1,010 matches
-
care dețineau funcții în guvern erau foști Iorghiști 28. Generația tranșeelor privea acum spre Iorga, considerat pe drept cuvînt un "luptător", un intelectual de o anvergură extraordinară, ceva mai mult decît incoruptibil (fenomen rar la București). Ei apreciau patriotismul lui înflăcărat și știau că era un dușman înverșunat al restaurării României reprezentată de Brătianu. Iorga poseda toate calitățile pe care adepții lui din generația tranșeelor i le atribuia, cu excepția uneia singure: nu era deloc politician. Din cauza aceasta, așteptările generației tranșeelor vor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
unei noi Românii Mari. De ce s-a întîmplat acest lucru? În cea mai mare parte datorită calităților personale ale lui Iorga și, mai ales, pentru că el nu era politician. După ce a pierdut ocazia de a deveni purtătorul de cuvînt coerent înflăcărat și aproape irezistibil al generației tranșeelor, Iorga s-a reîncadrat în regim, permițînd astfel restaurarea sistemului liberal de către Brătianu, două lucruri pe care le ura cel mai mult. Cu toate acestea, în perioada 1919-1920, Iorga a fost într-o dispoziție
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1906? Iorga nu voia nici măcar atunci să devină revoluționar. Dar situația din 1922 nu semăna cu aceea din 13 martie 1906 și, ca naționalist, nu putea pune România față-n față cu lumea întreagă. Iorga nu semăna nici cu tînărul înflăcărat care fusese cu douăzeci de ani în urmă. I se amintea adesea de rolul pe care îl jucase în martie 1906; Iorga a precizat că nu există nici o asemănare între mișcarea din 1906 și cea din 1922. Pentru el, nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că acești doi oameni nu au putut găsi o platformă comună! Ceva îi deosebea totuși: Iorga era din fire un luptător, pe cînd Maniu era înclinat mai mult spre resemnare și pasivitate. Iuliu Maniu a venit la putere cu sprijinul înflăcărat al unei majorități copleșitoare. Alcătuit din țărani în proporție de aproape 80%, poporul român era puternic însuflețit de speranța într-o democrație țărănească. Bărbatul aflat la cîrma statului român era incoruptibil și un democrat și patriot convins. Guvernarea lui avea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nereformat, sinonim cu vremurile tulburi de altădată, cu atât mai mult cu cât trecutul și intransigența-i prezentă Începeau să provoace proteste publice În Ungaria. În ciuda eforturilor lui Rákosi - În martie 1956, el a publicat În ziarul Szabad Nép o Înflăcărată denunțare a lui Beria și a lui Gábor Péter (locotenetul acestuia din poliția secretă ungară), reprezentând un ecou fidel al denunțării de către Hrușciov a „cultului personalității” și sărbătorind demascarea acestor criminali pentru persecuția la care Îi supuseseră pe nevinovați -, timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
multe dintre viitoarele rețele de activiști consacrate unei cauze unice, precum și slăbiciunea viitoare a boemilor-burghezi Înstăriți pentru „autenticul” costisitor 1. Dar această mișcare era inevitabil o curiozitate prin farmecul ei oarecum arhaic, ca să nu mai vorbim de disproporția dintre entuziasmul Înflăcărat al activiștilor și obiectul călduț al pasiunii lor. Alte rețele politice dedicate unei cauze unice nu aveau Însă nimic bizar sau capricios; cele mai multe erau - ca și CAMRA - organizate de și pentru clasa de mijloc. În Scandinavia, la mijlocul anilor ’70 au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acasă: În alte părți, „Gorbimania” era În floare. În vizitele tot mai dese peste hotare, Gorbaciov era copleșit cu onoruri de politicienii vest-europeni și aclamat de mulțimi entuziaste. Către sfârșitul anului 1988, Margaret Thatcher, care se număra printre cei mai Înflăcărați suporteri ai lui Gorbaciov, a proclamat „sfârșitul” Războiului Rece. În Europa de Est această afirmație ar fi putut părea hazardată - dar și acolo Mihail Gorbaciov era extrem de popular. „Democrațiile populare” urmăreau cu sufletul la gură eforturile interne ale liderului sovietic, dar erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și prin reflectarea asupra problemelor universului În meditații; acordă o importanță deosebită sentimentelor omenesti, cu predilecție iubirii, trăirile interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative. In genul liric se manifestă inovații prozodice și supremația subiectivismului, a pasiunii Înflăcărate, a fanteziei debordante. În epică, prezentarea eroilor excepționali, care acționează În Împrejurări ieșite din comun, precum și portretizarea omului de geniu și condiția nefericirii acestuia În lume, constituie o preocupare majoră. Personajele romantice nu sunt dominate de rațiune, ci de imaginație
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
deși continuă să fie ferm ancorat în morala creștină. Abecedarul lui Pleșoianu din 1828, de exemplu, este un deschizător de drumuri în acest sens, fiind primul instrument didactic care conține un puternic accent ideologic, fiind "străbătut de un patriotism românesc înflăcărat" (Ghibu, 1975, p. 115). Scopul său nu mai este doar acela de a crea subiecți morali, cu frica lui Dumnezeu, ci și de a forma subiecți patrioți și cetățeni activi în viața societății. Primul abecedar ce va fi folosit în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Biserica Ortodoxă Română în 1992. Privită în durata lungă a devenirii sale istorice, memoria națională românească trece prin acest crescendo în două cicluri complete, despărțite de scurtul intermezzo al anilor 1947-1964 în care patosul naționalist a fost substituit cu la fel de înflăcărata doctrină a internaționalismului proletar. Primul ciclu a debutat în epoca postpașoptistă, când memoria națională românească a prins cheag, evoluând pe parcursul unui secol pentru a-și atinge climaxul în interbelicul înstăpânit de crezul fanatic al ideii naționale (Goga, 1927). Al doilea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]