2,056 matches
-
este una aproape de interesele culturii... La cîte un stop, dau cu ochii de lună. Mă și mir că o mai văd, în toată aiureala vieții mele. Sau poate ea mi se arată? Așa, într-adins, doar, doar... Ca o femeie îndrăgostită bărbatului pe care vrea să-l cucerească, iar și iar. Să-l surprindă. Tot așa și luna. În toate fazele împlinirii ei, în toate formele ei, unele ciudate, stranii, bolnăvicioase, vulnerabile, alteori, plină de forță, de mister, de ludic, cu
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
un fel de Zorro, ziua înger, noaptea demon, aventurier și corsar; Schwartz von Schwartz (1088-1160), genealogul, omul care pune bazele științei pe care se întemeiază tot sistemului de putere în Evul Mediu; Richard le Noir (1118-1149), cavalerul, personajul curajos, veșnic îndrăgostit, oricînd dispus să sară la luptă în numele onoarei și al dreptății. Dincolo de aceste personaje care ne introduc în climatul fascinant și misterios al unei epoci prea puțin cunoscute, se mai poate vorbi de un personaj, Scribul, naratorul omniscient trăind în
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
despre lumile de aici și de dincolo. Irina nu era numai orală, era copleșitor de reală. N-am știut niciodată cât de mult o apreciau numele sonore ale elitei intelectuale. Pentru cei cu care era prietena, Irina avea un respect îndrăgostit care nu cunoștea margini. Era dispusă să le ierte orice. Un singur lucru le reproșa: că nu făceau pui, că nu căutau tineri care să le care servietă, cum zicea ea. Îmi închipui că și ei o iubeau la fel de mult
Declaratie de amor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83080_a_84405]
-
Regizorului îi place să amestece genurile, să exerseze "game" diferite, să se joace de-a thriller-ul, să lanseze piste false, care, însă, se vor dovedi complet lipsite de relevanță (vezi, la începutul filmului, fața clovnului privind, trist, bucuria fetei îndrăgostite; sau aparatul de filmat oprindu-se, gînditor, asupra unei plăcuțe de înmatriculare - - ca și cînd asta ar urma să însemne ceva. Nu înseamnă nimic). Turnul din Pisa nu e ceea ce se înțelege printr-un "film de festival". Dar e, cu
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
autoare în listarea acestor teme amintește de Julian Barnes din Papagalul lui Flaubert, iar analiza pare a conține ecouri din Maurice Blanchot (critică să la Mallarmé): Codul erotic (o erotică a limbajului) e tot mai puternic. Scriind texte "științifice", subiectul îndrăgostit se simte solidar, în mod ciudat, cu orice scriere al carei principiu e că Subiectul nu este decât un efect de limbaj (pag. 129). Acest stil, iubitor de paradoxuri, criptic și ușor poetizat revine și în eseul despre Deleuze. Grupajul
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
general foarte bune (poate cu excepția încăpățînatei plasări a predicatului în fața subiectului, necaracteristică englezei, sau a unor, să spunem, "nereușite expectabile", avînd în vedere particularitățile de limbă speculate atît de spectaculos de Caragiale, exemplu: celebra "Te iubesc, dar scapă-mă", replica "îndrăgostitei" Zoe, își găsește un echivalent prea palid în 'I love you, but save me') - lectura se dovedește una foarte plăcută. În plus, cititorul poate constata cum unele texte, mai neelegante ca stil în română, "sună mult mai bine" în traducere
Treisprezece eroine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14895_a_16220]
-
ori Hercul. În felul acesta, eului strict individual i se pune în spate povara strivitoare, intolerabilă, a unei suferințe amoroase care se legitimează prin numele invocate, Erosul este conceput și trăit ca o smulgere din indiferența contemplativă a unui tânăr îndrăgostit, și ca aruncare în vâlvătaia necruțătoare a unei patimi general omenești care anulează persoana și personalitatea, pentru a face din el o simplă victimă - între altele, celebre și multe - ale zeului Amor. Căci acum, nu mai e vorba despre Amorul
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
n-are de strâns nici un decor. Artistul se ia pe sine și pleacă acasă. Nu există stare de spirit pe care Dan Puric să nu o poată exprima, făcând un mijloc de exprimare din propria lui ființă. Este, succesiv, tandru, îndrăgostit, rușinat, înfricoșat, entuziast, victorios, confuz, năuc (ca Chaplin), sarcastic, visător, este om, un om complet. Dar și mai surprinzătoare, adevărată magie, este capacitatea lui de a-i face pe spectatori să "vadă" pe scenă diverse alte personaje sau animale, case
N-aveți un bilet în plus? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14575_a_15900]
-
sprinten/ la limbă / parcă viața așa cum își dădea peste cap poalele/ n-ar fi vrut nici brumă de cap/ iar nepăsarea mea odată nepăsătoare i-ar fi ajuns pînă la brîu/ atît de înalt era pe atunci cerul" ( puțin pămînt îndrăgostit). Dincolo de chipul său teratologic ( exercițiu carnavalesc, mijloc naiv, în fond, de defensivă), poetul e un inconformist abulic, un huligan melancolic, un hippy introspectiv. Peisajul său sufletesc se încheagă din contraste ce se îmbină cu indolență, ca într-un joc de
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
inconfundabil al frazelor cu întorsături arhaice și falduri înșelătoare. Volumul de față mai cuprinde cîteva povestiri, multe dintre ele în stil Academia Cațavencu (Noapte de februarie, publicată inițial chiar în paginile României literare, Sîc, sîc, biscuit!, Kenya mon amour, Doamnele îndrăgostite vin din viitor, A doua zi după erecție, Crețușca și Raport despre lumea In.) O mențiune aparte merită Sîc, sîc biscuit!, unde, întocmai ca în Însemnările motanului Murr, narator (sau mai precis naratoare!) este o pisică (Myu, alias Bast), ușor
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
la capăt: salvarea lui Oblomov. Cred că așteptam mai multe nuanțe și în jocul tinerei Luiza Cocora - Olga Sergheevna Ilinskaia. Prea tehnic, rece, prea exterior într-un fel, prea puțnă emoțe și căldură în ochii și în gesturile unei tinere îndrăgostite. Cu o singură excepțe, scena din leagăne. Poate lucrurile se vor mai aranja. Oblomovul lui Tocilescu își privește moartea. Este, în final, spectatorul a ceea ce se întîmplă după disparița lui. În timp ce-și pregătește patul-sicriu și retragerea, decorul, obiectele
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
încât acesta a durat un an și câteva luni. Ne-am căsătorit în 21 iulie 1940, apoi am plecat în voiaj de nuntă la Brașov pentru două săptămâni. - Dar ce vă scriați în scrisorile acelea? - Eu cred că toți oamenii îndrăgostiți scriu la fel. Se prostesc! În ce-l privește pe Grigri, iată ce scria în 10 martie 1939: "M-am învățat foarte rău. Am început să am o manie. Cînd văd o bucată de hîrtie, îmi vine să-ți scriu
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
anume Steve Coogan, stă la baza legăturilor fine care se țes între straturi, are un "tour de force" de prestat, plus că operatorul de imagine e mereu pe urmele lui cu aceeași cantitate de rigoare și obsesie ca o femeie îndrăgostită. Pe de altă parte, trebuie spus sus și tare că Winterbottom și-a asumat un risc consistent. Printre cei care se ocupă de ecranizare, nu toți au citit cartea, categorie în care se încadrează și actorul principal. Cineastul ar fi
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
Rutină este, de fapt, pentru personajul feminin al poveștii, o adevărată junglă în mijlocul orașului. 4. Oktapodi (r. Julien Bocabeill, Francois-Xavier Chanioux, Olivier Delabarre, Thierry Marchand, Quentin Marmier, Emud Mokhberi, Franța, 2007) 3′ Adevărată dragoste nu curge niciodată lin. Două caracatițe îndrăgostite încearcă să se salveze una pe alta. Vor reuși oare să scape de pericolul de a fi mâncate? O animație cu peste 6 premii internaționale și o nominalizare Oscar în 2009. 5. Goana / La huida (r. Victor Carrey, Spania, 2011
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94312_a_95604]
-
care fuge vremea tremurând; Doar lângă cer, pe-un nor de amăgire, Se aduna din unde și-ncropiri Un chip al meu de dincolo de fire, Neștiutor din slăvi să se deșire Către pământul umbrelor subțiri Poet timid Sunt un poet timid, îndrăgostit De glasul neștiut al vorbei sfinte, Închis în poezie ca-ntr-un schit, Clădit doar din icoane de cuvinte; Oricât mă-nchin, privirile de sloi Nu-mbie lacrimi, nu dezleagă vise, Eu nu știu să-ntorc timpul înapoi, Să deslușesc
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
sfârșit am descoperit sufletul și suflul bun(e) la toate - Mozart! Ca orice asta e... și nu e de azi nici de ieri... ca orice om trecu și el prin lume lăsă urme... ce mărime avea la încălțări?... Rechini îndrăgostiți îndrăgostiți rechinii sărută marea pe dinăuntru Cum? Cum să aflu eu?... Cum să aflu eu? Cum să aflu eu? Cum să aflu eu?... În fine se aude o voce: Ce anume? Ah, iată, vorbi Însuși Domnul-Dumnezeu eu umilul dorind de fapt
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
Ce mi-au aprins văzul Nu știu cînd, foarte, foarte lent, începuse căderea. Auzeam plînsul pietrelor calde în acest început coborît Pe scara luminiscentă Prinsă, salvator, în cădere. O fereastră princiară A Tristei splendoare între colinele reci Privită cu ochii îndrăgostiți de ceea ce văd pe fereastră într-un obraz de lucie lună Aburind cu pleoapele lăsate peste plecarea mea. înapoi în lumea cenușie Sub cerul fetid în lumea cenușie în care m-am născut, Evitată de ai mei care și azi
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
în 2001, a Cronologiei Yorgos Seferis). Prima amplă cronologie redactată pe baza Arhivei Kavafis (a cărei studiere autorul a preluat-o de la Y.P. Savvidis, primul ei deținător și atent cercetător), lucrarea pune la îndemîna specialiștilor, dar și a cititorilor îndrăgostiți de Kavafis un material inedit și prețios, care proiectează o lumină nouă asupra personalității enigmatice a lui Kavafis. Instrument de cercetare indispensabil, Cronologia Kavafis este totodată și un „roman” pasionant, care se citește, ca și cartea lui Filippos Filippou, cu
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
orice talent. Jocul se manifestă și la nivelul narării; povestea Riquet cel Moțat are un sfîrșit ambiguu: nu se știe prea bine ce anume a pricinuit preschimbarea cocoșatului într-un bărbat frumos, zîna cu darul ei fermecat, sau privirea de îndrăgostită a prințesei și atunci ni se propun mai multe versiuni prin cuvinte ca “Unii susțin că...”, “Alții spun că...”. Aceeași incertitudine marchează și sfîrșitul lui Degețel: după unii acesta ar fi furat bogățiile Căpcăunului, după alții, care au și mîncat
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
lui Degețel: după unii acesta ar fi furat bogățiile Căpcăunului, după alții, care au și mîncat acasă la părinții eroului, acesta ar fi devenit bogat doar folosindu-se de cizmele de șapte poște ca mesager al regelui și al doamnelor îndrăgostite. Chiar și cele două titluri date de Perrault volumului său, unul instalat după un protocol cunoscut pe pagina de titlu, celălalt strecurat pe furiș în frontispiciu, țin, pesemne, tot de joc, de șăgălnicia cu care el pare că ne propune
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
operei și a obsesiilor lui Emil Cioran. Există un capitol despre romanul familial al filosofului, simbolic axat pe figurile maternă și paternă, problematizând, în cauzalitate directă, și relația cu sexul opus (“Femeile lui Cioran”, cu deosebire “Un Eckermann feminin și îndrăgostit” și “Sub semnul Târfei”), și universul său masculin (“Cioran în lumea bărbaților” - “«Toți tații mei...»”, “Rătăcit printre «frați»” ș.a.). Sunt interpretate astfel relațiile (reale/fantasmate) cu Friedgard Schulte-Thoma, Simone Boué, Sanda Stolojan, cu Aurel Cioran, Samuel Beckett, Henri Michaux, Paul
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
Apoi, într-o primă secvență, a INEDITELOR, se tipărește poemul Ligia, în opt părți numerotate, scris de Gellu Naum în 10 martie 1958, la ora 12 și 10 minute - noaptea, urmat de manuscrisul aceluiași poem în grafia măruntă, inconfundabilă a îndrăgostitului exemplar care a fost Gellu Naum. Urmează, preț de 40 de pagini textul unei piese de teatru semnată de Gellu Naum și Jules Perahim Florența sînt eu, cu următoarea precizare a autorilor în subsolul primei pagini: "jucându-ne, la Costinești
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
bicicletă", complicatul traseu al formării, fascinanta metamorfoză a fetiței tunse chilug într-o tânără chiar dacă bondoacă și cu pulovere lălâi. Jocurilor erotice incerte cu țigăncușa Giorgi, tovarășa ei de joacă, subconștient percepute ca interzise, le corespund peste ani temerile adolescentei îndrăgostite de Alin, de Tudor, de Ion... De ce, însă, tot acest periplu printre amintiri este așezat sub semnul poreclei Chelbasan? Un posibil răspuns poate fi găsit chiar în caracterul fragmentar al rememorării, nu doar în sensul de incomplet, dar și al
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
bere, o sticlă de coca-cola, o bancnotă de un dolar sau un pașaport? Și totuși, viața a mers înainte chiar și în timpul comunismului. Eram tineri, rîdeam mult (inclusiv sau, mai ales, pe seama regimului), aveam sufletele pline de speranță, eram veșnic îndrăgostiți, iar viața ni se părea veșnică. E drept, la televizor nu era nimic de văzut, nici ziare nu prea citea nimeni, dar exista "Europa liberă", iar legendele urbane erau în floare ( mixturi de realitate și ficțiune, transmise prin viu grai
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
și readoarme. Atunci el ia o bucată de hîrtie și-i scrie : ŤIubita mea, ai adormit cum nu se poate mai frumosť. Iar romanul să nu fie decît această scrisoare, o scrisoare de 200 de pagini". Întreaga nefericire a bărbatului îndrăgostit și respins în zborul capricios al unui avion de hîrtie! Este chiar tehnica lui Olăreanu. Drama și derizoriul au pereți permeabili în ambele sensuri, amărăciunea mocnește în scrumul ironiei, erudiția spală de păcate inavuabilul, iar jurnalul devine cea mai sigură
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]