1,278 matches
-
avantajul că riscul de-a fi văzut de perși era mult mai mic. Porni mai departe, împingând din mâini și din picioare. Dar iată că mâinile sale, bâjbâind prin lut, reușiră să atingă o bucată de postav moale. Tragodas rămase încremenit: la numai un pas de el, înspre malul rece al râpei, zări atârnând un cadavru. Părea a fi un oștean al Atalyei. Privi înspăimântat ciudățenia aceea din fața ochilor lui, care părea inert și fără grai. Se apropie de fața lui
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
alogenii cu ura lor viscerală, prelinsă ca un venin de șarpe și le-au frânt primăvara tinereții, le-au ferecat vara împlinirilor vocaționale în zărci și casimci, le-au năpăstuit toamna doldora de roadele înțelepciunii între furtunile Bărăganului și stepele încremenite ale Siberiei, mânjind cu denigrările mârșavei lor mișelii, neaua iernii ninsă ca prolog al viitorului de pe frunțile străluminate de aura eroic-mucenicească. Dacă boierimea locală basarabeană s-a calicit cu poporul și s-a căciulit mai mult cu muscalii, ca pe
BASARABIA-MIREASA MARTIRĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1459141326.html [Corola-blog/BlogPost/366108_a_367437]
-
înaltul văzduhului. Desprinderea din îmbrățișarea mării era parcă a unui tânăr plecat la cătănie ce se rupe cu greu dintre brațele mamei, sau ale iubitei, pentru ași urma drumul destinului. Măria sa Soarele, se afla la două sulițe depărtare de luciul încremenit al mării. El și-a urmat cursul spre înălțimile cerului, eu trăgând de nailoane să ridic peștele de pe fundul apei. La un moment dat, s-a simțit ca o boare, o senzație de răcoare și luciul apei începu să se
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Batranul_si_marea_stan_virgil_1380392197.html [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
regula, o casă cu acareturi pentru animale si păsări, un spațiu pentru închis oile pe timpul nopții, sau pentru muls. Câinii lătrau de zor, numai ei știau motivul. Era singura activitate care tulbura liniștea monumentală a dimineții de mai, pe balta încremenită. Deodată, parcă una dintre bambine a început să danseze ușor. Era un dans firav, nu unul hotărât al vreunui pește mare, care să muște din momeală. Cred că era ori un rac ce-mi controla momelile, ori vreun ghiborț ce
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445669394.html [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
o luase de mână și o dusese într-un cabinet deschis la parterul unui bloc. Până să înțeleagă prea multe, Vasilica fu ridicată pe un pat și curățată pe interior, cum ai curăța un porc abia tăiat de Ignat. Stătuse încremenită, cu picioarele ridicate pe brațele metalice, reci, fixate de pat, privindu-l fix pe Nicu, care îi zâmbea la fel ca în ziua în care îl întâlnise pe terasă. - Ce căutai în poșeta mea? - Aveam nevoie de niște bani. Totul
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
al bunăvoinței, pe o căldură a privirii... Stă oglindit în toată această comuniune cu oamenii impulsul valului care dă îndindererii mării falduri și-i descoperă viața, freamătul, măreția dinamică, feeria...! Omul tăcut ce fuge de oameni se aseamănă cu țărmul încremenit veșnic, netrezit la aspirația și iubirea largului, ori cu netezimea câmpiei, ca o frunte sub care nu sunt gânduri! La țărm și în câmpie dormitează libertatea, pe când, pe valuri cutreieră nedomolitele vijelii ale vieții! Numai o inimă veselă e desăvârșită
CRISTIAN SIMION. PLĂCEREA INSTANTĂ DE A ÎNTÂLNI OAMENI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1420011954.html [Corola-blog/BlogPost/374394_a_375723]
-
în neștiut să sar și să devin firesc un nou Icar. Încremenit într-un frământ enorm mă zbat necontenit să nu adorm. Doar de senin să fiu mereu atras în tot acest puțin ce-a mai rămas. A. C. Referință Bibliografică: Încremenit / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2090, Anul VI, 20 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎNCREMENIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1474393667.html [Corola-blog/BlogPost/361049_a_362378]
-
plesnit cu zgomot, o coardă. În definitive, și Nicolo Paganini a susținut un concert întreg pe o singură strună. Și ce e o strună, când artistul e doldora de spirit înalt și ar putea ține o sală întreagă cu răsufletul încremenit, vreme de câteva ceasuri? Ori, vreme de câteva nopți și încă o noapte... Este inepuizabil, veșnic tânăr, veșnic în formă, susținând concerte în întreaga țară, mai cu seamă în orașele mici, unde nu ajunge lesne lumina culturii române. Și faptul
UN OM FASCINANT ŞI LEC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_1397592427.html [Corola-blog/BlogPost/347816_a_349145]
-
primejdie și a intenționat să țipe pentru a alerta jandarmul, dar nu a reușit decât să-și ducă palma la gură și s-o astupe când l-a văzut pe acesta moțăind și deschizând ochii speriat. Mai apoi a rămas încremenită și uimită de calmul manifestat de judecătorul Preoteasa. Acum privea curioasă spre boxa în care fusese aruncat inculpatul. „Aha, nu te mai poți ridica, pocitania naibii! Dacă te băteau polițiștii bine când te-au prins, nu mai făceai tu pe
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Sub_imperiul_fricii_2_.html [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
amintire, fie în ochiul dimineții, cand se crapă de altă zidire. Și inima îmi bate, porumbel zbătându-se în laț patimaș. O gheară de gânduri s-a înfipt tulburător și azi, m-a trezit dintr-o plutire visătoare. Am rămas încremenită, țintuită cu piroane pe crucea revelațiilor. Bubuie încă năvalnic în curgerea vremii emoții răscolite de viață. Mă întorc cu fața spre adolescență. Atunci am învățat să repet pentru auzul inimii: ,, se schimbă mereu chipul zilelor, se răstoarnă tăvălite de drumuri
TREZIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1475260506.html [Corola-blog/BlogPost/371396_a_372725]
-
Constiinta > ÎMI LEG ȘIRETURILE Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1288 din 11 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Îmi leg șireturile Strivesc sub fiecare pas O amintire Poc,poc Poc, poc E sunetul viitorului Zâmbet șăgalnic Un manechin încremenit Strada dispare Sub asfaltul topit Molozul înghite opțiuni Și junghiul ploii ce nu îmi dă pace M-a lovit Mă doare Insula lui eco Mă strigă Lasă, ne auzim mâine Hoinar Soarele arde Pământul delirează picuri de apă Complicat Să
ÎMI LEG ŞIRETURILE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ana_maria_bocai_1405085411.html [Corola-blog/BlogPost/349146_a_350475]
-
într-o realitate plină de farmecul extraordinar al dăruirii într-o voluptate desăvârșită. S-au prăbușit aproape toate în momentul în care am reușit să respirăm adânc, înlăturând pericolul sufocării. Am deschis ochii să ne privim și, amândoi, am rămas încremeniți. Mama ei, prezentă în cameră, se uita la noi cu bucurie nedisimulată și chiar cu admirație, dacă am înțeles eu bine privirea ei... După amiaza am consumat-o plimbându-le și prezentându-le stațiunea. O cunoșteam bine și, culmea, chiar
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 by http://confluente.ro/Secvente_de_ieri_marian_malciu_1392019867.html [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
în lumea sa interioară, departe de tot ce-l înconjura. S-a oprit din cântat la fel de brusc cum și începuse. Abia treptat a revenit lumina în ochii lui, vagă și străină, cu ceva care ne-a înspăimântat. Am rămas cu toții încremeniți, neștiind ce să facem. Simplul gând de a-i oferi bani părea o impietate. Ne temeam că ni i-ar fi aruncat înapoi, cu dispreț. Spre ușurarea generală, același turist care nu demult căutase febril vioara în tabloul lui Picasso
FLAMENCO, EL DUENDE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Flamenco_el_duende_gabriela_calutiu_sonnenberg_1349201541.html [Corola-blog/BlogPost/343518_a_344847]
-
de moarte) „cu pioase dezlănțuiri de genunchi înfometați„ poetul își caută „întregirea” în adâncurile structurii sale „răspândită în celule”- acolo unde s-a aflat înainte de căderea adamică, „regăsind-o „atâ de tandru surâzând”... Eul liric, identificându-se cu tistețea, melancolia, încremenit uneori în întrebări sfâșietoare... unde este „femeia singurei lumini pe care o știu”, caută printre semne desăvârșirea. „cine ești tu / te-am întrebat de o eternitate de ori / de o veselie de întrebări te-am întrebat / cine ești tu / rouă
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 by http://confluente.ro/Exegeza_ea_tot_ea_absolut_valentina_becart_1374516088.html [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
și se înălțară spre cer,/ trăgând după ele carul în care Ion și Iarel păreau niște zei/ nu se mai auzea nici dangătele clopotelor,/ nici cântecul popilor, nici suspinele oamenilor./ se așternu o tăcere cu adevărat mormântală/ toată suflarea amuțise încremenită privind carul/ ce se făcea din ce în ce mai mic, din ce în ce mai mic ... /” Cei din cortegiu se adună acasă, unde îi așteptau mesele praznicului. Transmutația se produce: ceremonialul înmormântării se transformă în nuntă pământească aprinsă de cea cosmică. Ion și Iarel se întorc și
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 by http://confluente.ro/Theodor_codreanu_revelat_theodor_codreanu_1374673521.html [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
liniștită și l-a privit lung pe bărbatul de lângă ea, care stătea cu maxilarele încleștate, cu bărbia rezemată de palmele strânse una-ntr-alta și cu privirea ațintită pe pragul ușii. - Da’ tu ce ai, omule, de ai rămas așa încremenit? Nu ți-e bine, ce ai? - N-am nimic, femeie... Mă gândeam și eu la ce este și la ce vremuri vor fi când copilul ăsta o să aibă 18 ani... Tu vrei să rămână agățat de fusta ta și atunci
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1436674906.html [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
plângă, sacadat, înecându-se în gemete surde. Între timp, la fața locului mai sosise un echipaj de la Poliția locală, o agentă și un agent care auziseră prin stație apelul și un echipaj de la Ambulanță. În timpul relatării omului, îi ascultau povestea încremeniți, încercând să-i dea un motiv de a merge mai departe, în timp ce i se acordau primele îngrijiri. Preluat de ambulanță, agenții au rămas privindu-se, cu un gust amar, dar și cu teama, că a doua oară nu vor mai
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Orizont/Meditatie/olguta_trifan_1455488389.html [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
regula, o casă cu acareturi pentru animale si păsări, un spațiu pentru închis oile pe timpul nopții, sau pentru muls. Câinii lătrau de zor, numai ei știau motivul. Era singura activitate care tulbura liniștea monumentală a dimineții de mai, pe balta încremenită. Deodată, parcă una dintre bambine a început să danseze ușor. Era un dans firav, nu unul hotărât al vreunui pește mare, care să muște din momeală. Cred că era ori un rac ce-mi controla momelile, ori vreun ghiborț [ Ghiborț
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423849293.html [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Foileton > ALMA - CAP. I Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 375 din 10 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului 1. TĂRÂMUL ÎNCREMENIT - Hei, Prinț, vino aici! Strigă fata, vioaie. Câinele sări de-a dreptul în brațele ei și începu s-o lingă pe mâini. - Ți-e foame? Întrebă Alma. "Rou, rou...", se auzi un lătrat care voia să spună da. - Bine, hai
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Alma_cap_i_stan_virgil_1326192861.html [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
Nici chiar o furnică nu și-ar mai fi găsit loc să se miște pe acolo. În cele din urmă îl descoperi și, ca de fiecare dată când umbla în sertarul cu pricina, era fericită. Îl numea în glumă "Tărâmul Încremenit". " Unde este lupa mea?", întreba tatăl pasionat de filatelie. "Caută în Tărâmul Încremenit!", râdea Alma, vioaie. "Știi unde este harta României?", întreba agitat fratele, Grig, dornic de drumeții. "Vezi dacă nu-i în Tărâmul Încremenit..." Fata se atașase de acel
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Alma_cap_i_stan_virgil_1326192861.html [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
miște pe acolo. În cele din urmă îl descoperi și, ca de fiecare dată când umbla în sertarul cu pricina, era fericită. Îl numea în glumă "Tărâmul Încremenit". " Unde este lupa mea?", întreba tatăl pasionat de filatelie. "Caută în Tărâmul Încremenit!", râdea Alma, vioaie. "Știi unde este harta României?", întreba agitat fratele, Grig, dornic de drumeții. "Vezi dacă nu-i în Tărâmul Încremenit..." Fata se atașase de acel sertar și nici prin minte nu-i trecea să-și facă ordine în
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Alma_cap_i_stan_virgil_1326192861.html [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
Îl numea în glumă "Tărâmul Încremenit". " Unde este lupa mea?", întreba tatăl pasionat de filatelie. "Caută în Tărâmul Încremenit!", râdea Alma, vioaie. "Știi unde este harta României?", întreba agitat fratele, Grig, dornic de drumeții. "Vezi dacă nu-i în Tărâmul Încremenit..." Fata se atașase de acel sertar și nici prin minte nu-i trecea să-și facă ordine în el. Îi plăcea să aibă satisfacția cuceririi acestui teritoriu, care, de fiecare dată, părea să aibă ceva vechi și totodată nou, ce
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Alma_cap_i_stan_virgil_1326192861.html [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
ostașii au fost mai nobili decât cei care au hotărât declanșarea războiului. Un armistițiu tacit, depășind toate barierele care puneau ostașii în slujba morții, a devenit simbolul păcii într-o încleștare devastatoare. Superiorii află de acest „Armistițiu” tacit și rămân încremeniți. Generalii sunt nevoiți să vină în prima linie și să ordone deschiderea focului sub amenințarea execuției pentru trădare. Inevitabil, ambele părți au fost obligate să se întoarcă în tranșee. Mă întreb și azi cu ce inimă mai puteau să tragă
NIMIC NOU PE FRONTURILE TERREI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 by http://confluente.ro/elena_buica_1449826496.html [Corola-blog/BlogPost/349580_a_350909]
-
ce mai stai, scoal’ și ajut-o pe mă-ta la cărat țoalele-n cas’ că v-ajunge atâta zdroncăneală timp de o săptămână! Când se sculă Prințesa și se lungi, vecinul meu făcu ochii mari și rămăsese ca prostul încremenit, înlemnit, zăpăcit, cu mintea rătăcită; tăcea ca bolângul cu ochii holbați la ea. Fata sări ca o căprioară din căruță și de-abia acum își dezvălui adevăratul farmec, avea totul în ea la locul lui, și mâini, și cap, și
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
Mulțimea intră-n delir, strigă, murmura, se închină, cade-n genunchi. Astfel de manifestări exterioare a devoțiunii populare induc o stare de efervescenta, de fervoare religioasă și-n cei care cred și-n cei nepăsători față de cele sfinte: “Augustina stă încremenita, cu pleoapele vinete, obrazul palid și palmele amândouă rănite. Față nu simte durerea răstignirii. Își imaginează că ea este tâlharul din dreapta lui Iisus, cel pe care Dumnezeu îl va primi sigur în Împărăție. Ea vede nevăzutul, simte cum soldații romani
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Taina_leoaica_flamanda_care_da_tarcoale_recenzie_la_romanul_melaniei_cuc_vara_leoaicei_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]