2,712 matches
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > VALS DE FLUTURI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului un ger cumplit schimonosește fumul în ghemotoace albe zgribulite ca așchii ascuțite cade scrumul din jaruri care ard încremenite în aer vălătuci inerți de aburi zac doar o clipă și se prăvălesc la fel cum țurțuri cad din ninse jgheaburi și pe trotuare ace risipesc o sanie alunecă stafie cioplesc copite-n ale gheții scuturi doi zurgălăi presară pe
VALS DE FLUTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1423555460.html [Corola-blog/BlogPost/382323_a_383652]
-
petrece acolo jos,văzu un bărbat însoțit de un copilaș ce stăteau îngenunchiați la capătul drumului. Bărbatul și copilul nu făceau nimic; stăteau și priveau la drumul care tocmai se sfârșea și care nu ducea niciunde. Totul în jurul lor era încremenit de parcă și timpul se oprise în loc. Priveau amundoi atât de înmărmuriți la spațiul ciudat care nu avea depărtări. Acel loc, fără zări și orizont li se părea atât de înfricoșător după cum se înfățișa și expresia feței lor. Îngerul privi la
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1415787563.html [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
dreptul de a fi primiți la spectacolul vieții estetizate și luminate de razele blândei iubiri și omeniei. Apropiați de naiul maestrului Gheorghe Zamfir și ascultându-l luăm din el o frântură de aur sufletesc ce-nbogățește infinit mai mult decât aurul încremenit în avere lumească! Naiul lui Gheorghe Zamfir scaldă inima într-un surâs sau un suspin și-o înflorește cu mărgeanul muzicii nemaicântate decât de clinchetele stelelor de argint pe care le aude dumnezeiește omul împresurat de vis! Cu voia maestrului
GHEORGHE ZAMFIR. ÎNGERUL DIN NAI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1414827836.html [Corola-blog/BlogPost/353202_a_354531]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NOCTURNĂ Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 321 din 17 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nocturnă Cuvintele șchioape se dizolvă când Lusciana cântă pădurea ascultă ceața aleargă din lumină spre vârfuri albite de anotimp încremenite într-o liniște păianjenul se plimbă pipăind nestingherit nervurile frunzelor nici fluturele nu știe în zbatere doar o zi va mai trăi se scaldă lumina în nocturnă toți se ascund în joacă sub frunză sub scoarță sub aripă doar visul
NOCTURNĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Nocturna_0.html [Corola-blog/BlogPost/342536_a_343865]
-
fi riscat în orice clipă să se frângă fără de sprijin, cu privirile ațintite pe paharele din față sau fixate pe smartpfone-uri, își mai ridicau din când în când molatec pleoapele, aruncând câte o privire absentă trecătorilor. Păreau a fi rămas încremeniți în așteptarea unui eveniment ce uită să se mai întâmple. Înfruntând zăduful zilei, pe trotuare continua să se scurgă șuvoiul de oameni. Cu multe spinări încovoiate, mulți pași șovăielnici și călcături legănate, greoaie. Cu toate acestea, nimeni nu părea să
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1443456784.html [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
enervă pe Olguța. — Iar îmi face observații față de fiica mea, cum să am autoritate de părinte dacă mama... Intra în camera fiicei sale și se pregătea să-i facă observații că nu și-a aerisit dimineață lenjeria de pat, dar încremeni în ușă. — Ce este Carmen de ce plângi? Au urmat zile tensionate. Ecaterina se gândea în mod serios să-i destăinuie domnului Moga, la care era de ceva timp, îndrumând și ținând sub control lecțiile fetei, dar îi era rușine. Atunci
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1456319742.html [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
puterea să o facă. Ți se rupe inima de jale când vezi ce prăpăd s-a făcut și continuă să se facă în falnicele noastre păduri de până mai ieri (a se citi până la Decembriadă) - nenumărate cioturi rânjind la privitorul încremenit de uimire, precum resturile de dinți dintr-o uriașă gură știrbă, mormane de crengi, dealuri rase ca-n palmă. Iar de ai cumva ghinionul să fii însoțit de niscaiva străini, apoi realmente îți crapă obrazul de rușinea comentariilor și a
DAR UNDE-S CODRII DE MAI AN? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_dar_unde_s_c_george_petrovai_1365166311.html [Corola-blog/BlogPost/345680_a_347009]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ÎN RAME DE SPERANȚĂ Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului El într-o parte-a lumii, ea într-alta... Două statui ce nu se mai privesc, Încremenite-n gânduri, plâng sub dalta Unui destin, prea crunt și nefiresc Ce nu le-a rotunjit într-o poveste Decât prefața... S-au îndrăgostit, Au înrămat un vis dar fără veste Un vânt de-nstrăinare i-a trezit Ciobiți și triști
ÎN RAME DE SPERANŢĂ de AURA POPA în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aura_popa_1416644150.html [Corola-blog/BlogPost/371837_a_373166]
-
cuprinzându-mi inima și confesându-mi-se subtil ca într-o profundă relație filială, iar extazul solemn l-am experimentat pe propria-mi piele. Strălucirea de diamant a norilor, venea și ea să reflecte prin neprihănire, tabloul fără seamăn ce încremenise într-o frumusețe ireală, completând cu măiestrie gravura celestă realizată de Creator. Cupola cerească, acum pictată de albul imaculat al cristalelor de gheață, își inunda bogăția când cu forme geometrice asimetrice, când cu picturi iscusite ce aproape că luau forma
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Regatul_divin_al_horai_cristea_aurora_1351863264.html [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
și l-am rugat în tăcere să rămână în vecie țintuit într-un eden fără sfârșit. Cuvintele s-au temut, și-au pierdut din fermitate și s-au estompat în emoție mută, dăruindu-mi fericite clipa de aur a imaginii încremenite-ntr-o natură supremă, desăvârșită, iar culorile june ale primăverii își tricotau bucuroase asortările împachetate în dantescul anotimpului. M-am întrebat atunci cu pietate ce am făcut în lumea asta să merit o asemenea chemare, ce forțe nevăzute m-au
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Regatul_divin_al_horai_cristea_aurora_1351863264.html [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
nu ne servește nimeni ? Se lăsă preț de o clipă o liniște ciudată între comeseni, dar unul din cei de față se ridică și începu să se scalde în proprile cuvinte ce-l amețeau vizibil pe măsură ce se eliberau din gura încremenită de vremi și dură în consistență. Când saturația ajunse la maxim își făcu loc brusc, un altul ce se ridică și se răsti: - Taci, că mă doare capul de toate tâmpeniile ce le scoți pe gură și peste toate, mi-
OSPĂŢUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ospatul_ovidiu_borchin_1386409997.html [Corola-blog/BlogPost/363309_a_364638]
-
obsesia morții, atracția irepresibilă a vieții, obsesia rădăcinilor care ne vin din părinți, expresia directă a emoției, spiritul ludic și autoironia. Ar merita citată în întregime pentru frumusețea ei clasică. Simbolul mamei este cel ancestral, evocat fie în imaginea mamei încremenite cu copilul ei la Pompei (Copilul fără nume, p. 53) fie în cea a măicuței poetului care plânge „mocnit” într-un ungher în poezia deja amintită. Ea este una și aceeași cu Maica Domnului din Pieta sau cu „măicuța bătrână
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Silvia_jinga_mastile_poetului.html [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
în cap ca doi juncani. Cred că l-am enervat teribil. Pentru prima dată l-am auzit cum a strigat: - Mă, voi dintr-a doua, potoliți-vă! Și ne-a mai aruncat câteva secunde o privire de gorgonă. Eu am încremenit, dar Tuțu, profitând că nu-l mai contrez, mi-a aplicat o izbitură strașnică. Asta m-a înfuriat și i-am întors izbitura cu capul, deși domnului Arsu nu-i încetaseră privirile gorgonice. Vă închipuiți că atitudinea noastră l-a
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
în intrumente, daca nu chiar în instincte! Sunt doar la un click distanță. Trebuia să vă temeți de ele! Ele sunt cele care v-au aruncat în ”recycle bin”! Asta așa, că tot ne acuzați că o ardem ecologic! Ați încremenit în fixismele gândirii voastre! Ei bine, în lumea noastră asta se cheamă ceea ce știință numește rigor morțiș! Degeaba urlați... nu e sigur dacă ați observat că mai toți dinozaurii dezgropați aveau gurile deschise! Un urlet mut! Cu el sunt expuși
Ordin de zi pe Trustul “Intact”: Minciună şi manipulare! by http://uzp.org.ro/ordin-de-zi-pe-trustul-intact-minciuna-si-manipulare/ [Corola-blog/BlogPost/94012_a_95304]
-
alb, de dragoste perlat Și-l vei vedea cum se-nroșește în mine. Trezește scânteie albastră, de iriși păzită Și lacrimi vii vor cânta, mici cristale, Ascultă-le cântul și lumini de cascadă Îți vor scălda obrajii, iubirea lor curge. Încremenește tăcerea durerii tale, de dor, Acum lumea poeziei mele e claritate, Suferința i s-a supus unei flori de bujor Și-a înflorit pe chipul meu, eternitate. Referință Bibliografică: Dorința unui dor / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DORINȚA UNUI DOR de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_docuta_1475735734.html [Corola-blog/BlogPost/382479_a_383808]
-
preface cu mâna noastră mereu, mereu, cărarea de trandafiri în deal povârnit?! De ce nu lăsăm clipelor aripile și savoarea și le îngreunăm cu pietre de moară ca să-și chinuie zborul? De ce ne complicăm cu întrebări și ne încâlcim ițele gândului, încremenindu-l în creștetul pitic, în loc să-l lăsăm vultur? De ce, dacă nu iubim pe un om, nu putem măcar să nu-l urâm? Ca o părere supraindividuală, oprit în loc o clipită cât un fulger, cineva care confundă punctele cardinale ale vieții strigă
GIANINA CORONDAN. NU SEAMĂNĂ CU NIMENI, SEAMĂNĂ NUMAI CU EA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1427874216.html [Corola-blog/BlogPost/367545_a_368874]
-
Când noaptea e-aproape, gemând, Mi-e trupul plin de albastru, Dorință-amorțită, vis așteptând, Un nou început, sau dezastru. E iarnă, e rece, e totu-nghețat, Și nu mă mai mișcă nici gerul Ce-n viața-mi pustie s-a strecurat, Încremenindu-mi reperul. E timpul veșniciei, de clipe uitat, Îl respir și-l trăiesc adormită, O mîngâiere-am așteptat, Dar de-așteptări am fost rănită... 13.01.2017 Referință Bibliografică: Ninsoare cu lacrimi / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2205
NINSOARE CU LACRIMI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1484334739.html [Corola-blog/BlogPost/382769_a_384098]
-
care era în foc și de unde toată lumea fugea. Un lucrător apropiase prăjina cu flacăra de spirt prea mult de o perdea, care îndată fu în flacări. Focul se urcă îndată până la tavanul scenei. Eu scosei două coriste de pe scenă, cari încremeniseră de spaimă, și văzui pe câțiva lucrători sărind de sus prin flacări pe scenă și unul [î]și frânse un picior. În acel moment focul pătrunse cortina și flacăra, dusă de curent, ieși în teatru, ajungând până la loje. Fugii în
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena by http://uzp.org.ro/un-reportaj-ocazional-eminescu-descrie-incendiul-unui-faimos-teatru-din-viena/ [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
agățată de tăcerea ta brumărie... Îți respir gândul din crengile de stele, ce-atârnă-n noapte, scuturând -cu greu- câteva șoapte. Aud foșnetul tăcerii prin vălul de chihlimbar. Îți mai aștept cuvântul, pe care mi-l vei da în dar. Apoi-fugar- vom încremeni în tăceri de dor, înfășurați în șal de umbră și văl de chihlimbar... ABIA AZI AM ÎNȚELES Abia azi am înțeles de ce m-am răzbunat pe flori. Se trezesc iar fluturi cu mătăsoase-nfățișări si doar timpul se aude respirând
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/florica_gombos_1451836587.html [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
Arșinel, Stela Popescu și alți câțiva artiști, a început, demult, revoluția! Ce-ar fi și cine știe dacă ar fi libertatea de azi, fără lupta lor! Cenzura pentru ei n-a fost decât o pânză de păianjen în care au încremenit gâzele mici, dar pe care fluturii mari au rupt-o. Câtă îmbuibare de nesăbuință poate avea cel ce zice că maestrul Alexandru Arșinel nu este revoluționar?! Cuvântul trebuie să fie oglinda faptei! Ce poate oglindi, așadar, un cuvânt împotriva maestrului
ALEXANDRU ARŞINEL. REVOLUŢIE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1442223308.html [Corola-blog/BlogPost/347169_a_348498]
-
năuc): Nu-l voi lăsa pe bietul Abel să fie sfârtecat de fiare! Am să-l îngrop, ca la-nviere să sară sprinten în picioare... Acoperă cadavrul, apoi o ia la fugă. Scena 4 Glasul de tunet al Domnului îl încremenește: Unde-ai pornit în fuga mare tu-ntruchipare-a rătăcirii? Ai mâinile scăldate-n sânge, iar firea ta-i dușmană Firii... Credeai că poți să te ascunzi de ochiul Meu preavigilent, când sângele lui Abel strigă că te-ai purtat
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_de_george_petrovai_1359546041_efn2j.html [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
o eternitate Un fulg de zăpadă din amintirile uitate Risipit ca raza de soare-n fereastră. @TORIDE Am crezut că bate vîntul În mesteacănul de-afară Că te-aud cîntînd duioasă Dulce ca o primăvară Dar eram singur sub cerul Încremenit într-o frunză Ca o pasăre pierdută Care tremură confuză Tu erai tare departe Singură și poate tristă Ținînd pe genunchi o carte Răsfoind poate-o revistă Ești atît de pură, dulce Mi-e și teamă să respir Ca să nu
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Versuri_alba.html [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
Acasa > Strofe > Timp > ÎNCREMENIT Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului De pe-acest pisc pe care-am nimerit nu mai cutez să risc un pas greșit. Mai sus n-am cum să urc ne-naripat, în
ÎNCREMENIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1474393667.html [Corola-blog/BlogPost/361049_a_362378]
-
n-am cum să urc ne-naripat, în jos nu-i niciun drum ca să-l străbat. Numai căzând și sfâșiat de stânci mă mai văd străbătând văile-adânci. Dar nu-ndrăznesc în neștiut să sar și să devin firesc un nou Icar. Încremenit într-un frământ enorm mă zbat necontenit să nu adorm. Doar de senin să fiu mereu atras în tot acest puțin ce-a mai rămas. A. C. Referință Bibliografică: Încremenit / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2090, Anul VI
ÎNCREMENIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1474393667.html [Corola-blog/BlogPost/361049_a_362378]
-
chipul doritului așa-zis Ținut Secuiesc, se ascunde cosmetizata, defuncta, de tristă amintire, Regiune Autonomă Maghiară, cadoul lui Stalin făcut maghiarilor. Am luptat (și luptăm) împotriva celor care dau vârtos cu târnăcopul la temelia Statului național, unitar român, împotriva celor încremeniți într-un moment al Evului Mediu, și atunci, în acel 20 martie 1990! De ce o facem? Pentru că românii mureșeni vor ca statuia ecvestră a eroului național Avram Iancu, Lupa capitolina (Monumentul latinității), bustul lui Constantin Romanu-Vivu să rămână la locul
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” by http://uzp.org.ro/gazetaria-nu-i-o-meserie-pentru-fricosi/ [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]