2,099 matches
-
a și condus câteodată la concluzia existenței unei orientări naturaliste a romancierei. Totuși, nu se întâlnește decât întâmplător explicația pe bază de ereditate, prezența maladiilor justificându-se mai mult prin preocuparea predilectă pentru analiză. Căci este limpede că boala provoacă îndeobște mari mutații sufletești, fiind, pe de altă parte, și destul de răspândită în realitate spre a putea fi ocolită de literatură. Interdependența psihofizică, accentul analizei pe expresia fiziologică a mișcărilor interioare sunt ideal servite de implicațiile fenomenului maladiv. În fine, viziunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
Împiedicările de căsătorie"598. Toate aceste materiale puneau accentul pe valorificarea familiei creștine, considerată ca fiind: "temelia neamului omenesc, de aceea de la familie nu atârnă fericirea sau nefericirea ei, dar fericirea sau nefericirea unui popor, ba chiar a omenirii întregi. Îndeobște cum e familia, așa e și poporul''599. Articolele făceau referire la familia Sfântă (Iosif, Iisus și Maria), care trebuia să constituie un exemplu pentru orice familie creștină. Erau expuse apoi valorile acesteia, precum: ascultarea, rugăciunea, munca, răbdarea, supunerea în fața
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
câteva eseuri de critică literară (Cântarea pătimirii noastre..., Petroniu veacului al XIX-lea: Oscar Wilde, apoi Henrik Ibsen, Contele L. N. Tolstoi, „Europa” pentru un călător român din 1825, H. Taine și revoluția franceză), numeroase note polemice (la rubrica „Miscellanea”, îndeobște semnate cu pseudonimul colectiv Nicanor & comp.), la care se adaugă, în 1906, notele de călătorie Patru zile în Ardeal și, în 1912, o amplă proză, În voia valurilor, sub pseudonimul C. Nistrul. Ambele lucrări vor fi tipărite în 1916. Prefect
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
este un itinerar de inițiere, străbătut de personajul central, basarabeanul Ion Răutu, surghiunit la ieșirea din adolescență, o călătorie la capătul căreia se produce revelația, iluminarea supremă. Tânărul își vede semenii (paznicii Feighin și Sinenco, alți deținuți, localnicii siberieni), dedați îndeobște celor mai josnice fapte, ajungând în clipa maximei primejdii la o deplină umanitate. Faptul, repede uitat de cei în cauză, nu e mai puțin dătător de speranță și, ca atare, poate fi convertit în sens al vieții, în ideal de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
exploreze liber toate modurile de a scrie care există. Menționezi hibridul născut din amestecul de poezie, dramă și proză, dar eu aș mai adăuga și narațiunea istorică, de pildă. M-ar interesa să creez o formă care să includă ceea ce îndeobște e denumit "fapt" și "ficțiune". LV. Îți creezi propriul lector, un lector părtaș, care trebuie să se dea pe mâna expertă a autorului, iar acest autor nu are liniște până ce nu ajunge la o comuniune absolută. Cât pe ce să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acum poartă numele de „micii pontifi” și care trăise În desfrâu cu Floronia, a fost bătut cu vergile de marele pontif În locul unde se ținuseră comițiile, până când, din pricina loviturilor, și-a dat sufletul. Deoarece și această nelegiuire, așa cum se Întâmplă Îndeobște În toiul acestor urgii, era privită tot ca un semn, șpreoțiiț decemviri au primit poruncă să cerceteze cărțile sibyline, iar Q. Fabius Pictor a fost trimis la Delphi ca să Întrebe Oracolul prin ce fel de rugăciuni și ispășiri pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale luptei comuniștilor în ilegalitate” -, B. respectă cu fidelitate canonul genului. În romanele polițiste Gentlemanul șchiop (1970), Samsarul (1975), Casa păcatelor (1980), ideologizarea dublează intriga detectivistă, altminteri bine condusă. Stânjenitor este, în schimb, maniheismul autorului: hoții, falsificatorii sau proxeneții sunt îndeobște semnalați prin onomastica lor - nume cu rezonanță grecească ori armenească, drept reprezentanți irecuperabili ai „vechiului regim”. O calitate a scrisului lui B. este aceea de a oferi o bună radiografie a mediilor infracționale, chiar dacă sensul demonstrației e fals, iar incursiunile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
alegerii noastre este trăit ca și cum ar fi fost ales de noi. A dori să-ți alegi din nou viața pe care ai trăit-o este suprema reușită a colaborării cu ceea ce e străin în noi și este ceea ce se numește îndeobște fericire. Fericirea și reușita nu țin astfel de calitatea zestrei, ci de gradul ei de acceptare și de capacitatea asimilării și exploatării ei în suita de proiecte ale libertății noastre. Umilitatea, orgoliul și umilința Conștiința că orice reușită vine din
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de la bun început e limba mea; zeii la care m-am rugat mai întâi sunt ai mei. Tot ce este „al meu“ este cel mai aproape de mine și de aceea acordul cu tot ce-mi aparține în chip intim este îndeobște total. Identificarea cu setul de limite al fondului intim-străin se face în mod spontan și tocmai această identificare este temeiul agresivității. Pare curios, la prima vedere, faptul că acordul cu hotarele proprii poate lua forma agresivă a excluderii: excluderea a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
din noi, deci faptul că spiritul a depășit limita interioară, resimțită ca neajuns, prin efortul unei maxime încordări sau că a atins limita vizată prin violentarea constantă a unui material rezistent. Intensitatea minimă a caracterului dramatic al destinului este desemnată îndeobște prin expresia „destin fericit“. Destinul fericit, care presupune victoria lesnicioasă a spiritului asupra materiei, se naște prin colaborarea optimă între datele naturale și țelurile propuse. În cazul „destinului fericit“, distanța care desparte limita de depășit de limita de atins tinde
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
popor, a înregistrat-o în toată amploarea ei. Era însă firesc ca, dată fiind semnificația pe care o avea marea în viața poporului grec, scenariul lingvistic al lui *persă fie, în limba greacă, unul preponderent maritim. Punctul de pornire este îndeobște coasta, parcursul este marea, limita mișcării este malul opus, „dincolo“-ul este regiunea care începe pe „țărmul celălalt“. *Pereste, de aceea, preponderent inclus într-un vocabular care dezvoltă o strategie a navigației. Până și verbul „a vinde“ (perao), care la
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
vorba deci de tristețea mărginirii, ci, dimpotrivă, de satisfacția unei împliniri. Dacă în orice sferă există o beție a limitei, atunci în ființa parmenidiană, această uriașă monadă cosmică, este vorba de însăși bucuria finitului celebrată la scară cosmică. Se vorbește îndeobște despre proasta întâlnire pe care grecii au avut-o cu infinitul. Acest lucru nu se referă, desigur, la faptul că ei nu ar fi avut capacitatea de a concepe posibilitatea infinitului, cât la atitudinea care rezultă dintr-o excelentă întâlnire
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
e cazul unic și paradoxal în care voința de limitare se neagă dinăuntrul maximei ei exersări. Ea a devenit voință de dezmărginire. HEIDEGGER, OPERA DE ARTĂ ȘI LIMITA Când este vorba de Heidegger și problema operei de artă, se invocă îndeobște Der Ursprung des Kunstwerkes (Originea operei de artă), faimoasa scriere publicată în volumul Holzwege (Cărări în necunoscut), la baza căreia au stat trei conferințe ținute în 1936. În schimb, nu numai amatorii de filozofie și estetică, dar chiar și cercetătorii
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
traduction de la rime, afin de préserver " la mélodie et l'harmonie du texte source ". Blaga se permet de prendre certaines libertés pour dépasser des difficultés d'ordre technique : Rimă are o eflorescenta abundență în Faust. În privința rimei m-am călăuzit îndeobște după original. Am crezut însă că pentru a reda cât mai fidel substanță textului, îmi pot permite o rarefiere a rimei. Respectarea abundentei de rime, proprie originalului, mi-ar fi creat dificultăți tehnice grave, ce ar fi avut repercusiuni nefavorabile
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de poezii .... toate Însuflețite de o simțire așa de curată și de puternică a naturii, scrise Într-o limbă așa de frumoasă Încât au devenit fără comparare cea mai mare podoabă a poeziei lui Alecsandri, o podoabă a literaturii române Îndeobște”. Dupa 1883, marcați de drama lui Eminescu, niște tineri poeți, puternic influențați de poezia acestuia, au publicat articole În care afirmau că autorul „Luceafărului” e un poet mai mare decât Vasile Alecsandri. E vorba de Alexandru Vlahuță și Barbu Delavrancea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
activism fundamental. Persoanele cele mai angajate în rezolvarea problemelor colective au percepții pozitive despre ele însele și se raportează la norme pentru a-și justifica acțiunile. Rețelele și normele importante pentru succesul acțiunilor colective constituie esența a ceea ce este denumit îndeobște capital social. Studiul meu permite înțelegerea modului de producere a acestui tip de capital, atât de important pentru dezvoltarea socială. Fenomenele macrosociologice precum segregarea rezidențială produc rețelele dense care sunt necesare pentru inducerea unor sentimente de obligație reciprocă ce determină
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sume mai mari decât cel mult 10.000 ruble-10.000 lei. O avere de 1.000.000 lei s'a redus, deci, fără ca să fi cheltuit o centimă din ea, la 1/100 parte, adică la nimic. 3. Faptele arătate îndeobște cunoscute și putând fi oricând dovedite evidențiază pentru sine situația populațiunii evreiești din acest oraș în special, la reinstalarea suveranității românești. Este o populațiune zdruncinată sufletește până în temelii și păgubită materialicește în modul cel mai grav. Nici o singură familie care
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Averell Harriman și Elie Abel, Special Envoy to Churchill and Stalin, 1941-1946, Random House, New York, 1975, pp. 121-122 136Pe 14 august 1941, Churchill și Roosevelt au organizat o conferință de presă după întîlnirea de la Atlanticul de Nord și declarația este îndeobște numită Charta Atlanticului. Aceasta conține opt puncte importante, privind: susținerea de către ambele țări a principiilor autodeterminării, plebiscitele pentru modificări teritoriale, libertatea comerțului, prosperitatea economică, libertatea navigației și dezarmarea mondială și anticiparea, de către ambele țări, a distrugerii nazismului. Joseph Harrington, Masters
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
lui Ștefan cel Mare devine subordonată identității românești, aceasta din urmă dobândind întâietate, după cum reiese din concepția exprimată de istoricul V.A. Urechia în manualul Istoria Românilor din 1862: O nouă eră se deschide nu numai Moldovenilor, dară tuturor Românilor îndeobște. Acest mare Domn înțeleasă de-ndată care era misiunea ce-i încredința Providența: aceea de a lucra pentru rentrolocarea tuturor Românilor în unu singur statu, ca astfel, să poată mai cu ușurință lupta contra mulților neamici ai Patriei și ai
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
le pun în mape, în zonele de păstrare și în acest fel îmi exprim nemulțumirea cu lucrările mele, cele ce au rămas încă în atelier. Ați amintit de Tescani. Aici este cunoscut rolul dumneavoastră hotărâtor în crearea a ceea ce-i îndeobște cunoscut ca Școala de peisaj de la Tescani. Un rol similar v-a revenit la înființarea și impunerea Taberei de pictură de la Berzunți și nu numai de aici. Cum s-a făcut trecerea de la o tabără a pictorilor amatori la una
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
clar trăsătura devălmașă ce caracteriza comunitatea din moment ce, în timpul când Costin postelnicul înfăptuia hotărnicirea, cel mai târziu în 1631, ultimul an în care numitul mare boier apare cu dregătoria de postelnic, nu sunt solicitați „oamenii buni și bătrâni”, cum se practica îndeobște, ci întreaga comunitate a satului = Umbrăreștii. Evident, la acțiunea propriu-zisă a hotărniciei nu va fi participat efectiv întreaga masă a locuitorilor din obște, ci doar reprezentanții lor, dar specificarea în act a satului întreg reprezintă expresia unei practici străvechi și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nu putea fi altul decât slugerul Costache, având în vedere că Tofana, soția sa din a doua căsătorie, moștenise sate și părți de sate de la mama ei, Anghelina Bujoreanu, multe din ele foste stăpâniri ale marelui vornic Cârstea Ghenovici, locuri îndeobște bine cunoscute din numeroasele documente ce le consemnează, ceea ce nu e cazul cu Umbrăreștii, din care ia acum părți „nealese” vornicul Gavriliță. Să se observe și faptul, nu lipsit de semnificație, că în timp ce fiica ia în stăpânire, de predilecție, părțile
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
dar care nici nu beneficiau de vreun drept anume în rând cu ceilalți locuitori. După cum se vede, reprezentau și ei un procent de circa 20%, ceea ce nu e puțin. În mentalitatea timpului și până mai târziu, aceștia nu erau considerați îndeobște ca fiind „în rândul oamenilor”, o expresie păstrată și folosită de părinții noștri când ei ne îndemnau spre îndeletniciri și fapte de așa natură încât să poți fi considerat că te afli „în rândul oamenilor”. Documentele relevă că fiecare din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
aibă un rol de căpetenie în procesul schimbului de mărfuri ca intermediari, nici în evul mediu și nici în epoca modernă, comerțul rămânând în mâini străine. Chiar și crâșmele sătești erau patronate de elemente străine de sat, de cele mai multe ori, îndeobște, este totuși admis că toate satele temeinic organizate și complet structurate își aveau un anume loc de comerț, crâșma satului, dar și hanurile de la marginea satelor boierești mai mari, ori situate la încrucișări de drumuri, la treceri peste poduri, dar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]