197 matches
-
de-abia le-adie Fulgii din aripi și de praf li-i spală; Și-apoi se odihnesc și-și beau din rană Sîngele alb, ca pe o hrană-anume Pentru-nchinare, pentru-nțelepciune, Blînd ocrotiți de-a Domnului grea geană. Și către-amurg, înfofoliți în brume, Pășesc, nostalgici, în cealaltă lume...
Chiar lucrurile au altfel de umbre-acum… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6905_a_8230]
-
mine Stau într-o mare uscată de gheață sfărâmicioasă Uitându-mă în poza ta din buletin ca la fața unui bărbat extenuat în absența femeii Nu mai vreau Să înțeleg nimic Nu mai vreau să aud încă stau cu fața înfofolită în oglinzi Anunțând că o să te întinzi lângă mine îmbrăcat în bucurie ca într-o salopetă de fâș Transpirată pe spate M-am gândit sî te trec ăn cartea de muncî Dumnezeu crede că mă cunoaște bine Și a hotărât
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
vagonului. Stăteam pe locul din partea culoarului. în fața mea, o pereche de bătrâni terminaseră de mâncat și acum se pregăteau de somn. El, lângă geam, își trecuse perdeaua soioasă peste față. Ea încerca să se tolănească, gospodărește, cu mâinile pe pântec, înfofolită cu un șal negru. Flăcăiandrul de lângă mine, cu capul sprijinit de strapontina-măsuță din dreptul ferestrei, dormea și el Tocmai terminase o sticluță de "Ceres", înlocuitor de whisky. Sforăia ușor. L-am împins cu cotul. S-a trezit buimac. - Am ajuns
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
așteptam să oprească trenul. - Nici nu mi-ai spus cum te cheamă. - Are vreo... De ce nu ghicești, dacă tot spui că te pricepi, i-am răspuns. Am intrat în clădirea gării. Pustie. Pleca un tren abia pe la prânz. Un tip înfofolit într-o șubă vișinie dormea pe-o bancă în dreptul casei de bilete. Sala de așteptare era goală. Abia atunci am observat că, în afară de ghiveciul acela, Mașa nu mai avea nici un bagaj. Doar poșeta și o pungă de plastic cu două
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
în interiorul zidurilor vechii fortărețe moștenite de la arabi, pe culmea celei mai înalte coline ocupate la vremea aceea, și era complet înconjurat de rețeaua urbană. De aceea nu se poate înțelege spaima de lupi, insistent menționată, a unui D. Manuel, dîrdîind înfofolit în blănuri, lupi care bîntuiau orașul, completînd imaginea unei Lisabone mizerabile și pustii, cu ulițele băltind (deși trebuie spus că străzile erau pietruite încă din secolul al XIV-lea), copleșită de "ger"(?), locul "cel mai umil și mai rău famat
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
țigaret de lemn de vișin, cireș?..."Un scriitor, - spusese el rar și pufăind, - trebuie să fie și în cer și pe pămînt și pe linie" și aici rîsese tușind, suferea de astm... * * * Întîlnire cu actorul Vasile Nițulescu pe stradă, iarna. Înfofolit în ursonul lui și părînd foarte băut, se oprise înaintea mea. Clătinîndu-se ușor, încerca să-mi spună ceva și nu reușea; apoi, dînd din mină a lehamite, plecase legănîndu-se și alunecînd pe ghețușca. M-am uitat după el un timp
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
de pe obrazul iubitei/ clătinîndu-se încolo și-ncoace/ era în timpul serviciului printre colacii de sîrmă/ călcînd prin troscotul ars de motorină/ cerul vînăt îi împingea gîtul spre/ vîlceaua cu mîluri răchite și resturi organice//"ai terminat?"/ dar el îi auzea nervii înfofoliți în sînge/ și un mic strigăt subteran/ s-a lipit de scoarța cenușie a unei răchite/ în timp ce o săruta privea peste umărul ei/ un cuvînt se scălîmbăia prin pietrișul de la mal/ și furnicile îi dădeau tîrcoale? (Scria perfect senin). A
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
semn de La revedere! și-nchise Messenger-ul. Declicul îmi răscoli nu atât urechile, cât sufletul... Deplângeam nevoia-mi de a fi consolată, dar faptul că-ntrerupsese comunicarea mă stârnea la plâns, nu alta! Și adormii ca și-n atâtea și atâtea dați, înfofolită într-o pănură de frustrări și solitudine aparent acceptată, răcorind perna c-un râușor de lacrimi neșterse, nevoind să-mi recunosc nici gestual slăbiciunile. A doua zi după discuția cu Sterie primii devreme, abia-mi procesasem ibricul, telefon de la fete
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
ți se pare mult, mult mai mic, mai puchinos? Mie casa aia mi s-a părut la fel de mare. La fel de lipsită de orice logică. O casă mare și rece. Am găsit o femeie mică, micită, toată numai pomeți și încheieturi descărnate, înfofolită în pături, cu un tub care-i ieșea din gât. Era singură. Se uita la un film cu Katharine Hepburn. Alb-negru. Cu sono rul dat foarte tare. Singură. Ți-am mai spus asta o dată, nu? A plâns mult. Tubul ăla
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
geniu; trebuie să fie un oușor ca celelalte, asta e bine în teorie, ca postulat și punct de pornire în pedagogia noastră, pentru înscrișii la științe, dar... putem disprețui instinctul? Să căutăm deci, logodnica. Așezat în fața mesei, cu gambele bine înfofolite într-o manta care imită pielea, în lungi ore de meditație fecundă, Avito trasează în câteva tabele caracterele antropologice, fiziologice, psihice și sociologice pe care trebuie să le aibă viitoarea mamă a viitorului geniu. Și asemenea caractere, în niciuna nu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
spate, ciungă o clipă. — Semăn cu Manneke? Manneke sau Manneken Pis, așa îl botezase ea pe omul-trunchi așezat pe tejgheaua micului magazin de antichități de lângă minaret, la colțul cu Chicken Street, de unde îi cumpărasem șalul obscen de scump. Tocmai se înfofolea în șal într-un mod ce n avea nimic de-a face cu felul îngrijit în care și-l puneau femeile locale. — îmi place mult, Leila... cum ești așa, în general... mmm... cum să zic? Asimetrică... i-am spus, dorind
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
țigaret de lemn de vișin, cireș?... "Un scriitor - spusese el rar și pufăind - trebuie să fie și in cer și pe pământ și pe linie" - și aici râsese tușind, suferea de astm... * întâlnire cu actorul Vasile Nițulescu pe stradă, iarna. înfofolit în ursonul lui și părând foarte băut, se oprise înaintea mea. Clătinându-se ușor, încerca să-mi spună ceva și nu reușea; apoi, dând din mână a lehamite, plecase legănându-se și alunecând pe ghețușcă. M-am uitat după el
Doi poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9838_a_11163]
-
cincilea loc: vei avea noroc dacă acționezi acum, imediat, în secunda asta. aruncă-ți sufletul fără grijă în valurile înalte ale mării. șase deasupra: gândește-te la o ploaie răpăind care ar putea dizolva anxietățile tale. departe de tine mă înfofolesc în pilota de fulgi, îmi imaginez că mă strângi în brațele tale de pinguin-împărat, te teleportez de la miile de kilometri în pilota mea călduroasă, închid ochii și îți simt atingerea și bătăile inimii în jurul meu înfășor patul cu totul, atât
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în dreptul cifrei 18 pe termometrul din casa lor? Simona își cumpărase și ea un reșou ca toți muritorii de rând. Îl întrebuința pentru gătit, dar folosința de bază era să ridice cu câteva grade căldura din garsonieră pentru ca micuțul ei, înfofolit în așternuturi, să nu răcească. Toate diminețile Simona și le petrecea cu băiețelul. Îl îmbrăca gros, îl hrănea, se juca un timp cu el, ca în preajma plecării ei la școală să-l așeze în pat pentru somnul de după amiază. Improviza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
că a venit să trateze cu mine vreo afacere, fiindcă auzisem că practica și negoțul. În orice caz, unchiul era un bătrân cocoșat, cu capul înfășurat într-un turban indian și umerii acoperiți de o aba gălbuie, zdrențuită. Avea fața înfofolită într-un fular de lână, dar i se vedeau gulerul larg răscroit și pieptul acoperit cu păr. Puteai să-i numeri unul câte unul firele din barba rară, care-i ieșeau din pliurile fularului. Avea ochii bolnavi și roșii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în cimitirul de la marginea drumului. Mi-am luat capul între mâini și am reflectat, plin de perplexitate, asupra mea. Deodată, un râs uscat și înspăimântător mă readuse la realitate. M-am întors: lângă mine era așezat un om cu fața înfofolită într-un fular. Ținea sub braț un obiect înfășurat într-o batistă. Mă privi și spuse: - Sigur voiai să mergi în oraș și ai pierdut drumul, ha? Fără îndoială că te întrebi ce pot să fac în cimitir la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
s-o facă, nu ne ștersese, iar asta Însemna că puteam ieși fără grijă la suprafață. M-am Întors În partea din față a beciului. Vera se trezise și mormăia, Încercând să se descotorosească de sacii menajeri În care-o Înfofolisem. M-am aplecat s-o sărut, dar m-a Îndepărtat, cu o grimasă. — Iar ai băut, a zis ea. Și-a căutat cu gesturi nervoase pantofii printre butoaiele cu varză, apoi a Început să meargă, bălăngănindu-se pe tocuri ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ar fi fost de la bun Început acolo, nu aș fi văzut-o, deoarece mi-o reprezentasem altfel. Mai precis, căutam pe altcineva. De la distanța la care ne aflam, În jur de douăzeci de metri, n am văzut decît o femeie Înfofolită Într-un palton. Undeva mai În spate, printre copaci, un cățel de rasă mică, probabil un bichon, scormonea cu botul În frunzele uscate de sub stratul subțire de zăpadă. Aveam să aflu mai tîrziu că Îl chema Pufi. — Ea e! Îmi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o s-o trezească, la urma urmei e o nimica toată, un fleac, se gîndi, vîrîndu-și lăbuțele în papuceii de casă căptușiți cu blănițe moi, simțind cîteva gîdilituri în tălpi. Ce femeie, dom’ Președinte, zice Sena ivindu se în ușa garajului înfofolit într-o pufoaică albastră, cu niște pantaloni hippy și ghete de piele, cărînd pe umărul drept o sacoșă. La vîrsta ei tot așa de subțirică și sprintenă, merita să urc pe scări și numai să dau ochii cu ea, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fi în locul dumneavoastră. Zece, douăzeci de minute în plus sau în minus nu sînt un capăt de țară, îl aprobă domnul Președinte, încuind pe dinafară ușa biroului și avîntîndu-se pe scări în jos. Doamna Mina îi așteaptă deja în fața intrării înfofolită într-o haină groasă, cu căptușeală de lînă. Alături are un geamantan mare cu închizători cu cheiță, și pe umăr poartă o poșetă din piele. — Pute de-ți rupe nasul, zice Monte Cristo intrînd ultimul în closet, trăgînd după el
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai vioi. Grupul celorlalți, în frunte cu Roja și Curistul, îi dibuie silueta, îl văd ducînd în mîini niște sfeșnice uriașe din bronz, în care stau înfipte lumînări lunguiețe, albe. De ce vă certați? Ia vezi, îi face semn unui individ înfofolit într-un palton, pe care are impresia că-l vede pentru prima dată în viață, în buzunarul ăsta trebuie să fie o brichetă, eu am mîinile ocupate, spune, căutînd în jur un loc cît mai bun din care lumina să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
traversat salonul și am ieșit în hol. Honor Klein stătea chiar în fața ușii. Apariția atât de neașteptată a acestei figuri complet imobile avea ceva straniu și, pentru o clipă, îmi sugeră prezența unei stafii. Ne-am privit fix. Ea era înfofolită în palton, iar fața ei ireală purta încă umezeala aerului de afară. Nu zâmbi, nu zise nimic, ci mă examină cu o privire încordată, neclintită și meditativă. În clipa în care am văzut-o am fost derutat, am simțit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să aparțin mai multor categorii simultan? Și ce semnifica (dacă semnifica ceva) faptul că cel care răspundea la Întrebările Cancelarului Sănătății era Alexander Knisch, Înregistrat la poliție, dar un Anton fictiv? Când Dora a sosit În acea după-amiază de februarie, Înfofolită Într-o haină de damă elegantă, cu o boa de vulpe, dar Îmbrăcată dedesubt ca un școlar (bleizer și pantaloni, pantofi de piele cu tocuri spaniole), i-am explicat că Încercam să-mi termin tema. Mi-era clar că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
liber, și fosta lui nevastă, care avea și ea liber. Totuși, pașii erau ai cuiva. - Da? zise fără să își ridice privirea. - Bună ziua, răspunse o voce de femeie. O privi. Era, de fapt, o fetișcană îmbujorată, cu zăpadă în păr, înfofolită într-o pufoaică, cu o căciulă colorată pe cap și un fular mov la gât. - Da? întrebă șeful de gară, deloc convins de acest cuvânt. - Aș vrea un bilet până la București, zise fata, scoțând un portofel maro dintr-un buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cupluri minunate s-au găsit! Zâna mironosiță cu fierarul din burta pământului; ielele cu impiegații; rapandula cu scamatorul; tigrul scafandru cu Evdochia; pictorul italian renascentist cu doamna cu drujba; elenii cu Elenele; autorul cu chițibușa; doctorul de ape cu tânăra înfofolită în foițe de țiplă; Moș Crăciun cu terorista irlandeză; grămatica cu cacofonul... priviți și minunați-vă, ce atent dansează, ce ținute abile au, cum le zboară picioarele zglobii pe parchetul din ceață londoneză! Credeți-mă, balul este la a șasea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]