7 matches
-
care duc la pălmuiri sonore nu alungă „tirania unei vieți idioate”. Totul se precipită spre farsă. Sinuciderile, bineînțeles, nu izbutesc, duelurile pe chestiuni de onoare au rezolvări burlești, iar procesele, la tribunal, sunt lovite de caraghioslâc. Mici dezastre caricaturale provoacă „încurcala”, confuzia, care, luxând stereotipii, declanșează în schimb o stare de nervi de un rizibil crescător. Tot necazul cu hazul lui. Grozave îngrijorări stârnește, în cazarmă, iminența unei inspecții. Speriați să nu greșească, zeloșii maiori și căpitani o cam scrântesc. Temându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
stat împotrivă o mulțime de alte cheltuieli și lipsuri. Din aceste motive, botezul s-a tot amînat timp de 33 de zile, fără grabă pentru familie, pentru că băiatul era sănătos. Ei bine, tocmai această amînare a botezului a cauzat toată încurcala. Dacă pe actul de botez a apărut altă dată de naștere, vina cade mai întîi pe Gh. Eminovici, pentru că a trecut cu botezul copilului în alt an și apoi cade vina pe preot, însă preotul vine cu o scuză foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
1850 să fie; așa i-a pus data de 15 ianuarie! Familia n-avea decît să țină minte, pentru cel botezat, adevărata lui dată de naștere; aceasta nu-l mai privea și pe preot. În mitrica sa el scăpase de încurcală. Drept vorbind, pe actul de la Uspensia, doar locul nașterii și data botezului trebuie să le credem corecte. Data de naștere, întrucît nu-i cea corectă, era o simplă formalitate pentru preot, iar semnătura pusă pe act, ca din partea Ralucăi Eminovici
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
este și mai neclară. El și-a zis pe țărănește: Iurașc, adesea Iurașcă, iar mai rar, Iurașcu. Faptul că el și-a părăsit satul de baștină e o dovadă că n-avea pămînt, care să-l țină pe loc. Dar încurcala cea mai mare vine de acolo că copiii și nepoții lui n-au aflat de la el din ce sat a plecat, nici ce părinți ori bunici a avut și nici cum se numeau aceștia. În schimb, rangul boieresc de stolnic
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
achită deplin 15. În aceeași lună, la 21 decembrie 1844, căminăreasa Ralu Eminovici cumpără de veci, pe numele său, o parte din moșia Orășăni, de la serdarul Iordache Ureche. Pretinsul izvod de zestre și moșia aceasta i-a pus în mare încurcală pe biografii lui Eminescu. Toți au afirmat că Raluca, fata lui Iurașcu, la măritișul ei a avut în zestre această moșie, plus 3.000 de galbeni, în numerar, și lucruri din casă, de 576 de galbeni, după izvod. Judecînd superficial
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
30 și 40 ani. Totuși, lui Eminovici i-a venit o mare supărare de la Botoșani, pentru că în luna noiembrie 1848 a murit, de holeră, asociatul său, Moișe Michel, lăsînd neachitat impozitul către stat, în sumă de 6027 lei, și mare încurcală și îngrijorare printre creditori. Isprăvnicia de Botoșani, catagrafiind averea mortului debitor, a înregistrat și acele 405 vedre de spirt ale lui Eminovici pe care le-a găsit în pivnița lui Moișe Michel și le-a vîndut la licitație, ca să scoatî
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
scoată pe Eminescu cu un fiu natural. "Contemporanii au știut că Eminescu a avut un fiu natural" pretinde autorul 70. Cu cine? Cu Ileana care ar fi plecat la Pomîrla, ori cu Ileana cea măritată la Ipotești? Aici e toată încurcala. Și apoi care sunt acei contemporani, în afară de avocatul Mănăstireanu? Pînă la urmă, și acesta vorbește numai de copilul Ilenei de la Ipotești, însă foarte curios, acesta este identic cu celălalt copil, dus de cealaltă presupusă Ileana la Pomîrla, ca să învețe carte
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]