705 matches
-
școlari cuminți, care nu înțelegeau de ce sunt învinuiți. - Ia spuneți, mă, ce sunteți voi? Tauri, berbeci?... Ce vă uitați la mine ca niște oi capii? Într-adevăr, și eu și Țuțu îl imploram cu priviri de ovine nevinovate, doar-doar îl înduioșăm cu atitudinea noastră tâmpă. Bineînțeles că nu l-am înduioșat. - Lasă, mă, că vă fac eu berbeci, ca să vă liniștiți! Și ne-a apucat pe amândoi de ceafă, dându-ne cap în cap. Amândoi am urlat din toți rărunchii. Și
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
mă, ce sunteți voi? Tauri, berbeci?... Ce vă uitați la mine ca niște oi capii? Într-adevăr, și eu și Țuțu îl imploram cu priviri de ovine nevinovate, doar-doar îl înduioșăm cu atitudinea noastră tâmpă. Bineînțeles că nu l-am înduioșat. - Lasă, mă, că vă fac eu berbeci, ca să vă liniștiți! Și ne-a apucat pe amândoi de ceafă, dându-ne cap în cap. Amândoi am urlat din toți rărunchii. Și acum simt durerea loviturii de atunci. - Nu vă place să
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
cu ce se mai petrece Când viața ni-i ca în... cei 40 și-Ali Baba ! „Noroc” că guvernanții ne-nbată cu-apă rece Schimbându-și iarăși părul, însă năravul, ba! Mai rău cum, deja, este.. nu știu.... se va putea?! Mă-nduioșez la vorba: vom muri și... vom vedea!!! De trece timpul, el trece ca năpasta, De trecem noi prin el... asta-i și... basta! Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: BUNĂ SEARA !.... Virgil Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1780, Anul
BUNĂ SEARA !.... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/virgil_ursu_1447597970.html [Corola-blog/BlogPost/342845_a_344174]
-
De fapt, de a empatiza. Pentru că cele două părți dau dovadă de bune intenții: una de a transmite, cealaltă de a recepta. În măsura în care acestea se întâlnesc pe drumul frumos al cunoașterii, înrâurirea reciprocă este garantat fructuoasă. Căci sufletul omenesc este înduioșat și această întâlnire aduce alinarea pe care o caută fiecare. Tablourile expuse, o creație plină de vivacitate, care conțin lucrări executate în acuarelă (flori, natură statică, peisaj), grafică în peniță și grafică mixtă, se datorează nu numai dragostei cu care
POEZII PASTELATE -CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ de LUCIA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 by http://confluente.ro/Poezii_pastelate_constanta_a_lucia_patrascu_1393332045.html [Corola-blog/BlogPost/353702_a_355031]
-
să duc...de ce?... de ce?...de ce? Să vezi un om de vârsta lui plângând este ceva neobișnuit care mai mult ar trebui să te inspăimânte decât să te induioșeze. Dar aceste scene au ajuns așa de banale că nici măcar nu mai înduioșază. Coboară în parcare Oprița și nu trece fără să-l observe pe Licsandru ghemuit pe ultima treaptă a scării. Trece în fața lui, încearcă să-i alerge chipul prin cap ca să-i stoarcă vreo explicație, dar nu obține nimic și zice
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.5 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_lupu_1473990087.html [Corola-blog/BlogPost/373941_a_375270]
-
vină la tine! - Nu, mamă, week-end-ul ăsta eu dorm la ea. Miranda ne-a închiriat un DVD cu extratereștri și vom petrece o seară super cool. Scot zâmbea cu gura până la urechi, iar fericirea din ochii lui de copil îi înduioșau inima lui Carol, dându-i speranță. „Se spune că acolo unde era speranța, era și disperarea”, gandi ea, fara să vrea. - Dar dacă vrei, spuse Scot grijuliu, pot rămâne acasă cu tine, știu că nu-ți place când Hayley și
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/carmen_suissa_1485799333.html [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
Toate Articolele Autorului COLIND DE PĂRINTE Copile bun, de zări înaripat, cu taina nopții te aștept și-n vise! Să te aud cântând la colindat, în seara când țin ușile deschise! Să te zăresc venind cu amintiri ce ți-au înduioșat copilăria! Că lacrimi de dor îmi scaldă priviri, în suflet să pătrundă armonia. Din ochii ațintiți în calea ta se răspândește rază de lumină. Prin ceața vieții te voi aștepta lângă pătuț, singură și străină! Mă-ngenunchează soarta în destin
COLIND DE PĂRINTE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1418712510.html [Corola-blog/BlogPost/367777_a_369106]
-
câinele drag al celui dispărut. Oricât a încercat să-l gonească acasă, câinele totuși a ajuns la cimitir. Acolo s-a așezat pe mormânt, a pus botul în pământ și părea că plânge. Când a ajuns acasă, l-am mângâiat înduioșată de suferința lui. S-a uitat în ochii mei și părea că înțelege ceea ce îi spuneam cu cuvinte blânde, că viața asta este uneori câinească și pentru oameni și trebuie s-o ducem așa cum este, fiindcă altă lume mai bună
PRIN ROMÂNIA ÎN VARA ANULUI 2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Elena_buica_prin_romania_elena_buica_1385635283.html [Corola-blog/BlogPost/342212_a_343541]
-
nu ar fi făcut uz de ele. Ar fi ocolit forma pericopică și le-a fi spus discipolilor adevărul gol-goluț. Rezultatul ar fi fost fie consternarea unor minți care nu pot pricepe nimic, fie spaima dată de o perspectivă deloc înduioșă toare. Ține de alcătuirea debilă a spiritului uman ca să nu suporte prea mult adevăr spus dintr-odată, iar Iisus Hristos le spune: „mai am multe a vă spune, dar nu le puteți purta“ (Ioan, 16,12). Cu alte cuvinte, în
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1405505958.html [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
într-o evoluție firească. Plânge când se compătimește pentru soarta pe care a avut-o, lacrimile îi curg șiroaie, zice el. Când apar, ca prin miracol, spicele de orz, ochii i s-au umplut de lacrimi deoarece i s-a înduioșat inima. Sunt lacrimile minții cunoscătoare și recunoscătoare. Robinson va ajunge să se poată socoti salvat, să învețe să plângă “cu judecată”. Asta pentru că “lacrimile sunt curcubeul de după potop, prisme cristaline care analizează lumina. În numele lor, Robinson se poate întoarce în
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_de_carte_andrei_plesu_minima_stelian_gombos_1331815162.html [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
răsări târziu o ramură de laur înveșmântată-n haina nemuririi când Fiul Sfânt îți va dărui fi.irii coperământ de aripi Îngerul de Aur să zbori peste copaci și codrii verzi de stele și să renaști în ceasul de pe urmă înduioșat de iarba vieții și-a splendorii turmă Ai să-ți găsești menirea Vieții taine grele. Foto tehnica - Art Colaj Media- realizat de autor din imagini preluate - sursa Internet poem publicat inițial pe F.b.in data de 3.06.2013
POEM HIERATIC XXI AMPRENTA VEŞNICIEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 by http://confluente.ro/david_sofianis_1436115196.html [Corola-blog/BlogPost/377122_a_378451]
-
tale..., adăugă tatăl, făcând ghiduș cu ochiul către mama Emanuelei... - Hai, hai ! Gata cu “periuța”! îl întrerupsea Emanuela, glumind... Nu trebuia să mai și mâncăm ceva? Îmi este o foame... de lup! exageră ea dornică să depășească momentul ce-i înduioșa sufletul. S-au așezat la masă și, în timp ce mâncau, au continuat conversația în același ton, de bună dispoziție. Emanuela era înnebunită după mâncarea gătită de mama ei. Întotdeauna, fără să ceară ori doar să exprime vag ce-și dorește, mama
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1424034758.html [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
totală și definitivă în ordinea lui Dumnezeu. Și au făcut lucrul acesta cu toată voința lor de uriași nebănuiți. Nimeni nu i-a făcut să șovăiască, nici o lepădare nu i-a costat prea mult, nici o sfâșiere proprie nu i-a înduioșat; era în joc împlinirea închipuirii lui Dumnezeu din însăși inima lor și pentru aceasta nici o strădanie nu a fost prea grea, nici o jertfă prea mare. S-au rupt cu totul din falsa ordine, demonic, păcătos și părelnic unitară, de fapt
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_parintele_benedict_ghius_.html [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
le-au fost atât de neprielnice, cu mâna ridicată și fața împietrită, precum a statuii lângă care ne aflam, ei au rostit cuvinte grele de blestem împotriva femeii aceleia viclene și a tuturor urmașilor ei, până la a șaptea spiță. Mă înduioșează și astăzi gândul că nu pentru sine se temea mama de efectul blestemelor lor, ci pentru mine, primul ei copil, și în gând poate implora bucata aceea de piatră cioplită să nu închidă căile norocului fiului ei. fragment Dan Florița-Seracin
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1496927832.html [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]
-
cu tine? Ce s-a întâmplat? Vorbește și te ascult cu toată inima și sufletul, nu mă mai chinui! - Ce să vorbim? Voi nu puteți înțelege. Nu puteți ieși din tiparele în care ați fost turnați. Și nici nu mă înduioșezi cu lacrimile ce le ții în gât. Dă-i drumul, plângi! Conștient că întinsese coarda prea mult, surprins și el de propria-i furie ce creștea fără să o poată stăpâni, Fănel a lovit cu pumnul în masă, s-a
ISPITA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_2_.html [Corola-blog/BlogPost/359599_a_360928]
-
pe obrajii reci ori umbrind soarele cu un surâs trist, cănd nu-mi va mai fi teamă că Te voi pierde și când, în sfârșit, mă voi desprinde de această lume care refuză să-mi fie „acasă”... Atunci Te vei înduioșa și îmi vei deschide larg ușa sufletului Tău, surâzându-mi? Referință Bibliografica: ÎNTREBARE / Cora Dimitriu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1736, Anul V, 02 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cora Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ÎNTREBARE de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 by http://confluente.ro/cora_dimitriu_1443800402.html [Corola-blog/BlogPost/368108_a_369437]
-
nu ne plictiseam deloc. Odată... când ne ascundeam după portocalul în floare ni se spărgeau în inimă bocetele pomilor noștri loiali și rănile rămâneau deschise îngreunându-ne trăirea. Eu nu voiam să plâng căci crestăturile lacrimilor mele pe diminețile pure, înduioșau tot anotimpul printemps dar era așa o împingere de nu știu unde și palmele mele de copil renăscut nu puteau șterge nimic. Pe maluri de risipituri ne bălăngăneam picioarele mici și prăfuite, obosite și înspinate, aranjând printre exercițiile acestea de gimnastică următoarele
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1426749294.html [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
materializării, căci doar gândul penetrant gonește spre celălalt. Dorul reactualizează trecutul, iar senzațiile devin vii. : “S-ar putea spune că-mi trăiesc absurdul în fiecare zi,/ singura realitate de altfel/ în stare să-mi spele zidurile de singurătate,/ și mă-nduioșează gîndul că orașele pustii /cam din același motiv/gustă din moarte pînă la capăt.../ Și nimic nu-mi potolește dorul de tine...” Sublimul corespondențelor evidențiază un suflet care râvnește pasiunea propulsată la nivelul unei arte de a iubi: la fel
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 by http://confluente.ro/Volumul_antologic_vade_mecum_vino_cu_luminita_cristina_petcu_1344710272.html [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului S-ar putea spune că-mi trăiesc absurdul în fiecare zi, singura realitate de altfel în stare să-mi spele zidurile de singurătate, și mă-nduioșează gîndul că orașele pustii cam din același motiv gustă din moarte pînă la capăt. N-are rost să-mi imaginez istoria rătăcirilor, oricum o smulg din mine în chip de mătănii și cu infinită răbdare. Undeva un cîine latră acoperit
USCATUL GOL AL OASELOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Uscatul_gol_al_oaselor.html [Corola-blog/BlogPost/364473_a_365802]
-
adică Dumnezeu! După cum frumusețea frustă a trandafirului sălbatic pălește în fața culorilor și a parfumului trandafirului cultivat, tot astfel esteticul frust al unui colț de natură este deseori depășit de esteticul artistic. Prin frumusețea sau sălbăticia ei, natura ne încântă, ne înduioșează sau realmente ne îngrozește. Grandoarea naturii (munți prăpăstioși, ape vijelioase, marea înfuriată) nu emoționează, ci provoacă un extaz vecin cu teama. Simțim emoții doar în fața lucrurilor și a ființelor delicate, respectiv neajutorate: flori, animale inofensive urmărite de răpitori, copii, oameni
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_consideratii_despre_a_george_petrovai_1359282092.html [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
peste ani din an în an, Frumos flăcău crescuse, Înalt ca trunchiul de castan Și mândru se făcuse. Cu ochii verzi, păr mătăsos Ca de tăciune negru, Cu mustăcioară de-abanos, Era frumos de-a-ntregul. Din glas și fluieraș cântând Înduioșa amarul Cu mierea vorbei și având Sărut de foc ca jarul. Iubit de fete și femei, Iubindu-le la rându-i, Jurau că-i zeu din Lupii-Zei, Îmbrățișări cerându-i. Părând din alt tărâm sosit Tot răul să îl curme
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 by http://confluente.ro/Navalnciul_poem_dupa_lg_romeo_tarhon_1361971923.html [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
să urce la noi să ne trezească... Ajunși la poartă, am constat că ne așteptau două taxiuri, nu unul. Ne-a întâmpinat, cine credeți? Rodica! Ne-am mai luat rămas bun încă o dată, aproape cu lacrimi în ochi. M-a înduioșat grija ei permanentă pentru fiecare. M-am urcat cu Silvia într-o mașină, după ce șoferul, foarte amabil, a așezat valizele în portbagaj. Violetta cu Dan în cealaltă și... la revedere, tabără dragă! Am ajuns la timp. Ne-am cumpărat bilete
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1417628701.html [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
stat sub platanul cu duioșie aplecat Într-o sublimă îmbrațișare a pământului! Pe cel mai falnic cu iubire l-am înconjurat Spre stânga, așa ca-n ritualul Începutului. Îmblânzită de frumusețe, de-atâta armonie Cu ochii spre cer, printre ramuri, înduioșată M-am cuibărit în iubire ca în copilărie Slăvind Puterea, Veșnicia cerescului Tată. Ce va urma? Armonie sau dezbinare? O curățire temeinică a Mamei Pământ Cheia doar Dumnezeu, Tatăl ceresc o are Doar cu Domnul să facem legământ! Să ne
SOLSTIŢIU SUB PLATANI (POEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_solstitiu_sub_platani_elena_armenescu_1356873276.html [Corola-blog/BlogPost/359109_a_360438]
-
dispărut într-o mașină mică care tocmai oprise să le ia. Am înțeles ... nu cumva să o caut ! Cel mai mult m-a deranjat Mimi; făcea fițe și o singură privire nu mi-a aruncat, sunt sigur că aș fi înduioșat-o ... parcă aseară sau de dimineață, nu se pupa de mama focului cu mine. Aș fi prins-o imediat, aveam niște reflexe rapide și mă gândeam că Giulia, fiind ocupată aș putea să mă adăpostesc la ea, mai ales că
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_anii_mei_apocaliptici_.html [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
pornesc norii, încă nu scârțâie totul. Se plânge în cor sau separat, se plânge. Uleiul din candelă nu se mai termină și nici o boare de vânt nu dă vreo speranță nimănui. Oftaturile sunt dese, întrepătrunse cu suspinele și nimic nu înduioșează pe cine ar trebui. Limbile câinilor s-au lungit și apa din vasul lor dă în clocot dacă stă răgaz de nicio oră. Umbra copacilor este fierbinte ieșită parcă și ea din minți. Nu mai protejează pe nimeni. Au fugit
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1438935235.html [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]