța că el va dormi și ea va putea căuta telefonul în rucsac, Iuliana ațipise încovrigată cu spatele la el, strângând temătoare un colț de pătură sub bărbie. Bărbatul de lângă ea dormise liniștit, după ce încuiase toate ușile cu mare zgomot și avertizări verbale pline de cuvinte triviale. O pândise un timp, cu ochii întredeschiși, până s-a asigurat
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
răspunsul. Biata femeie, stâlcită-n bătaie, a încercat să se ridice în picioare, durerile puternice din coaste și abdomen nu o lăsau să facă nici o mișcare, scalpul aproape că nu-l mai simțea. Cu ajutorul unui scaun s-a ridicat și încovrigată s-a târât în dormitor. Călăul plecase la serviciu, s-a trântit în fotoliu, o durea tot corpul de parcă îl pisase cineva. Cu toată durerea pricinuită de bătaie a avut puterea să zâmbească : până la urmă am câștigat, avea unde sta
DRACU* NU E AȘA DE NEGRU III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375535_a_376864]
-
Nu știu Vasile la ce număr va fi ajuns cu stelele din sectorul lui. Eu însă cred că n-am ajuns la două sute! Și mai departe, în ce mă privește, nu știu ce s-a mai întâmplat. * ...Răsărise soarele. Culai mă găsise încovrigat ca un cățel când doarme. Simțisem răcoarea dimineții și mă strânsesem grămadă să-i fac față. Alături, Vasile, trezit și el înaintea mea, își freca ochii. Ne uitam la Culai și-l întrebam din priviri dacă au venit bursucii pe
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]
-
perfecțiune, de făptură - ca și melcul cel „nătâng” - suficientă sieși. „Sfânt trup și hrană sieși, hagi rupea din el”: excepționalul vers dinspre finalul poemului Nastratin Hogea la Isarlâk condensează o întreagă filosofie. „Cu mâinile și gura aduse la genunchi”, încovoiat, încovrigat, Nastratin Hogea desenează, prin chiar trupul său, de carne și sânge, un cerc - adică un simbol al perfecțiunii; iar Isarlâkul ce-l asistă, cetatea „la mijloc de Rău și Bun”, e implorată să nu se schimbe, să nu-și dea
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
de fazele năpârlirii.// Ne-a rămas atât de puțină tristețe/ pentru câtă suferință se arată!// Crește prea mare tritonul/ în ochiul de apă/ în care ne oglindim laolaltă cu focul.// Departe, în cer,/ pe o stea mlăștinoasă,/ urletul câinelui/ moare încovrigat ca și câinele “ (Cărări de câini). Sentimentul părăsirii, al pustiirii lumii și a sinelui covârșește aceste poeme. Este un sentiment de gol imens, de pierdere a oricărei speranțe de mântuire. De la neliniștitele poeme cu îngeri ale lui V. Voiculescu la
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
din toate încheieturile sub limbile mistuitoare ale flăcărilor, japonezii porniră di nou la drum, înaintând cu urechile ciulite prin crângul întunecat de bananieri. Printre trunchiurile albicioase, se zăreau petece de cer înăbușitor și dealuri de măslini ce păreau niște pisici încovrigate. După ce ieșiră din crâng, lumina soarelui îi lovi în moalele capului. Din umbra unui măslin zvâcniră câteva siluete zdrențuite. Era o indiancă de fustele căreia se agățau trei copii murdari. Sunt preot, zise Velasco tare. Sunt preot. N-ai de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]