14 matches
-
făcut. Când or ieșit de la biserică, Niculaie o prins-o strâns de mână și i-o spus apăsat: - De-acuma ești a me, Ană! A me! Și-acu' i-aud glasu', maică! Era on bărbat frumos, da' nu-ș'ce te înfrica, numa de-l vedei! Așa o fi vrut Dumnezău! Da' eu cred că tătă noaptea aia, în cap i-o sunat govitu' miresii, că i-or cântat fetele la fereastră, cân' o-mbrăcau de mers la cununie: Rujulină din grădină
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Biciul_violeta_deminescu_1355849273.html [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
o întinzi de poți. Își dau hainele din spate, Pentru omul în necaz, Crivățul pe ei,,nu-i bate" Și nu fac din asta caz. Nu le e frică de dihănii, De nămeți amețitori, Nu îi sperie urcușul, Suie ne-nfricați spre nori. Viață dau dacă se poate, Cu gândul la Dumnezeu, Cerul să le facă parte, Să îi ferească de rău. Colțul pâinii și-l împart, Dacă e necazul greu, Mulțam, ei n-au așteptat, Au gândul la Dumnezeu. Cu
ARIPI FRANTE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Aripi_frante_adriana_tomoni_1390730563.html [Corola-blog/BlogPost/347561_a_348890]
-
un moroi bătrân. Strigoi. Se spune că era la noi un om cu coadă. El știa când plouă. Era strigoi. Se mai spunea că de Andrei, îmbla la doisprezece noaptea Așchiuță (Aghiuță), necuratul. Toți fugeau prin casă de dânsul. Se înfricau. Nu umblau nopțile. Se zice că din ziua de Andrei începe a se mări ziua! Autori populari din Republica Moldova (postfață) Pe vremuri, începutul iernii era marcat de sărbătoarea Sfântului Andrei, sărbătoare numită de altfel și „Cap de iarnă”. Pentru majoritatea
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
epoca lui Ștefan, Domnul Moldovei. În nota care caracterizează personajele Eminescu scrie în dreptul său: "El e sufletul încă rămas pe pământ al lui Ștefan cel Mare". Când Ștefaniță, slab de virtute și un neiubitor al trecutului, spune că "ruinele pustii / Înfrică bătrânețea și sperie copii" el rezumă, de fapt, una din cele mai complete "definiții" ale hieroglifei eminesciene: "... Ruina sură e-un vis încremenit, E-un basm făcut piatră, e-un veac înmărmurit Ce secoli mai durează și ne aduce-aminte De
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
unui individ, dacă prin nebunie Înțelegem și altceva decât clasicele stări psihotice studiate la școală și aplicate În psihiatrie. Acea nebunie În care zac grăunțele viitoarelor mari descoperiri științifice sau ale unor ciudate și tulburătoare viziuni artistice, cele care, după ce Înfrică și consternează una sau două generații, adapatate unor alte canoane, zise „clascie”, Îi umplu de uimire și de entuziasm pe urmașii lor; care nu, nu sunt mai „inteligenți”, mai puțin „mediocri” decât Înaintașii lor, dar care au avantajul timpului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
numeroasele „mese” la care luam, atunci, parte și unde se amestecau și artiști plastici, un Piliuță, Dipșe, Apostu sau Victor Roman, uneori și artiști muzicali, interpreți sau compozitori. Eram, trăiam atunci în „cârduri” de tineri ce se strângeau instinctiv laolaltă, înfricați de sistemul dur post-stalinist, dar cu inconștiența și vitalitatea fericită a tinerilor și sperând pentru fiecare dintre noi, dar și pentru „națiune”, o artă veritabilă, expresivă, mare! Cu timpul, estompându-se obsesia acestei „piramide răsturnate” în ce mă privea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
despărțim sinceritatea artistică de cea psihologică, [...] în valoarea artistică a unor producțiuni mistice din care lipsește adevărata edificare creștină", apreciase "fondul sincer contemplativ" drept "foarte puțin", dar admisese totuși că "poetul a prins nota de elegie arhaică a sufletelor evlavioase înfricate de moarte și jălalnice de viață", că "tot așa de poetic simulată e voluptatea morții creștine, de o mișcare litanică de mistic trecentist" și că, iarăși, "cîte o ingenuitate, cîte o notă de franciscanism aruncă grații de-a lungul acestor
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
Ion Chichere În cub în cub barbar și fără sentiment/ domnule bacovia/ întristat trăiesc/ și țara ta acuma-i de omor/ și jaf cîinesc/ și tac cu toții/ înfricați și lași/ și eu nu pot/ și nu mai înțeleg/ dacă acest popor este român/ sau peceneg/ Ședință în bloc ne pică var în ciorba de lemn/ domnule președinte/ și cartofii au fragilitatea prețioasă/ a ouălor/ impiegații roșii/ trag în
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
Iată un fragment din dialogul extrem de expresiv: �Răspunsă Isus: O, amaru ție, diavole, că numai ce ești un plilistitoriu, dară tu n-ai nici o putere. Zisă diavolul: Ba tu ești plilistitoriu, că mergi de plilistești oamini în somn și-i înfrici să nu să închine mie, ce să se închine numai ție. Ce nu umbli cu dereptul? Și tu ești plilistitoriu, că te-ai născut dintr-o muiare, ca și alalți oameni" (p. 245). Dar cel mai interesant apocrif este, fără
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]
-
Pe când cu a ei poale încungiură un munte, O diademă sură pe o pleșuvă frunte! ȘT[EFAN] De locuință sură, de visuri sperioase, De buhe cu ochi roșii... ce nu pot ca să iasă În sânta zi cu soare. Ruinele pustii Înfrică bătrâneța, și sperie copii! ARB[ORE] Și de trece moșneagul cu fruntea încrețită, Cu părul alb ca neaua cu buza -nvinețită Pare-i încă o dată că-l leagănă un înger Ce-i cântă cu durere, ce-usucă a lui plângeri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
chiar dacă-i răpim din frăgezime. Închiși în marginile individuale, ce-am face fără ispita de dezmărginire a morții? Doar murind am fost mai mult decât mine, murind rodnic, germinând în vis și forță o agonie ondulată. De ce sfârșit m-aș înfrica, atunci când l-am anticipat voios în măduvă și-n gînduri? Sau fi-va vreo celulă care să nu fi dospit moartea? Dar se prea poate să fi îmbogățit o viețuire peste prevederile ei. Dacă nu cumva, din zarea vieții, infinitul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
întrece. Adâncimile răului conferă o superioritate iritantă. Se prea poate ca oamenii să fi adorat pe Dumnezeu din gelozie pe Diavol. În străfulgerarea cosmică a conștiinței, cerul se risipește-n melodie, urmat de munți, de arbori și de ape. Și înfricat de absolutul clipei, Recviemul sufletului este un naufragiu și o aureolă. Nu e ca și cum o negură din altă lume ne-ar visa viața? Depănarea lăuntrică a morții este ceață ridicată la principiu metafizic. O catedrală e maximum de sensibil al
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de-orator încercat La picioarele contelui vine, Ce nu doarme, să doarmă voire-ar! Permisu-ne-am noi sărbători aici sus De când părăsiși aste sale. Și când te credeam îndeparte-ncă dus Gîndiam să petrecem încale Și dacă dai voie și nu te înfrici. Petrece-or în gură-îndemînă, pitici, N-onoarea miresei bogate și mici. Iar contele-n visu-i răspunde: Serviți-vă numai orunde. Și es trei călări ce se mișcă ușor, Ei stătuse sub pat pîn-aice.. Le-urmează un cor cîntător-sunător De chipuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Vai! cît e zicerea de-anevoioasă/ despre pustiul codru și-aspru foarte/ ce-n gînd 'noiește spaima fioroasă!/ De-amar ce e, ceva mai mult e moarte.// Dar ajungînd la poala-unei coline,/ acolo unde se sfîrșea cea vale/ ce-mi înfricase inima de-a bine,/ privind în sus, văzui spetele sale/ ornîndu-i razele bunei planete/ ce duce omul drept pe orice cale". "Sensul literal este cel pe care îl arată litera textului, adică rătăcirea poetului într-o pădure sălbatică și întunecoasă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]