24 matches
-
simplu imaginară. Permițând eliberarea de aceste mecanisme minimaliste legate de funcțiile elementare de supraviețuire, raționalismul aflat la baza întreprinderii științifice moderne este purtătorul unui umanism calitativ superior în raport cu gândirea religioasă. Acesta acordă ființei umane întreaga sa valoare, fără a o înfeuda credințelor religioase ce nu pot fi decât factori de agravare a diferențelor între popoare. Și în fine, analiza sociobiologică a religiei are meritul de a arăta că nu e nimic șocant în faptul că suntem tentați atât de puternic spre
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
fost atribuite episcopiei imperiale de Trento de către împăratul Henric al II-lea "cel Sfânt", al cărui succesor, Conrad al II-lea a acordat autoritatea comitală în Trento episcopilor, începând din anul 1027. În 1061, împărăteasa-văduvă Agnes de Poitou l-a înfeudat pe contele șvab Berthold din casa de Zähringen cu Carintia și cu Verona. Deși nu a reușit să se impună nici ca duce de Carintia și nici ca markgraf de Verona, Berthold a lăsat prin testament titlul markgrafial pentru descendenții
Marca de Verona () [Corola-website/Science/324831_a_326160]
-
ecleziastic, Patriarhatul de Aquileia, vasal direct al regelui Henric al IV-lea. Până la urmă, în 1151 regele Conrad al III-lea al Germaniei l-a dezmoștenit pe ducele Henric al VI-lea de Carintia de marca veroneză, unde l-a înfeudat pe markgraful Herman al III-lea de Baden. Între timp însă, în 1164, cele mai importante orașe au constituit "Liga veorneză", o uniune având ca scop protejarea independenței orășenești împotriva agresivei politici italiene a împăratului Frederic I "Barbarossa". Liga era
Marca de Verona () [Corola-website/Science/324831_a_326160]
-
pentru dinastia lui; armata permanentă a imperiului depășea un milion de oameni și docurile Marinei din Nanjing au fost cele mai mari din lume. El a avut, de asemenea, mare grijă de rupere a puterii eunucilor și al magnaților neînrudiți, înfeudându-și descendenții în întreaga Chină și a încercat să ghideze acești principi, prin publicarea de instrucțiuni dinastice. Acest lucru a eșuat în mod spectaculos, atunci când succesorul său, a încercat să reducă puterea unchilor săi, fapt ce i-a determinat la
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
moment urmat de moartea sa trei ani mai târziu, cei trei frați și unchiul lor Albert al II-lea au continuat să conducă Saxonia împreună. În 1288, Albert al II-lea s-a adresat regelui Rudolf I pentru a-l înfeuda pe fiul și moștenitorul său Rudolf cu Palatinatul de Saxonia, fapt care a provocat o lungă dispută cu casa de Wettin. Atunci când comitatul de Brehnaa fost înapoiat Imperiului după stingerea familiei comitale, regele l-a acordat ca feud lui Rudolf
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
german Henric al IV-lea a conferit în mod nominal restul teritoriului mărcii istriene către Patriarhatul de Aquileia, în timp ce titlul markgrafal și teritoriile Istriei propriu-zise erau încă deținute de Carniola. În 1173, împăratul Frederic I "Barbarossa" din dinastia Hohenstaufenilor a înfeudat familia nobililor bavarezi Andechs, care a atașat Istria posesiunilor lor din Ducatul de Merania. Aquileia a redobândit Istria în 1209, atunci când markgrafii din familia Andechs au fost alungați din cauza implicării lor în asasinarea fiului lui Frederic "Barbarossa", Filip de Suabia
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
generalizeze experiența literaturii noastre noi, să contribuie la creșterea ideologică și artistică a literaturii noastre". Fără a-i obliga nimeni, de bunăvoie și interesați material, dar și de umbra unei glorii evident efemere și false, toți acești autori s-au înfeudat politicii de partid, unei ideologii extremiste, despre care erau perfect conștienți că nu cultivă adevărata literatură. Deși știau că mint, știau care era adevărul, fiind suficient de inteligenți și cultivați în a decela între literatură și nonliteratură, combăteau partinic, marxist-leninist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
epocă de pace și prosperitate. Dar luptele dintre urmașii acestuia slăbesc țara și îngăduie polonilor și lui Iancu de Hunedoara să intervină în treburile interne. În căutarea unui sprijinitor, pretendenții la scaunul Moldovei ajung să împartă țara și s-o înfeudeze Ungariei și Poloniei. Din rândul lor se ridică însă și voievozi care nu acceptă suzeranitatea polonă și-i înfruntă pe poloni cu armele. Astfel, în anul 1450, Bogdan al II-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare, reușește să-i înfrângă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
elevi) ieșite din acest liceu și am avut cam mult de lucru, cumnatul meu fiind foarte dificil. Bine faceți, că cercetați și puținii oameni de știință din Flt.! V. Costăchescu a scos, pe vremuri, o „Ist. a Flt.”, dar complet Înfeudat politicește „stăpânului” șt. Ioan. și Artur Gorovei are una, pe care n-am văzut-o. Mulțumesc pentru legătura, ce ați Înlesnit cu d. Nichita. Până În prezent n a apelat la mine. I-am scris d-nei Bădilă, fără răspuns. Poate e
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a rolului de arbitru pe care ar trebui să-l aibă un rege, împotriva voinței incontestabile a maselor populare care doreau să scape de tirania bancară liberală și credeau în dreptatea cauzei național-țărăniste. Îndepărtați ani de-a rândul de la putere, înfeudați treptat dar tot mai mult finanței evreiești - Blank & Co. -, înstrăinați astfel de aspirațiile naționale și alunecând pe panta unui partid de revendicări exclusiv sociale, așa încât elementul țărănist de „stânga” a câștigat o preponderență tot mai accentuată asupra celui național ardelean
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
maximă, dar erau dezamăgitoare ca deschidere metafizică și hermeneutică. Lumea în care Platon vorbește despre Idei era refractară la subtilități cu finalitate socială imposibil de estimat. Cuvintele grecului sunt (și nu spunem că asta e un merit ori un defect) înfeudate regulilor versatile ale confruntării politice. Rafinamentul cultural e, în această ordine a lucrurilor, efect al unei necesități pedagogice și civice, și nu un act conjunctural determinat de voința ori inspirația umană. Adevărul este o lecție de verticalitate antropică și un
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fără surse de existență, cu toate ravagiile unui năprasnic cutremur de pământ asupra Capitalei și mai ales cu acea demoralizare a populației, după dezastrele și genocidul exercitat asupra ei de către politicienii înfeudați unui rege criminal și depravat (la rândul lui înfeudat împreună cu ei unor forțe malefice oculte), țara aceasta care le răbdase pe toate, se găsea remontată; reconstrucția făcea pași rapizi, șomajul inexistent, bugetul echilibrat. Munca și zelul legionar, instituția însăși a „Ajutorului Legionar” își dăduseră roadele și românii erau din
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
la moartea beneficiarului trebuiau să reintre în posesia principelui, care, mai apoi, dispunea după cum dorea de ele ca de propriul său lucru 195. Pe atunci, aceasta era forma pe care o îmbrăcau feudele și bunurile ecleziastice libere. Astfel, au fost înfeudate zeciuielile 196; mergîndu-se mereu mai departe, pe această cale, s-au atribuit aceste zeciuieli și alte bunuri libere înfeudate în favoarea laicilor, așa cum se făcea pînă atunci cu adevăratele feude, la moartea Episcopilor sau a Abaților 197; și pentru că erau considerate
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
propriul său lucru 195. Pe atunci, aceasta era forma pe care o îmbrăcau feudele și bunurile ecleziastice libere. Astfel, au fost înfeudate zeciuielile 196; mergîndu-se mereu mai departe, pe această cale, s-au atribuit aceste zeciuieli și alte bunuri libere înfeudate în favoarea laicilor, așa cum se făcea pînă atunci cu adevăratele feude, la moartea Episcopilor sau a Abaților 197; și pentru că erau considerate indivize demnitatea spirituală și beneficiul temporar, să fi văzut atunci laicii sau, mai mult, soldații, la cîrma Abațiilor, în mijlocul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe la reviste, radio sau edituri, iar Uniunea Scriitorilor, deși Încă „funcționa”, condusă de romancieri de prima mână, nemaifiind acceptate alegerile și un Congres statutar În ’85, devenise o structură ideologică oarecare a regimului, ca și ministerul culturii, căruia Îi era Înfeudată. Or, cum spuneam, În toamna aceea gri a lui ’88, „adaptarea” la realitatea politică și civică agățase pe fețele celor mai „liberi”, mai nonconformiști dintre colegi, măști dintre cele mai bizare. Dinescu, care, după plecarea mea, urma să fie suspus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
literară” - unii îi spun lașitate! - de a „nu se pune rău cu nimeni”. (Comoditate, oportunism sau cum vreți să-i spuneți ce e extrem de întâlnit și în capitala Franței, în care scriu aceste rânduri, unde criticii cei mai buni sunt înfeudați unor mari case de edituri, mai ales Gallimard, Grasset și Seuil - cele care-și „asumă” și marile premii literare, într-un proces ce a stârnit aici scandaluri!Ă. Raicu nu a negat valoric și categoric nici o carte, nici un scriitor în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
elevi) ieșite din acest liceu și am avut cam mult de lucru, cumnatul meu fiind foarte dificil. Bine faceți, că cercetați și puținii oameni de știință din Flt.! V. Costăchescu a scos, pe vremuri, o „Ist. a Flt.”, dar complet Înfeudat politicește „stăpânului” Șt. Ioan. Și Artur Gorovei are una, pe care n-am văzut-o. Mulțumesc pentru legătura, ce ați Înlesnit cu d. Nichita. Până În prezent n a apelat la mine. I-am scris d-nei Bădilă, fără răspuns. Poate e
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
testamentul meu. Acesta mi-i vânatul, splendid Animal cu labe! Toți ceilalți se-aruncă să-mi fure prada, Spunând același lucru - testamentul meu. Și tu ca un Atilla fără arme, dar Învingătorul rivalilor pe care I-ai făcut datornici astrelor, Înfeudându-i cerului cu Puternica pârghie a Eu-lui. (1921-1922) Însinguratul Atâta timp cât peste Țarskoe Selo Se revărsau cântecul și lacrimile Ahmatovei, Eu, deșirând ghemul vrăjitoarelor, ca un Cadavru somnolent abia-mi împleticeam Picioarele prin pustă, unde Murea neputința. Actor obosit Pășeam oricum
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
care denunța cu furoare "burghezismul artistic". Are loc, desigur, separarea de "poezia pură", ca și cum înverșunata negație avangardistă n-ar avea, în fond, mai multe afinități cu o atare înțelegere a poeziei decît cu o doctrină politică ce ținea s-o înfeudeze: "Poezia pură (...) este astăzi în slujba clasei dominante". E reclamată în schimb, o "poezie proletară": "Numai ocolind hibridul și împerechierile stupide, existența poeziei proletare va putea fi afirmativă. Viața, care pătrunde astăzi în preocupările cele mai intime ale poetului, nu
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
în colocviile romanului pe care le-am organizat eu, am propus ca un barem al profesionalismului în proză, un roman, Eliberarea de biografii, pentru că în literatura română, o literatură tânără în conceptul european, chiar marii scriitori, până la Marin Preda, sunt înfeudați biograficului, se desprind greu de biografic; ori eu cred că un scriitor este cu adevărat profesionist atunci când se rupe... după ce aruncă în primele cărți elementele biograficului... mă rog... aranjate într-un fel sau altul, și după aceea proiectează lumea ficțională
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
de “Confluențe”, ori “Unghiuri și antinomii”, așa cum tranșantul Virgil Ardeleanu, ponderatul Mircea Tomuș, sau talentatul Petru Poantă au asigurat, ei mai ales, ani buni, cronica literară, una care conta în țară. “Steaua”nu a fost, nu a dorit să se înfeudeze unor localisme. Să ne amintim rubricile lui Nicolae Manolescu, “Teme”, Gabriela Melinescu, Maria Luiza Cristescu. Și Steinhardt a avut numeroase articole la revista pe care o vizita, prin anii ’80, dis-de-dimineață, sosit de la Rohia, cu sămânță de vorbă duhovnicească, prietenos
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
cele mai utile, în rectificarea celor mai juste plângeri. Nu am putea jura că pentru astfel de oameni Bastiat însuși, reclamând abrograrea vechilor și inechitabilelor noastre legi asupra coalițiilor, nu trecea drept un socialist. În Adunare, Bastiat nu s-a înfeudat niciunui partid. A dorit să își conserve în întregime liberul arbitru și asupra oricărei chestiuni dădea nu un vot de partid, ci un vot de conștiință. Totuși, s-a raliat în mod sincer Republicii. Nu a fost printre cei care
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Erou al Muncii Socialiste, laureat al Premiului Stalin, care a continuat și dezvoltat cu succes rodnica teorie a lui Marr. Neînțelegând că vechea lingvistică burgheză și În general știința idealistă Înseamnă sterilitate, neînțelegând valoarea imensă și fecunditatea științei marxist-leniniste, Buletinul, Înfeudat concepției structuraliste a limbajului, ignorează voit Întreaga știință sovietică, Întreaga ei experiență de decenii; (Ă). Lingviștii care au scos Buletinul lingvistic trebuie să facă o cotitură hotărâtoare, să pună capăt lâncezelii În care vegetează, să lichideze În scurt timp inadmisibila
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
spuneam "stimați telespectatori"... Dar mi-am intrat repede în mână! Păi, da, Năstase a fost un naiv! Tocmai cei cumpărați, patronii și șefii din presă l-au și trădat când au simțit "schimbarea". Magnații sunt mult mai abili, și-au înfeudat o bună parte din mâna de lucru din presă! Dorin Popa: S-a tot vorbit despre sfârșitul tranziției românești, dar parcă abia acum tranziția/ tranzacția iese la vedere... Liviu Antonesei: În primul rând, eu cred că tranziția este veșnică cea
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]