87 matches
-
catarguri și durarea vaselor, de care cultivarea cu atâta mai mult este a se îngriji că necumpănita tăiere a bradului amenințază peste puțin a lipsi pe Moldova de acest product folositor negoțului. Aceste descoperiri și rezultaturile ce se pot câștiga, înfățoșând patriei neprețuite folosuri, Epitropia nu pregetă a le supune cunoștinței Înălțimii Voastre ca rodul științei și ostenelilor ce d<umnea>lui Mihailic au dizvălit la această împregiurare, rugându-vă totodată să binevoiți a încuviința, din capitalul shoalei, soma de 2
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
celor ostenitoare de atâția ani, de-abie i-au agiuns spre întâmpinarea celor de nevoie. De aceea, subscrisul, cu încredere nădăjduiește că cinst<ita> Epitropie va binevoi a lua în dreaptă băgare de samă întemeiatele ceriri mai sus propuse, le va înfățoșa după cuviință Preaînălțatului Domn și-i va mijloci o despăgubire dreaptă și cuvenită. Mihalic de Hodocin 1848, mai, 25, Iași [Rezoluție:] Să va face anafora cu prescrisăle împregiurări a cererii jăluitoriului. Balș SJIAN, Departamentul Lucrărilor Publice, Moldova, dosar 292/ 1843
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
footnote Ioan G. Sbiera, art. cit., p. 67. footnote> . Așa a ajuns la definirea ortografiei ca „știința de a scrie fiecare cuvînt după firea limbei. [...] scrierea este icoana cuvintelor și ca să fie această icoană nimerită cu cuvintele [pe] care le înfățoșează se înțelege de la sine că fiecare cuvînt trebuie scris tocma precum se rostește“ <footnote Aron Pumnul, Convorbire între un tată și între fiiul lui asupra limbei și literelor românești, în „Aron Pumnul. Voci asupra vieții și însemnătății lui...“, p. 349
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
spori cu grăbire nici dobîndi rezultate bune și durabile. Așa a ajuns la definirea ortografiei ca știința de a scrie fiecare cuvînt după firea limbei. [...] scrierea este icoana cuvintelor și ca să fie această icoană nimerită cu cuvintele [pe] care le Înfățoșează se Înțelege de la sine că fiecare cuvînt trebuie scris tocma precum se rostește. Cea de a doua direcție s-a concretizat În realizarea de manuale și organizarea unei biblioteci școlare. Lucrarea care l-a făcut cunoscut În cea mai mare
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
o adâncă imoralitate. Ca preț al slugărniciei sale, fu lăsat să facă ce voia până când indignarea generală, mult timp comprimată, făcu explozie. Domnul Țării Românești, bărbat neinteresat și fără ambițiuni, arătă mai puțin devotament către Rusia și fu de atunci înfățoșat de ea ca un domn nemernic și incapabil să ocârmuiască. Sub acest pretext, (Rusia) a voit să se-amestece în toate actele administrației lui, să influențeze niște hotărâri ale tribunalelor și să numească la slujbele mai însemnate. Când arătă oareșcare
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
moșie, și a cerut și el o bucată cât de mică de pădure, ca să fie numai a lui, ca să aibă lemne de foc iarna și pentru acareturile din curte. Nu știu cum s-o întâmplat că în clipala aceea când s-o înfățoșat la boier, aista era cu Duminica în față, că era bine chefuit. Săteanul ca să nu pară lacom, o zis boierului ca să-i deie din pădure cât o cuprinde pielea unui buhai. Da el avea, musai, un plan, al lui. Cum
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
a face pe Vodă să între în legalitate”, mustrânduaspru pentru abuzurile sale. De aceea, mai mulți nemulțumiți i s-au adresat generalului, care „avea dicționarul oamenilor din țară; știa împrejurările și caracterul fiecăruia din cei ce veneau să i se înfățoșeze”. De aceea, pe unii îi privea cu cordialitate, pe alții cu aroganță, „unora le da consilie părintești, altora amenințări rusești”. După câteva zile petrecute la Iași, comisarul rus a plecat la București, lăsând în urmă „dezolațiunea și disperarea” . Intr-o
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
Să nu te mai milogești! Nu las mai ieftin! Am poruncit: douăzeci! Le merită! Să se facă strigare: joi, în zori de nu dau tatarii joi deci, ținem "Scaun de judecată domnească!" poruncește după ce sa mai liniștește. Împricinații să se înfățoșeze cu mărturia, hrisovul, dovada... Să-l chemi pe Agapie să vedem cum stăm cu el. Și "mârșavul" cu mădularul lui... Prea bine, Doamne. Era să uit... Fătucile celea... Să le tămăduiască vraciul nostru. Înțelesu-m-ai? Înțeles! Ștefan face glasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din Moldavia au ascultat jalba văduvii Mariei ce au fost soție mortului Iordache Harabagibașa...în cuprindere că: în vreme ciumii urmate la anul 1829 scoțându-să molipsiții de ciumă în viea ei spre aerisire i s-ar fi stricat gardul...Au înfățoșat și două documenturi: unul din 1808 sept. 29 cuprinzător de vânzare a cinci fârte vie și cu livada ei, cătră soțul jăluitoarei de la un Vasile Fustașu din satul Nebuna”. Despre Nebuna se vorbește și într-o „Diată” din 18 faur
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
oaspeți exotici, care refuză încetățenirea. A trebuit să treacă un timp apreciabil și să se cheltuiască eforturi însemnate până când „redengota“ să urmeze soarta mai veche a anteriului, iar vorbele străine, după cum ceruse Heliade în gramatica lui din 1828, „să se înfățoșeze în haine rumânești și cu mască de rumân înaintea noastră“. 17 „[...] șî la scrisoare [românii] fac oarece deosebire, scriind unii cu slovile cele vechi rumânești, alții cu slove latinești, și alții prefăcându-le în chipul slovelor rusești, iar cei mai mulți, o
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de cuvinte îndestul de atacarisitoare și cu sumeții”. La 27 noiembrie, căminarul Gh. Săulescu semnala Isprăvniciei Fălciu starea de profundă nemulțumire a răzeșilor din Spârcoceni, care putea genera revolta: „de un duh de revoltă, de nesupunere și de anarhie, se înfățoșează astăzi [...] între locuitori și mai vîrtos între răzăși”. Locuitorii consideră „că ar fi sosit timpul când să se ridice în contra proprietarilor, să împartă moșiile sau cel puțin să încalce proprietățile lor”. Față de nesupunerea la muncă, proprietarii sau arendașii răspundeau cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
tânăr, Gane este numit membru al tribunalului din Suceava. Scriitorul își amintește că în acea perioadă "numirea mea chiar a stârnit oarecare scandal în Fălticeni, și mai-mai că erau câțiva nemulțumiți să-mi arunce mere în tribunal când m-am înfățoșat spre a mă așeza pe scaunul de judecător". Studios si perseverent, Gane s-a impus repede, ajungând să fie "un factor principal în tribunal". În această perioadă de pregătire a Unirii, tânărul Gane participă împreună cu alți fălticeneni la întruniri care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ceilalți, N. Gane îmbrățișase cu entuziasm ideea Unirii, așa cum își amintește, nu fără puțină emoție, în evocarea Amintiri din timpurile "Unirei": "Toți eram gata să facem orice jertfe cu averea și persoana noastră pentru realizarea acestui ideal care ni se înfățoșa ca un soare luminos pe cerul patriei noastre". 1859. La 3 ianuarie N. Gane ia parte la întrunirea din sala "Elefant", când colonelul Alexandru Ioan Cuza a întrunit majoritatea voturilor pentru alegerile de la 5 ianuarie. Împreună cu zece mii de oameni, Gane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
număr de aproape 40, uniți prin strânse legături din copilărie și care îmbrățoșasem cu entuziasm ideea mare și mântuitoare a Unirei. Toți eram gata să facem orice jertfe cu averea și persoana noastră pentru realizarea acestui ideal care ni se înfățoșa ca un soare luminos pe cerul patriei noastre. O, Doamne! Ce sus erau atunci inimile tuturor; cu ce foc, cu ce curaj, cu ce abnegațiune lucra fiecare pentru marele scop de regenerare a neamului românesc! Era o suflare puternică de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ministrului dreptăței, Costin Catargiu, de frică să nu-mi rupă decretul când m-a vedea. Numirea mea chiar a stârnit oarecare scandal în Fălticeni, și mai, mai că erau câțiva nemulțumiți să-mi arunce mere în tribunal, când m-am înfățoșat spre a mă așeza pe scaunul de judecător. N-au făcut-o numai din considerațiune cătră bătrânul meu tată, care le inspira oarecare respect. Văzând așa, m-am simțit îmboldit de ambițiunea de a dovedi că merit situațiunea ce mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Odată primul pas făcut, am prins curaj, am scris repede a doua novelă, Piatra lui Osman, care e o reminiscență a primei mele călătorii la Dorna făcută cu ocaziunea incidentului ce-am avut cu birjarul evreu, și când m-am înfățoșat la "Junimea" cu manuscriptul subsoară, aveam de astă dată mai multă încredere în mine. Multe și varii erau discuțiunile în "Junimea". Într-un rând, Iacob Negruzzi ne-a pus întrebarea care sunt cei mai mari dintre vechii și noii scriitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
liniștea cătră care năzuie sufletul meu. În lumea ce-mi cream, singur îmi era îndemână, mă simțeam fericit; eram, departe de atmosfera dușmănoasă din lumea aievea; trăiam zile ticnite cu ochii pe hârtie, cu gândul în nori, de unde mi se înfățoșa omenirea nu cum este, ci cum doream să fie. Acesta-i marele bine ce am cules din peregrinările mele în plaiurile înflorite ale închipuirei. Nenorocit acela ce lucrează cu alte vederi... El nu-și va găsi răsplata nici în sine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tăgădui că în fundul cugetului nostru dădeam dreptate lui Manolucă, fiindcă de... la bucătărie nu se fierbe nici se frige așa cât ai bate din palme. În sfârșit, după două oare lungi, nesfârșit de lungi, ușa se deschise și baba se înfățoșază cu o tabla. Ah!... strigarăm noi într-un glas răpezindu-ne ca lupii asupra tablalei. Când cole, ce să vezi? Pe tabla erau așezate patru felii de pâne subțiri ca hârtia de țigară, de te prevedeai printr-însele, o farfurie cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și până unde, îmi ziceam în gândul meu, atâta amar de apă care înfășură pământul de jur împrejur? Ce lumi, ce prăpăstii, ce taine or fi în adâncimile ei nepătrunse, în vecinicul ei întuneric? Toate aceste întrebări fără răspunsuri se înfățoșau minții mele speriate care nici prin vis nu visase așa ceva. Stam în fiecare zi ceasuri întregi în fața pustiului de apă, fără nici un gând, ascultând glasul ritmic al valului care se spărgea de mal, privind dus când petele de umbră proiectate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sfârșit, am ajuns la Târgul Neamțului unde am opus ceva la inimă, cum zice românul, și ne-am odihnit puțin, pentru că tot în acea zi era să ne supunem la o mai mare osteneală, urcarea la cetate, care ni se înfățoșa de pe creasta munților ca un cuib de vulturi. De mic copil ruinele acelei cetăți îmi fermecau privirile și mă făceau să visez, și abia atunci am avut prilejul fericit să-mi satisfac dorul de a le vedea de aproape. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dinaintea ochilor această neasemanată panoramă și nu mă mai satur de a o admira. Totdeauna parcă-i descopăr o nouă frumuseță. De multe griji, de multe necazuri, farmecul ei mi-a ușurat inima și de multe ori când mi se înfățoșa într-o pulbere de aur, înecată în razele răsăritului sau ale asfințitului, mă uitam pe mine însumi și mă simțeam dus pe altă lume. Ei bine, cum stam așa cu privirea rătăcită în albastrele depărtări, fără voie gândul meu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pentru dânsa, căci eram prea crud ca un pui abia ieșit din ou. Dar eu nu gândeam tot așa. Cu mintea ușoară, cu inima și mai ușoară, cu închipuirea caldă a unui copil ce acum deschide ochii, dânsa mi se înfățoșa ca o frumusețe fără păreche în lume. O! când zic lume, trebuie să recunosc că lumea mea nu avea pe timpul acela orizonuri tocmai largi, înlăuntrul cărora să fi putut găsi și alte puncte de comparație; dar frumos e aceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mă urmărea cu îndărăpnicie. O vedeam în jocurile mele copilărești, în cărțile mele de studiu, în visurile mele de noapte, o vedeam pretutindene și mai cu samă în inima mea. Nu știu cum mi s-ar părea acuma, dacă mi s-ar înfățoșa așa cum era ea atunci, căci vârsta și timpul modifică judecata oamenilor. Atunci însă aș fi jurat că Venus n-a putut să fie mai frumoasă decât dânsa. Era, mă rog, blondă, cu un păr de aur care parcă revarsă raze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe când aveam abia vro șase ani și mă jucam în odaia tatălui meu ci niște soldați de plumb înșirându-i pe podele și pregătind o strașnică bătălie între nemți și ruși, deodată ușa se deschide cu zgomot și năprasnic se înfățoșază soții Alecu și Smaranda Lazu, cu care părintele meu era în relațiuni de prietenie. Dânșii erau numarați între așa-numiții aristocrați ai județului nostru și, după datina veche, făceau vizite de Paști. Doamna Lazu, gătită ca de sărbători, avea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de aur ce-și închideau pleoapele spre a le deschide iar, un cer albastru și fără nori, case înalte a căror streșini de olane se uitau în lună - iată tabloul! Pasurile lui de umbră nu se auzeau pe stradă... se înfățoșa înfundat în manta, cu pălăria peste ochi, și mergea astfel pe luminatele strade fără ca luna să-i facă vro umbră pe ziduri, căci pe-a lui o lăsase acasă, astfel încît el însuși nu-și părea a fi decât o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]