700 matches
-
folos. Am aflat, de exemplu, ce-i aia Sindromul Couvade, de care, btw, suferă Mihai, nu Simina... Am și încercat să-l arunc într-o conversație la birou, da’ n-a prins... Nu-i nimic, perseverez. Și recunosc că mă înduioșează puțin texte de genul: Sau, măi terre à terre: Știți cum se obține pateul de foie gras? Gâștele sunt hrănițe forțat, îndopate practic până când ficatul lor se îmbolnăvește. Oamenii plătesc bani mulți să mănânce ficatul asta bolnav. Ei bine, așa
Jurnal de sarcină în doi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82896_a_84221]
-
pe Iliescu, că s-ar pune în discuție sursă averilor de zeci de milioane de euro făcute în numai câțiva ani etc. Pasiunea cu care este aparat capitalismul sălbatic românesc de gravul pericol pe care îl reprezintă D. Bucurenci, mă înduioșează, dar mă și îngrijorează. Sper că Bucurenci are un bodygard care să îl apere de turiferarii noii ordini, ce sunt în stare de orice pentru că stânga să nu mai aibă nici o șansă în această țară. Căci suntem un popor ales
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
îmi spun multe despre gradul de instrucție, proveniența socială, dar mai ales despre inteligența și "naturelul" vorbitorului. Un neologism schimonosit sau o expresie demodată, o greșeală gramaticală sau o prețiozitate snoabă, un cuvînt grosolan sau un eufemism pudic mă pot înduioșa, îmi stîrnesc rîsul sau repulsia. Persoanele foarte în vîrstă, care mai spun, de exemplu, muzică lejeră, fotel, garderob pentru dulap sau adresează o rugăminte cu "sînteți gentil să..." (în loc de generalizatul drăguț) mă emoționează. Accentul vulgar (nu regional, e o mare
Placul by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14727_a_16052]
-
o scumpă urzeală aristocratică. Discuțiile scriitorului cu nobilimea italiană, germană, franceză, poloneză, cosmopolitismul textului, un adevărat tur de forță pentru traducător, fraze întregi în engleză, germană, rusă, poloneză, în latinește și chiar și în finlandeză... Numai când este supărat sau înduioșat la culme, altceva Malaparte nu găsește să spună decât ce spunem și noi la bucurie, la necaz... Acuitatea ideilor și observațiilor lasă deodată loc trăirilor și spontaneității vieții. Scrisă în 1943 și apărută în 1944, opera de bază a lui
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
și ziariști, oameni de afaceri. Un copil se desprinde din mulțime și, dorind din toată inima lui de copil să-l răsplătească, îi întinde tot ce are el mai valoros, o bancnotă de 100.000 de lei. Dan Puric se înduioșează. îi joacă ochii în lacrimi. Și nu mimează.
N-aveți un bilet în plus? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14575_a_15900]
-
temă cele mai diverse chestii, portrete de cizmari, (nea Constantin Andronache a fost de-un leat cu Ceaușescu), de inși scăpătați care vând cărți rare, dar mai ales portrete de biblioteci. Constantin Stan are intuiția și melancolia omului de carte, înduioșat de o dedicație pe prima pagină ori de hârtia îmbătrânită ca o femeie frumoasă. Cu adevărat, cărțile dau fiorul timpului și livromanii neștiuți pe care Constantin Stan îi găsește spre a-i descrie lasă impresia excepționalității destinelor anonime. Inși care
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
de adevăr, pentru că în 1999, de pildă, Colonelul Pasăre s-a jucat în cadrul Festivalului de la Avignon, cu mare priză, prezentat de "Théâtre de la Comune d'Aubervilliers" din Paris. Fiecare personaj înseamnă partitură serioasă pentru roluri, masculine, excepționale. Apoi m-am înduioșat teribil gîndindu-mă că toată povestea absolut halucinantă din piesa aceasta tragi-comică pleacă de la un fapt real, dramatic, pe care autorul, Hristo Boicev, dramaturg și candidat la președinția Bulgariei în 1996, l-a observat undeva la granița dintre țara sa și
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
an când s-a născut și maică-mea... ca și cum ar fi vorba de un fel de plată... de o taxă, suprataxă genetică... decolez de la Londra, slab, împuținat, deși cântărind mai mult, într-un mod imperceptibil... plecare grea spre origină, București, înduioșat peste orice sistem de autocontrol ca de un copil sărac, orfan. (fine)
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
de pastilele pentru durere. Totuși, gîndul morții îl rodea mult mai perfid decît bănuia el, fiindcă urcînd la tribună simți un dispreț ciudat pentru cei care și-au disputat norocul de a-i strînge mîna și nu s-a mai înduioșat ca odinioară de gloata de indieni desculți care abia mai puteau îndura dogoarea pietrelor încinse din mica piață stearpă. Făcu să amuțească aplauzele cu un semn, aproape cu furie, și începu să vorbească fără gesturi, cu ochii ațintiți asupra mării
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
fie, o să pună biruri! Și, iar o să fie! - s-a prins În vorbă bunicul Elenei după ce a tras cu urechea. * * * Elena m-a privit atent și a clipit. Era, oarecum, mândră de el. Ce-i drept, cuvintele bătrânului m-au Înduioșat. Erau cu tâlc și nu Întâmplător spuse. - E, vezi? Ți-am spus eu că tataie ăsta, al meu, e om Înțelept? A văzut lumea și cu ochii, și cu mintea, și cu sufletul. Tu ce zici? Din nou, am rămas
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
N-ai auzit? Să-i Împărțim ca frații! Și-o să-i Împărțim noi, nu?!... Am rămas nemișcat. Uneori, gesturile ei de fâță, În marele acvariu, sau vrăbiuță care, acum, ți-ar fi ciugulit din palmă, și tot acum, zbâc! - mă Înduioșau. O simțeam, de fiecare dată, Încă un copil și, de cele mai multe ori, mă bucuram. Alteori, un freamăt interior, de om matur, mă Întrista. Simțeam, fără să vreau, mai tot timpul, o greutate pe umeri și-n inimă. Când priveam În
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
soră exactă” a fiecăruia care face ca „cel care a murit să nu fie altul”... O căutare asiduă a magiei poeziei în proximitatea unei treceri, care să-l ajute pe practicant să înțeleagă acel dincolo, impresionează în această carte și înduioșează cu cât tot mai puțini suntem cei care credem în funcția euristică sau măcar de comunicare terapeutic-spirituală a poeziei. Postmodern all the way, Iulian Tănase crede în poezie ca cel mai religios modern, chiar dacă „Zilele trec ca și cum ar trece / numai
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
i-a furat pe români la Copenhaga, cum a scris toată presa, ci ai noștri s-au furat singuri. Sînt de acord că arbitrul a fluierat un penalty care n-a fost, în prima repriză, dar danezul care l-a înduioșat a căzut în careul nostru cu o artă care i-ar fi putut păcăli și pe alții la fel de prost plasați ca Urs Meier. În privința golului cu care au egalat danezii, aici mă despart de majoritatea comentatorilor de sport. Elvețianul n-
Patria, Năstase și Iordănescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13500_a_14825]
-
foarte mult cu ceea ce-mi povestește și cu farmecul lui. Rîd apoi pe seama unor cărți, pe seama a ceea ce citesc, rîd și de lucruri ridicole, pot să rîd și de bucurie, și de plăcere, rîd și de înduioșare, fiindcă mă înduioșează multe lucruri. Încet, încet, am băgat de seamă, mi s-a mai schimbat dispoziția față de lume. În momentul în care nu mai aștepți nimic, în momentul în care devii liber, îți poți permite să fii chiar duios cu lumea asta
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
spus odată că motivul pentru care bisericile ortodoxe sunt așa de mici și întunecate - ca pântecele matern - este că-l întruchipează pe Dumnezeul ortodox, care e acolo în ele, iubește și apără pe credincioși: spre deosebire de Dumnezeul catolic, gotic, care trebuie înduioșat prin rugăciune, rugăminți. Îmi place sentimentul de siguranță pe care mi-l dau bisericile ortodoxe. Dar n-am fost decât de două ori la București. O dată căutam scriitori pentru trustul literar de care-ți vorbeam, în vara lui 2000; altă
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
ascuns pînă deunăzi în umbra dlui Liiceanu, ca locțiitor al său printre combatanții ideii unicității Shoahului. Cu această ocazie am descoperit și noi Centrul cu pricina și pe liderii lui. Dorința lor de afirmare cu prețul unor răsunătoare dezvăluiri ne înduioșează. Cum faptele intrate în colimator erau puține și cum despre măsurile Guvernului României privind cultul postum al lui Antonescu, Raportul vorbește cu sfiiciune respectuoasă, era normal ca, Vadim fiind un caz răsuflat, să se caute exemple mai înviorătoare. Raportul respiră
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
pună mâna pe ea. Nu pun mâna, doar mă uit" - asigurase el de astă dată, grăbindu-se să urmeze îndemnul bunicii, dar bătrâna prietenă protestă vehement: Pune mâna, mein liebes Kind, joacă-te cu el cât vrei!" Cuviința copilului o înduioșase, lacrimile porniseră din nou să curgă din ochii albaștri prin șanțurile ce-i brăzdau obrajii. Uitasem parcă orice mâhnire jucându-mă cu micul, gingașul cântar de scrisori. Apăsam ușor, cât puteam de ușor, abia atingeam un talger, și priveam pârghiile
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
totuși, unele afinități cu Don Quijote? Aveam oroare de ridicol în public, dar în intimitate nu ezitam să mă lansez în reverii caraghioase. Întrucât am meditat, vă asigur, cu multă aplicare la ideea de a reface drumul lui Don Quijote! Aproape mă înduioșează gândul că m-am putut lua în serios. Am avut, doar, grijă să nu mă demasc în fața nimănui. Nu știu când am făcut saltul spre ipoteza, în care mi-a plăcut din ce în ce mai mult să mă instalez, că aș fi motivat
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
închidem stelele în sacul de iută ne rezămăm cu vocea de lumea cealaltă din cercul cu geamlâcuri regi și bufoni luptând pentru o coroană smucind de funii eu domnule nu înțeleg cine ne-a pârât printre rânduri la vulturul primar înduioșat de liniile destinului lui polonius care trage de sfori lui lear care înnebunește ofeliei cea care iubește lui richard ce se ține de crime și intrigi gertrudei în patul mudărit de propriul trup.
Poezie by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/3669_a_4994]
-
el parcă îi era teamă să-i atingă sânii și nu numai sânii dar nici sexul nu i-l atingea cu ce trebuie și nu numai atunci dar nici în zilele următoare iar asta a impresionat-o ba chiar a înduioșat-o îl trăgea spre ea îi lipea capul între sâni și-atunci el ejacula imediat la fel și Durand deși era mai în vârstă și se culcase până atunci cu o turmă de femei era chiar expresia lui și el
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
fundături, pentru că le e imposibil să se dezvolte într-o altă direcție, au destinul scris pe frunte din primul cadru în care apar. Or, aceasta e problema, nu numai că sutura e împiedicată din start, dar ajunge imposibil să fii înduioșat de personaje atât de lipsite de umanitate. Tragismul există, dar nu mai contează (pentru spectator) soarta acestui adolescent. Ba, te gândești chiar că, măcar mort, Telly nu ar mai contamina pe nimeni... Tot la noutăți video, am găsit un film
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
Doamna Lucile se deplasa de la un comutator la altul și lămpile se aprindeau, toate acoperite de abajururi albastre sau roz. - Așezați-vă... Aveți cumva vești despre fratele dumneavoastră? Maigret aproape că uitase povestea cu fratele, inventată de claun ca să-i înduioșeze pe Germain și pe bătrîna lui prietenă. Se uită în jur mirat, căci, în locul calabalîcului de de vechituri pe care și-l imaginase, găsea un salonaș Louis XVI, care îi amintea de atîtea și atîtea salonașe asemănătoare de la Passy sau
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
vreo copie la indigo a lui Năstase va descinde, în viitorime, pe malul Bosforului și va readuce, într-un târziu, mulajele din plastic ale fragilelor oase de lebădă ale poetului. Iar românii ce vor veni după noi vor vărsa lacrimi înduioșate în fața mulajelor de plastic așa cum astăzi strămoșii lor se închină cu cușma în mână în fața ciorii vopsite livrate la metru (și douăzeci și cinci) de cinismul incomensurabil al unor avortoni ai istoriei. Remanierea operată zilele trecute cu viteză de Năstase are aceeași
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
Probabil că trecerea acestor căpetenii prin faza "ciocul mic" e doar un tablou dintr-o piesă binecunoscută în partid. Pe vremuri, ea se numea "rotația cadrelor". Azi, "demisie de onoare": un tertip prin care dezonoarea temporară e urmată de reprimirea înduioșată la sânul partidului a fiilor risipitori. Pentru cine mai avea iluzii, cazul de hopa-miticism politic Vanghelie spune totul. Pe de altă parte, la banii, orgoliile și aroganța lor, mi-e greu să cred că alde Popescu ori Hrebenciuc nu-și
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
ura pe toată lumea, nu voia să stea cu nimeni de vorbă și, la un moment dat, plânsetul unui copil s-a auzit, sau nu știu ce a fost, nu-mi mai amintesc povestea, dar faptul este că apariția acestui copil i-a înduioșat inima reginei și s-a atașat de el. Și încă două nuvele de-ale ei am mai citit, două surori, Verona și Mora, prințese. Scria, publica mult, însă frumoasă a fost Povestea vieții mele. R.: Discuta despre ea în mod
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]