551 matches
-
pe gît și-mi aleargă prin bronhii ca prin codru/ mama și tatăl cărei lumi este mama și tatăl căror vedenii/ se-ntîmplă să fie tu știi numai tu știi numai tu/ poem totcuprinzător tu tigru și leu deopotrivă cu colții/ înfipți sfidător în propriul grumaz în propria beregată/ mărturisește-mi și mie" (șasesprezece). Aidoma naturii, năzdrăvanul nostru poet are oroare de vid. Drept care nu lasă nici un spațiu nehașurat, la îndemîna abstracției, a entității conceptuale, umplînd la nevoie ,pustiul" cu deșeurile ce
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
extrem de inventive și de variate: ,de departe arată ori ca un cuib dă berze, ori ca o piuneză ori ca un cui" (FG 2005); ,monumentul seamănă mai degrabă cu un cuib de cocostârc" (ib.); ,seamănă cu un tirbușon cu dopul înfipt" (ib.) etc.; în contrast cu aceste concretizări extreme, un efect comic garantat (și mai subtil) îl au și imaginile care asociază abstractul avîntat și concretul duios: ,vector cu coroniță" (Mihai Oroveanu, citat în Suplimentul de cultură, 37, 2005).
Toponimie urbană by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11325_a_12650]
-
Citește totul despre provocarea lui Scornelius, vezi propunerile din concurs și celelalte propuneri hors concours. DA..ingenios Recunosc și eu, încă de la instalarea monumentului, că mi-a fost tare greu să identific semnificația imediată sau foarte profundă a ACELEI chestii înfipte în obelisc. De-ar fi fost doar un simplu obelisc, poate banal, susceptibil de lipsă de imaginație și creativitate, poate că ar mai fi fost cumva. Una peste alta, sigur este ca, de vreme ce nu prea înțeleg ce reprezinta, fără a
Cum vad eu tzeapa by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83040_a_84365]
-
de granit roșu de Suedia. într-un singur moment, însă în unul greu, pătruns de un patriotism demn de anvergura umilinței de dinainte, primarul Pădure a înfipt acolo un tricolor, tricolor care se mai poate vedea și în zilele noastre, înfipt, de această dată, de un cu totul alt primar. în rest, s-a mai făcut prin preajmă ceva grevă a foamei, s-a mai urcat cîte unul să vadă cum e să fii statuie atunci cînd statuia nu mai e
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
înțelegere aparte a subculturii, a efemeridelor culturii populare. Nici vorbă - găsim mai degrabă un ton disprețuitor față de dinamismul modelor, al prostioarelor adolescentine: "Blugi, bocanci și Cioran! Apoi, pe la 30 de ani, ai noștri tineri virează spre afaceri și politică. Atunci, înfipți adînc în zădărnicie, Cioran nu-i mai interesează." O observație corectă despre un caz special de priză la publicul adolescentin și un ton acru de "dascăl" cu tema "toate-s vechi și nouă toate". Poate părea ciudat că analizez o
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
spițe de bicicletă de la o anumită firma străină, nu de la alta. Aceiași și numai ei știau cîte întreprinderi ale statului existau degeaba. Erau secrete de stat o sumedenie de eșecuri ale politicii "regretatului". Corupția de azi e atît de bine înfipta în România din simplul motiv că sistemul care a precedat-o era fundamental corupt. Pentru o plimbare cu trăsura alături de regina Angliei, Ceaușescu a decis ca România trebuie să producă avioane expirate, din faimoasa serie Rombac. Nimeni nu mai vorbește
Incoruptibilul de o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14296_a_15621]
-
al stîncii singuratice, ocolită de vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul Moscova. Neuronii clamau apoteotic: „Hidrocentrala V.I. Lenin”, iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic. Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale. Stînca stă înfiptă, resemnat, în iarba primordială. Dezolare? Nu. Cu gîndul și la alte catastrofe ecologico-ideologice ale comunismului (ce ruginită apocalipsă industrială ți se întinde la picioare, cînd urci, la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez la curățica masă de pe terasa barului și, vărsînd
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
el și la coada listei în opozițe, nu se apropie nici Parchetul General, nici P.N.A.-ul, nici desueta Gardă Financiară, necum corpurile și corpulețele de control din guvern, fără teama că vor isca vreun scandal politic. La noi, un parlamentar înfipt, și dacă te lovește cu mașina pe zebră, poate susțne că a fost victima unei înscenări. Căci se poate găsi oricînd un polițst care să constate că de fapt nu erai pe trecerea de pietoni, ci la vreo zece metri
Averi, interese, complicități by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13807_a_15132]
-
politicos cafea cu rom buzele supte ca niște baloane dezumflate crețe roșii ochii tăi sunt ciudați experimentăm plăcerea de a-l citi pe jaques prevert ceea ce vreau să-ți spun este că se lasă peste oraș noaptea cu aripi puternice înfipte ca niște gâturi de argint oxidat în porii lumii și că zâmbetul îngăduitor e ca un deget uscat apăsând pupila albastră a unui ochi larg deschis ca să mă liniștesc mi-am apropiat scaunul de fereastră sub fereastră se înșiră prosoapele
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
folosit de mai multe ori, chiar dacă nu ajunge să substituie (din fericire!) peste tot pe ș: ,cica ,tu kiar ejti țărancă??"... uff.. aj dansa o viatză întreagă si aj fi fericită...de multe ori kiar reujesc.... am nijte principii bine înfipte" (nebunii.ro). Dacă ejti și nijte sugerează oralitatea populară, iar aș poate deveni într-adevăr aj în fonetică sintactică (pentru că se pronunță împreună cu consoana inițială a cuvîntului următor), transformarea în poziție intervocalică - reujesc - e aberantă; ca și în adverbul așa
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
Emil Brumaru Ce-i clatini peste viața-mi piuită De măcăleandri, toarsă-n flocul lînii Din caiere de vis, fiartă pe plită. Ca la ciuperci picioru-mi este umed De dragoste înfiptă-n clisa groasă. Sînt șoldurilor tale prins în plasă Cum musca în dulceața ce mă-ncumet S-o gust chiar unde nimeni nu cutează. Dă-mi farfurii adînci, linguri de umbră, Să-ți sorb sufletu-n pripă și-ntr-o
Temeinicia rugii mele-s sînii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9180_a_10505]
-
cu reformele și dute-vino-ul lui neîntrerupt. Guvernanții n-aveau decât să prospere în aiureala lor oratorică. Pentru mine cu toții puteau să se ducă dracului sau să se umfle până la Dumnezeu, căci acolo aveau să se trezească la picioarele noastre definitiv înfipte în norul paradisiac pe care pluteam, dincolo de care, oricum, nu se putea trece, pentru că nici nu se mai afla nimic. Doar neantul din care veniseră și în care aveau să se prăbușească din nou. Eram sigur că și pentru Betina
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
am trezit - fără să mă trezesc cu totul - cu scrisoarea, cam agramată și în termeni deosebit de confuzi, anunțându-mă că Partidul și Guvernul inventaseră încă o nouă lege în baza căreia, printre mulți alții, eram pus pe liber. Scurt și înfipt. În fine, în chip de încheiere civilizată - de fapt, doar cu ipocrizie bine calculată -, cu oarecare mulțumiri pentru contribuția avută până atunci. Imixtiunea brutală a lumii reale în universul nostru fantast și fericit a fost un duș rece, care până la
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
tale pentru orbi scrise pe gleznele tale muzicale, aerul fierbinte mișcându-se somnoros mult mai jos de pubis și venele subțiri Atât de neliniștit și flămând merg pe pielea ta de acasă la birou și de la birou acasă Cu degetele înfipte adânc în buzunare ca niște seringi Pline în loc de lichid cu nisipul ușor umezit de transpirație de sub sânii tăi Nu mai știu nimic despre mine Nu mai presimt nimic îmi petrec viața fără să fiu înrebat Uitându-mă de fiecare dată
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
Atunci cînd nu se vrea categoric ermetică, Irina Nechit poate face aluzie la niște lucruri oarecum incitante, fie și nițel aproximative: "Ceea ce ți-am spus / e ca mînerul pumnalului / cu care te aperi de ceea ce nu ți-am spus. Tăișul înfipt / în ceea ce nu-ți voi spune / a atins rădăcinile frumuseții mele / și ea a început să se usuce" (Ceea ce nu ți-am spus). Dar Haina de sărbătoare a tristeții arată că poeta dispune de resurse capabile de mai mult, rămase
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
Ca pe niște comori neprețuite, În speranța infima de a salvgarda O ultimă firidă de vers creator. Ars scribendi Închide-n cuvinte fantasme psihoze, sentințe și basme, versuri Încadrate În rime ca-n niște armuri lucitoare, venite din soare, penelul Înfipt În onirice fraze ca un pumnal laborios despicând metafora plină ce șușotește-n surdină către-o enigmă vecină și-apoi soarbe cu migală din cupa de cerneală Cenușă Din aripi de gânduri străpunse de vânt am adunat un căuș de
Editura Destine Literare by Ioana Gherman () [Corola-journal/Science/76_a_315]
-
ne-a spus...” (Albatrosul Obosit) Colțul acesta de răi al sufletelor noastre numit România, Își pierde parcă, din ce In ce mai des, reperele. Oare copacii ei unde Își Îndreaptă ramurile? Către ce tind vârfurile abia Înmugurite În primăvară, catre jos, acolo unde stau Înfipte rădăcinile, sau sus, catre zare? George Filip: Omul, arborele acesta foarte palpabil, nu este specific niciunui colț de răi. Raiul, daca este, ne tolerează și ne numără pe de-a rândul. Deci copacul acesta pretutindenian are rădăcini și În jos
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
Emil Brumaru Am hoinărit cu carnea ușoară, cu oasele fluierînd a pagubă dulce, cum n-am mai făcut de mult. Doamne, cîte lucruri dragi nu mi-au încărcat tristețea. Case mici cu cerdacuri dărăpănate, cișmele cu o cană albastră înfiptă alături, într-un băț binevoitor, garduri, garduri, fiece scîndură îmi mîngîie parcă durerea, fericirea, uimirea. Începuse amurgul. Am dat, pe niște străzi înguste și noroioase, peste copii jucîndu-se febril, ațîțați de culoarea violacee a cerului. Unul, cam de vreo cinci
Pe străduțele astea cred că se iubește ca-n mitologie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14846_a_16171]
-
închipuirii înroșesc asfaltul. peste cîmpuri și dealuri fosforescente, unde mișcările cresc în delăsare. se vedea cum îngerul traversează pe zebră norii de cîrpă. cum se lasă o grindină în urechea ce încearcă să-l audă. peste ochii goi, peste brațele înfipte în pămînt. peste iarba cu lanțuri la picioare. intrați în castelul de ceară, în care tropăiesc în cadențe cîrtițele lumii. unde rădăcinile abia mai țin de mînă lumina. rătăciți în marsupiile îndoielii, seara închidem pleoapele amniotice cu yale de pămînt
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
inima plăpândă. Acasă este Acolo, unde liniștea ta este ... Unde pâinea rotundă aburindă Își plimbă în voie miresmele prin tindă. Unde, când bei răcoarea din ulcior, Pe suflet nu te-apasă cuvântul sacru ”dor”. Acasă este Acolo, rădăcina ta este ... Înfiptă adânc, mustește în ogor, Îți dă tărie și roade să fii nepieritor. Unde rândunica ta la cuib se-ntoarce iar Ciripindu-ți la fereastră, cuvântul sacru ”țară”. Acasă este ... doar acasă ... Citește mai mult Acasă esteAcolo, cald ție îți este
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
sărută fierbinte pe inima plăpândă.Acasă esteAcolo, unde liniștea ta este ...Unde pâinea rotundă aburindăîși plimbă în voie miresmele prin tindă.Unde, când bei răcoarea din ulcior,Pe suflet nu te-apasă cuvântul sacru ”dor”.Acasă esteAcolo, rădăcina ta este ...Înfiptă adânc, mustește în ogor,Îți dă tărie și roade să fii nepieritor. Unde rândunica ta la cuib se-ntoarce iarCiripindu-ți la fereastră, cuvântul sacru ”țară”.Acasă este ... doar acasă ...... X. PRIMĂVARĂ IAR ..., de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Roșeața fragedă că de obraji virgini./ Copacul mă va da și mai îngenuncheat/ Izvorului din care ma cuvintez/ Arc și piatră pentru a nu lovi./ Șunt divinul ce în ramură șunt,/ Ziua dinții mereu a judecății" (De toate descarnat). "Unghie înfipta în hazard" (dar nu e oare așa orice creație autentică?), "scriind pe nisipul cristic", aflat "la frontiera unde nu mai șunt/ Ori m-am făcut și eu hotar", frontieră, desigur, între real și ireal, între profan și sacru, autorul deconstruieste
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
înfrigurate și ele și contorsionîndu-si mult gurile gata parcă să scape cîte un cuvînt. Mi s-a părut că una, arătîndu-și insistent degetele, vrea să-i spună unuia să se întîlnească la șase. * * * Un activist bătrîn fumînd, trăgînd din țigară înfipta într-un țigaret de lemn de vișin, cireș?..."Un scriitor, - spusese el rar și pufăind, - trebuie să fie și în cer și pe pămînt și pe linie" și aici rîsese tușind, suferea de astm... * * * Întîlnire cu actorul Vasile Nițulescu pe
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
confruntat necontenit cu aceea a criticii liberare, nemaiizbutind niciodată să se impună deplin. Ne-am fi așteptat, poate, în deceniul din urmă să nu mai cădem nici într-o extremă, nici în alta. N-a fost să fie așa. Bine înfipta în subconștientul cultural, iconodulia și-a văzut de treabă. Scară de valori a continuat să plătească tribut exagerărilor naționale, spiritului nediferențiat și encomiastic. O puternică mentalitate iconolatra face încă ravagii în școală, în critică ocazionala și chiar în istoriile literare
Iconoduli si iconoclasti by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18111_a_19436]
-
la picioarele smintitorului bruma de mărgăritar, cică așa, de dragul urzelii smintitoare în care, chipurile, una suntem - noi și tatăl pierzării porcești, din noi. Vreau să te pipăi și să urlu, Este!, nu pe tine, tatăl pierzării porcești din noi, cel înfipt, băgat în față în toate epocile - oricum te vei fi numind tu. Vreau să te pipăi și să urlu, Este!, pe tine Domn al poeziei și al păcii, pe tine „gentleman first”, pe tine piatră din capul unghiului aruncată iar
Minima argheziană. Rugăciunea de la Gorj by Marian Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/2483_a_3808]