9 matches
-
Germană. Primă audiție. Nu mi-o dă nimeni. Să fac, ce vreau cu ea Și atunci, la cine să apelez? La mișcarea literară de avangardă? La Florentin Smarandache? Nu știu dacă este momentul propice, tocmai de anul nou, cu atâtea îndolieri, la azilul lui natal de bătrâni, din Bălcești, rămas fără mathlaburi. Să calculeze rația de medicamente, și mâncare. Că distracție... Să tot râzi, cu Florentin Smarandache... De bancurile altora... Dar să nu vă rețin de la prepararea meselor festive... oriunde ați
Tăblițele de la Tărtăcuța, de Liviu Florian Jianu by http://revistaderecenzii.ro/tablitele-de-la-tartacuta-de-liviu-florian-jianu/ [Corola-blog/BlogPost/339312_a_340641]
-
ale bolnavei învelite în pled la Carl Larsson, nimic din trăsăturile interioare ale acestui convoi pictural al tăcutei tristeți scandinave nu pare evident în instantaneul acestei fotografii înnobilate de o prezență elegantă. Dar și paloarea sau cearcănele, și epuizarea ori îndolierea s-au resorbit în privirea pierdută, în gestul mâinii drepte care își așază degetul arătător de-a lungul buzelor. Muțenie și absență, cum tăcut și rătăcit a murit în demență mentală. Conținutul acestei expresivități picturale se regăsește încă și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
indică tuturor că divinul locuiește haric între zidurile sale și că totodată există pretutindeni, chiar și în zguduitoarea sa în-depărtare de om. Astfel, privind spre templul de lângă orbul charismatic prin drama ne-vederii sale sau spre cel învecinat cu mormântul îndolierii prietenului, eu mă uit mereu la templul în sine și percep ceea ce el îmi relevă apelându-mă transcendent din mijlocul imanentului anume faptul că semenii mei suferinzi, indiferent dacă se află sau nu în preajma templului, nu sunt orfani ai vieții
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
în ajutorul sau un cântăreț. Potrivit textului biblic, în momentul în care mintea lui Saul este tulburata de un duh necurat, vindecarea îi este adusă, în mod miraculos, de sunetele harpei. Când instrumentele tac, ele se transformă în imagini ale îndolierii și durerii celor surghiuniți. Ambivalenta instrumentelor muzicale menționate în Biblie, vine din contextul în care apar. La Isaia 23, 15-15, întâlnim chitară în momentul în care femeia desfrânata, uitată de toți, rătăcește pe străzi cântând referene cunoscute pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Totul a trecut. A trecut. Dar, de bună seamă, nu era adevărat. Tot restul acestei zile și a celei de-a doua s-a scurs într-un fel de transă morbidă, un răstimp ce semăna cu pacea resemnării, cu calma îndoliere a totalei pierderi de speranță, o liniște care, în realitate, colcăia de spaime și venin. Doream, pătimaș, ca James să plece; aparițiile lui, tovărășia lui, prezența lui insinuantă, chiar când nu se făcea văzut, mă iritau, supunându-mă la adevărate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Aceasta era chestiunea covârșitoare, care avea, poate, să decidă totul. Ce stranie, ce sinistră farsă a destinului, să mi-l aducă mie și apoi să mi-l înece. Oare îl voi plânge pe Titus împreună cu Hartley? Cum va fi această îndoliere comună și cum ne va afecta legătura? Așadar, amânam deschiderea scrisorii. Dar din toate lucrurile pe care mi le-am imaginat că le-ar putea conține scrisoare, nici unul nu s-a apropiat de ceea ce conținea în realitate. De fapt nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rămâne aleatorie. Acest lucru îl demonstrează limbajul liturgic folosit de Biserica răsăriteană în zugrăvirea Răstignirii Domnului. Toate registrele - muzical, iconografic, imnografic și coregrafic - implicate în slujbele din Joia, Vinerea și Sâmbăta Mare ne impresionează prin extraordinara lor sobrietate estetică. Chiar și îndolierea totală din cântarea Prohodului se face după ritmul transfigurat al unei bune-cuviințe cerești. Corul adunării se reculege în rostirea lamentațiilor care, deși păstrând un pregnant aer folcloric, emană o imaculată frumusețe. De la cântările Deniei mari până la sfârșitul Canonului de Sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Bréhat era la Plymouth, În plină pregătire. În ciuda Îndemnurilor oficiale de a se vorbi cît mai puțin cu putință despre cele Întîmplate la Lands’en, mediile de informare tăbărîseră cu deliciu peste pățania eroului a cărui căsătorie fusese anulată din pricina Îndolierilor succesive care loveau familia logodnicei sale, și lăudau curajul excepțional cu care celebrul skipper ținuse să ia startul, deși logodnica lui era Încă suferindă. Pasul hotărît al lui Christian făcea să răsune și să se Îndoaie scîndura În echilibru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
supraviețui. Urcă scara care ducea la bord și păși pe punte, Înainte ca el s-o vadă. Vizita lui Jeanne Îl făcu să se simtă stingherit. Își dădu seama că nu se dusese s-o vadă după ce aflase de noile Îndolieri care Îi loviseră pe Milic și pe ea, măcar ca să fi Împărtășit cu ei durerea. Dar mama Mariei nu venise ca să stea să-și plîngă de milă alături de el. - Îmi vine greu să ți-o spun după tot ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]