2,268 matches
-
vreo trufie neroadă. Dacă le-ai spune că tu, nu pe ritualuri pui accentul, ca ortodox și ca fiu al naturii, și că te poți închina, la nevoie, și unui plop tremurător, în care palpită tot Cosmosul, nu s-ar încrunta, te-ar privi cu prietenie. Spun aceasta, gândindu-mă la titlul dat în batjocură, în dispreț în derâdere... Manolescu teolog... articolului prea sfinției sale ironice, ce-l iscălea; ...care ironie, de la cele mai fine până la cele mai joase, este totdeauna, după cât
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
statuie a lui Decebal, intenționează în schimb să-i facă una lui de Gaulle. Bucureștiul n-are o statuie a lui Traian, dar se mîndrește cu un bust al lui Atatürk. Fondatorul Turciei moderne, spoit din belșug cu smoală, se încruntă la trecătorii de pe Calea Victoriei mai aprig decît Baiazid la negocierile cu Mircea. Un veritabil suprarealism combinatoriu pare să prezideze selecția subiectelor și, uneori, așezarea lor în spațiu. Tradiția jocului cu mărgelele de bronz n-a fost instaurată de regimul comunist
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
altele. Totuși nu într-atît ca rromii din diverse locuri să nu se înțeleagă între ei. Singurele cuvinte identice în toate dialectele sînt neologismele. îmi dă exemplu cuvîntul ușă, în rromanes udar. După o clipă de suspans, în care m-am încruntat probabil puțin, meditînd cum ar putea fi cuvîntul ușă un neologism, tînăra îmi amintește, cu același zîmbet de la început: - Ușă a intrat mai recent în limba noastră, pentru că mai de mult, la cort... Iată așadar un cuvînt pe care toți
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
avere în dolari americani pe care o ținea pe burtă, nimic nu amintea pe cetățeanul de peste mări și țări în afară de orice bănuială, care fusese domnul Carol. Jandarmii i-au deschis valiza. După ce i-au frunzărit fără prea mare interes, dar încruntându-se, caietul de elev în care scria din când în când, în franceză, poezii, au vrut să știe mai multe despre manuscrisul neterminat cu reportajele sale despre America de Nord. Manuscrisul era dactilografiat de pe timpuri, în românește, și asta i-a intrigat
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
Spre deosebire de Cozmin Gușa, care și-a încercat de mai multe ori și însușirile de primadona politică, uitînd că acest rol e rezervat premierului, Cozminca a nădușit în postura de vechil al partidului. El a agitat harapnicul cînd Adrian Nastase se încrunta și a știut să-i ia pe baronii locali pe limba lor, cînd același Nastase se deda la considerații critice asupra activității acestora în așa-numitul teritoriu. Cînd și-a dat seama că a fost jucat, Cozmin Gușa a dovedit
Si, totusi, de ce a demisionat Cozmin Gusa? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13758_a_15083]
-
bancă și se depărtau încet ținându-se, ca doi copii, de mână. Îi vedeam din spate. "Sibyle, e Sibyle...!", îi spuneam eu cu înfrigurare bunicii, care privea și ea spre ei. Nu, nu cred că este ea", se întorcea ea încruntată spre mine, "stai să te frec mai bine pe spate; tremuri, vezi, ai stat prea mult în apă". "Ba da, era Sibyle", repetam eu, supărat. Cei doi nu se mai vedeau, dispăruseră după clădirea băilor termale. Eram sigur că fusese
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
degrabă să nu ieșim din casă decît să ne lovim mereu de aceleași întruchipări hidoase al inculturii noastre citadine. Iar urîțenia orașului se oglindește fidel în fizionomia și înfățișarea noastră: sîntem neîngrijiți, prost îmbrăcați și veșnic nervoși, cu o mimică încruntată de ființe suferinde și frustrate, al căror singur gînd este să dispară cît mai multe zile pe an din fojgăiala urbei. Dar să-l cităm mai bine pe Andrei Pleșu: Nu, nu-mi place ce se petrece în București. Nu
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
poartă, cerea ceva de la o fată, la un magazin, au fost momente din acelea de viață grăbită, viață ce ucide fără să știe, era grăbit și el, a comandat repede și s-a dus în mulțime *** Euridice e aici, se încruntă, îmi spală hainele, mi-a făcut copii, e concretă, doar uneori o senzație de ceață o ascunde, dar asta e doar o părere, se mută în senzațiile mele, într-un fel de suc al zilelor trecute, se ascunde acolo și
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
e de la el e cu aprobarea lui... Chiar cartea ta despre care se spune că-i așa de îndrăzneață, dacă nu deschidea el ușa la îndrăzneală, cum ai fi putut-o publica? Nici măcar n-ai fi scris-o. (Aici, mă încrunt de furie - și ea, cu părul înfoiat de electricitatea din avion, pare mulțumită că mi-a dat o replică). Mă aud răspunzând agresiv, stiți ce, tovarășa... eu înțeleg că nu sunt liber, dar e jignitor să mă credeți naiv! Știm
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
iubirii de aproapele, despre, în fine, cultul morții. Doctrină ce nu i-a fost străină nici lui Mircea Eliade - nu tot tineretul vremii împărtășea încântarea de a aparține unui mic Paris! Mai cu seamă tăcerea filosofului religiilor până la moarte îl încruntă pe Iordan Chimet. Fostul legionar din tinerețe "avea dreptul să invoce circumstanțele atenuante ale unei tinereți grăbite, predestinate să-și găsească drumul într-un context istoric aberant, să amintească de spiritul timpului, de delirul colectiv care îi anesteziase spiritul critic
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
pentru totdeauna bleumarinul și negrul în vestimentație. Maigret nu se ascundea. Cei trei oameni trebuiau să treacă pe lîngă el. Reacțiile lor au fost diferite. Mac Gill, care mergea în față și ducea geanta de călătorie a lui Jean, se încruntă, apoi, poate din fanfaronadă, schiță o strîmbătură ușor disprețuitoare. Jean Maura ezită însă, se uită la tatăl său, făcu cîțiva pași spre comisar și dădu mîna cu el. - Nu vă întoarceți în Franța.... Vă cer din nou iertare... Ar fi
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
Să nu li se facă rău pe căldura asta. Altfel, dacă trece vreun șef, vreun barosan, devin hipernergici și activi. Probabil capătă din dotare băutura magică Red Bull. Se reped la șoferi de-a dreptul fioroși, dau din mîini, se încruntă, țipă dacă nu pricepi de ce te tutuiesc și așa mai departe. Am preferat să merg pe jos, ascunzîndu-mă pe sub bolțile copacilor, frunzelor de viță care ies sălbatic de prin curți, pe sub acoperișuri sau pe sub teii înfloriți. Doamne, ce mai mirosuri
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
tine-a mă întoarce. Mi-am scris cu vorbe viața, cu tăceri. Așa de albî... Așa de albă Doamnă, Domnișoară. Așa de tristă în atât sublim. E bine când începe să te doară iubirea cărei clipa i-o jertfim. Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă. Luminile salonului s-au stins. Vin după voi în spațiul necuprins. Pădurile mă cheamă și mă-ndrugă. Și ramurile frunze și-au întins pe drumul lung ce-ncepe
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
cu vorbe viața, cu tăceri. Așa de albî... Așa de albă Doamnă, Domnișoară. Așa de tristă în atât sublim. E bine când începe să te doară iubirea cărei clipa i-o jertfim. Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă. Luminile salonului s-au stins. Vin după voi în spațiul necuprins. Pădurile mă cheamă și mă-ndrugă. Și ramurile frunze și-au întins pe drumul lung ce-ncepe să mă sugă. Se-ncruntă vremea, timpul
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
fugă Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă. Luminile salonului s-au stins. Vin după voi în spațiul necuprins. Pădurile mă cheamă și mă-ndrugă. Și ramurile frunze și-au întins pe drumul lung ce-ncepe să mă sugă. Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă. Luminine salonului s-au stins. Și vrând-nevrând mă simt acuma slugă aceleia ce-n luptă m-a învins. Căci aripile-i negre m-au atins și-abia mi-ajunge noaptea pentru rugă. Se-ncruntă vremea
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă. Luminine salonului s-au stins. Și vrând-nevrând mă simt acuma slugă aceleia ce-n luptă m-a învins. Căci aripile-i negre m-au atins și-abia mi-ajunge noaptea pentru rugă. Se-ncruntă vremea, tinmpul e pe fugă. Și dacă se pierde, se va pierde Și dacă se pierde, se va pierde suflul copcilor în uitare, numele pomilor în sertare și nu vom ști de-albastru și de verde? Dacă nu va mai
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
s-ar fi nuntit pe spatele lui, tăvălindu-l zăcut și moale, torturîndu-l cînd și cînd cu biciul tăios al muchiei de aripă. Năruindu-l cu ecoul tremurător al zbaterii lor... "Plouă cu vin..." Își spuse; și hoitul i se încruntă împietrit și proaspăt sub tulbureala beată a pianului. Un balamuc de sunete și tot îi palpita lui în lăuntru; frămîntîn- du-l, mucegăindu-l și uimindu-l cu fiecare șoaptă ce îi strecura. Lucruri pe care el nu le știa despre
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
fiind, n-are cum să-i strice puțin zahăr, mi-am zis... Cu cană de capuccino într-o mână și o farfurie cu biscuitul meu preferat în cealaltă, îmi luăm la revedere de la un prieten, cănd Zeul Cafelei și-a încruntat amenințător sprâncenele cafenii: “Doar n-ai de gand să bei porcăria aia?” mi-o fi spus Nemuritorul, dar eu n-am avut urechi de auzit, căci priveam în altă parte. Înfuriat de apatia mea, Copilul Mândru al Coloniilor și-a
Ispitirea cafegiului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82528_a_83853]
-
cazul, al fățărniciei, al umilinței și al supunerii. Și, de multe ori, înainte de a reuși să pronunțe sacrosanctele silabe: ma-ma, micul om reușește să aplaude. Dar cât de greu, cu câte eforturi, cu câte eșecuri! Îl privesc cum se încruntă, cum își încleștează fălcile, cum strânge din sprâncene încât un rid minuscul apare deasupra nasului, prevestind marile griji de mai târziu. Dar și aceasta e o grijă, o grea încercare, după marea victorie a mersului de-a bușilea. Da, se
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
descoperit, datorită muzicii Dorinei Crișan Rusu, datorită patimii ei, datorită transei în care se cufunda pe scenă, lumile sunetelor care înnobilează lumile unui spectacol. Am descoperit un mare artist care a trăit, a visat, a compus, a rîs, s-a încruntat, care a existat pentru muzică, pentru teatru. Pe scenă ardea. Era un partener excepțional al actorilor și al spectatorilor, deopotrivă. Prezența ei la pian - ca și compozițiile ei - era dramatică, ludică, exprima o forță enormă, o sensibilitate, aș spune, maladivă
Dincolo de nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10079_a_11404]
-
virtutea propusă de marele umanist transilvan... Astfel de lucruri însă au fost aievea, și vor mai fi, în paradoxala țărișoară, cât timp autorii ei, făcând să râză lumea, știu să se oprească la timp din râsul lor și să se încrunte deodată, căzând pe gânduri...
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10119_a_11444]
-
S-a dus cu el, ferindu-se de privirile curioșilor. Acum, simțea că totul s-a sfârșit . Nu poate să mai îndure asemenea viață. La ce bun să trăiești așa? Nevoile cotropiseră casa. El devenise altul. Stăpânit de disperare, se încrunta la Dumnezeu. Când o vedea, începea cearta. începuseră să uite și de copii. Numai ea îi încălzea de la un timp. în patul de sub fereastră, le urmă rea obrăjorii palizi pe care îi închina noapte de noapte. Sleită de puteri, începu
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
statutul de scriitor din „altă țară”. Dar care este condiția scriitorului? A poetului? Un poem, scrisoare dusă la râu, e dedicat „poetului frate”, Gheorghe Azap. „Mi-e frig, poetule, în sărăcie/șin toată noaptea băutorilor de rom/ mi-s românia încruntată-n românie./viscolită vreme, viscolite vise.../ acum/să te mai rogi în ce /rugăciune/în ce versete fără pâine?” Ultimul capitol al cărții se numește „In memoriam”. Sunt poeme scrise pentru prietenii cu care a fost, ani mulți, în literatură
Repere într-o geografie literară: Țara Feneș by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2817_a_4142]
-
prelungite." În treacăt, evocatorul face portretul - expresiv și pitoresc - al lui Alexandru Piru: "Afară era o iarnă nesuferita, dar înăuntru ne era la toti cald. Stând lipit cu spatele de tablă, A. Piru, cu figură lui de boxer obosit, se încrunta la toti, desi din când în când mai rânjea la câte o fată." Din arsenalul instrumentelor de seducție folosite de scriitor în ipostaza de publicist face parte și umorul. Un umor fin, dar irezistibil. În plus, Costache Olăreanu stăpânește și
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
cald cerul, o pasăre albă". Personajele însele își caută poze celebre în istoria picturii: "Mara Stambuliu, cum stă acum culcată, încercând, probabil să refacă poziția doamnei de Récamier din tabloul lui David" sau "se ridică, acum e Olimpia lui Manet încruntată"... Finalurile lui Val Gheorghiu își găsesc o explicație și în cea mai reușită proză a volumului, "Noaptea, toate pisicile sînt negre". Povestea se încheie, ca de obicei, cu o agresiune - personajul feminin este împușcat. Însă de data asta avem o
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]