32 matches
-
un trecut, lasă-i nud tot verdele de vară, las-o cum a fost de la-nceput. Lasă-mi toamnă dragostea zglobie, nu mi-o întrista ca cerul tău de-unde pleacă întru pribegie păsări, văduvind de trilul lor. Nu-i înfrigura în vene focul și n-o veșteji la căpătâi, lasă-i nevinovăția crudă a iubirii-n ziua cea dintâi. Lasă-mi toamnă dragostea fecioară nu mi-o întrista ca cerul tău, lasă-i nevinovăția crudă, lasă-i dorul verde tot
LASĂ-MI TOAMNĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Lasa_mi_toamna_adriana_neacsu_1347475447.html [Corola-blog/BlogPost/343808_a_345137]
-
câteva zeci de kilometri pășești cu picioarele de cauciuc ale mașinii pe marginea unei căldări de piatră în care fierbe apa unui râu de culoarea cerului, dar și a pădurilor din apropiere, adică albastră-verzuie, nu poți distinge prea bine, te înfrigurezi când privești, căci sunt sute de metri până jos! Tot așa și atunci când o iei în direcția mănăstirii Ostrog, care se află pe muntele cu același nume. La început te întrebi ce l-o fi venit monahilor să-i dea
Muntenegru, ţara oamenilor de la care au ce învăţa munţii by Ştefan Mitroi () [Corola-website/Journalistic/296292_a_297621]
-
a trunchiurilor. Muțenia arborilor este una constitutivă și oricum, în dimineața liniștită de după vifor, stigmatul zăpezii pare să fie o ciudată taină pe care nu vor s-o mărturisească. Dar noapte de viscol poate fi și una de aprins și înfrigura erotism care i-a lăsat muți pe cei ce au zărit-o prin fereastră. Poate că zăpada scrie cifrat pe scoarța lor această strofă exaltată: “Albă, tu, zăpadă pură, / cine ți-a dat inima / să-mi fii viscol de căldură
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARIILE POEMELOR PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_traian_atanasiu_comentariile_valeria_iacob_tamas_1327901491.html [Corola-blog/BlogPost/360565_a_361894]
-
un trecut, lasă-i nud tot verdele de vară, las-o cum a fost de la-nceput. Lasă-mi toamnă dragostea zglobie, nu mi-o întrista că cerul tău de-unde pleacă intru pribegie păsări, văduvind de trilul lor. Nu-i înfrigura în vene focul și n-o vesteji la căpătai, lasă-i nevinovăția crudă a iubirii-n ziua cea dintâi. Lasă-mi toamnă dragostea fecioara nu mi-o întrista că cerul tău, lasă-i nevinovăția crudă, lasă-i dorul verde tot
ADRIANA NEACŞU by http://confluente.ro/articole/adriana_neac%C5%9Fu/canal [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
-ngălbeni că pe-un trecut,lasă-i nud tot verdele de vară,las-o cum a fost de la-nceput.Lasă-mi toamnă dragostea zglobie,nu mi-o întrista că cerul tăude-unde pleacă intru pribegiepăsări, văduvind de trilul lor.Nu-i înfrigura în vene foculși n-o vesteji la căpătai,lasă-i nevinovăția crudăa iubirii-n ziua cea dintâi.Lasă-mi toamnă dragostea fecioarănu mi-o întrista că cerul tău,lasă-i nevinovăția crudă,lasă-i dorul verde tot mereu.... XII. DUIOȘIE
ADRIANA NEACŞU by http://confluente.ro/articole/adriana_neac%C5%9Fu/canal [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
tabu, avorturile, homosexualitatea, căsătoriile dintre gay. O parte din numeroasa echipă a filmului Chiar dacă, din punct de vedere cinematografic vorbind, totul se petrece sub protecția ideii de coșmar, chiar și așa, cred că înaltele fețe ale bisericii catolice se vor înfrigura. La conferința de presă, destul de tensionată (suntem, totuși, în Italia) Sorrentino a fost întrebat dacă anticipează reacția Vaticanului. „Reacția? Asta este problema Vaticanului, nu a mea. Noi am lucrat cu onestitate și fără prejudecăți, aducând laoloaltă contradicțiile, dificultățile, dar și
Veneția 2016. Habemus papam, dar și un posibil scandal by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/105323_a_106615]
-
trăiesc. Nu frica, nu teamă, Milă de tine mi-i, Că n-ai avut niciodată mamă, Că n-ai avut niciodată copii.” (Grigore Vieru „Nu am, moarte, cu tine nimic”) Cum mai jefuiește toamna, pădurea! Trece prin copacii ei, îi înfrigurează, îi prădează, îi scutură, îi lasă goi și singuri, nu mai rămâne nimic în urmă! Întocmai trece prin oameni viața! Pe unii îi urcă la extaze, îi sărută cu liliac de noroc, și-i umple cu bogăție omenească, pe alții
ANA BARBU SUFLET LUPTAT DE CRUZIMILE BOLII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1432007814.html [Corola-blog/BlogPost/362984_a_364313]
-
se făcuse ea, / vulpea argintie cu picioarele de pe urmă în laț, / ca o rază rece a flugilor de nea, / din urmă mă ajungea și nu mă ajungea. Ia-mă, ia- mă cu tine, ia-mă, ia-mă cu tine !» // mă înfrigurasem de tot și mergeam prin zăpadă / și ningea atât de des / încât de vedere nu mai aveam nevoință. («Semn 4» - SOrd, II, 245 sq.). VA URMA ------------------------------------------------------ Prof. Dr. Ion PACHIA-TATOMIRESCU
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1388740640.html [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
cu mai multă ușurință. Amintiri dureroase. Dacă lăsam copilul, poate că ar fi legalizat dragostea noastră și eram împreună oricât ne-ar fi fost de greu. E prea tîrziu. Serile, se strecura în patul uriaș, simțind răceala cearceafului cum o înfrigurează, simțind deseori în trupul ei plin de viață, un tremur cu semnificații aparte. Acum singură, întreba stelele când somnul întârzia să apară, de ce nu are bărbatul alături spre a o încălzi cu dragostea lui? Apoi, ce-i povestea prietena ei
IMPREVIZIBIL (1) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 by http://confluente.ro/berthold_aberman_1488892812.html [Corola-blog/BlogPost/359783_a_361112]
-
sorbind ușor, a citit din ce în ce mai contrariată până la pasajul referitor la divorț. "Nu se poate!" A scos un țipăt puternic ce aducea, mai degrabă, cu un muget sinistru. A pus pe masă paharul cu mâna-i tremurând, în timp ce ochii-i căutau înfrigurați țigările. A aprins una. Speriată, tulburată, cu sufletul sfâșiat de mărturisirea lui Fănel, citea plângând. "Nu se poate! Nu se poate!... Nu înțeleg... De ce? De ce? De ce, Fănele, de ce? Nu cred că te-ai transformat într-un monstru lângă mine. Am
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_22_.html [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
fântânițe șopotesc în vis, are o raclă sufletească în care începe priveliștea cerului, are un munte care încleștează între creste și poală, pământul și cerul, tânjitori și unul și celălalt ai universului sonor pe care-l aprinde și-l și înfrigurează muzica. Dida Drăgan e artista care cântă o muzică ușoară foarte grea! Și adorabilă! Cântecele Didei Drăgan sunt ziua, crepusculul, căldura sau gerul vieții, dar întotdeauna îmbrățișarea. Cântecele Didei Drăgan întorc sufletul în priveliștile vieții iar priveliștile vieții în suflet
DIDA DRĂGAN. NU CÂNTĂ CA NIMENI, CÂNTĂ CA EA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1398226814.html [Corola-blog/BlogPost/347926_a_349255]
-
dorește, nu suferă! Am plătit 5 lei la intrarea în sala muzeului de istorie. Sala era aproape plină. Oamenii nu vedeau în mine pe un fiu al Indiei, și posibil stră-stră-stră nepot al lui Siddharta Gautama Buddha, ci își strângeau înfrigurați gențile la piept, semn că erau novici pe Calea Renunțării. Fidel conceptului Căii de Mijloc, am ales scaunul de mijloc, dar cel mai smerit rând, ultimul. Un domn, scârbit de cele lumești, s-a grăbit să plece de lângă mine, dornic
FROID ȘI BUDDHA LA MUZEUL DE ISTORIE PLOIEȘTI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1494534050.html [Corola-blog/BlogPost/350170_a_351499]
-
avarul! Copilărie, paradis al credinței pierdute, unde mi-ai ascuns tinerețea de ieri? În afara timpului viețuiesc, În afara secundei mă las mistuit de-o șopârlă cu buze de viață arzândă. Cine să recunoască acest genocid inventat de Poet? Cine se mai Înfrigurează la dulcea vipie În așteptare? Nedefinitul aripi plăsmuiește! Șindrilă despuiată și amară de-o cucuvea În somn! Bucurie a copiilor de chihlimbar, viilor, morților dinspre vaduri, ridicați privirea spre mine! Veni-va un Moș Niculae, cel cu banul de aur
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Hiyoshi știu că era Danjo și răspunse imediat. Apoi, gândindu-se că sosise momentul, îi spuse lui Danjo că fusese dat afară de la olărie. — Oetsu, deschide ușa! Oetsu încercă să-i mute gândul, susținând că vântul serii avea să-l înfrigureze și să-i sporească durerile. Nu schiță nici un gest de a deschide ușa glisantă, până când Danjo își pierdu răbdarea: — Neghioabo! strigă el. Ce contează dacă mai am de trăit încă zece zile, sau douăzeci? Deschide! Plângând, Oetsu se supuse, spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dezamăgiți. Și în ziua aceea, Hanbei făcuse eforturi prea mari și spusese că anula prelegerile de seară. La căderea întunericului, puse ca ușile glisante ale casei să se închidă în grabă. Vântul de seară, de pe cursul superior al râului Kiso, înfrigura cu atât mai mult constituția slabă a lui Hanbei, cu toate că se apropia vara. — Ți-am așternut patul înăuntru. De ce nu te culci? Oyu îi puse lângă birou o fiertură medicinală. Hanbei citea, ocupația lui obișnuită atunci când avea puțin timp liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
într-adevăr incurabilă? La acest gând, Hideyoshi simți o durere în piept. Cine era, la urma urmei, cel care-l trăsese în lume pe acel om bolnav, împotriva voinței lui? Pe câte câmpuri de luptă îl udase ploaia și-l înfrigurase vântul? Și cine era acela care, chiar și în timp de pace, îl pusese să suporte greutățile afacerilor interne și ale relațiilor diplomatice, fără a se gândi măcar la o zi de odihnă? Hanbei era un om la care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
că era Danjo și răspunse imediat. Apoi, gândindu-se că sosise momentul, Îi spuse lui Danjo că fusese dat afară de la magazinul de ceramică. — Oetsu, deschide ușa! Oetsu Încercă să-i mute gândul, susținând că vântul serii avea să-l Înfrigureze și să-i sporească durerile. Nu schiță nici un gest de a deschide ușa glisantă, până când Danjo Își pierdu răbdarea: — Proasto! strigă el. Ce contează dacă mai am de trăit Încă zece zile sau douăzeci? Deschide! Plângând, Oetsu se supuse, spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Într-adevăr, incurabilă? La acest gând, Hideyoshi simți o durere În piept. Cine era, la urma urmei, cel care-l trăsese În lume pe acel om bolnav, Împotriva voinței lui? Pe câte câmpuri de luptă Îl udase ploaia și-l Înfrigurase vântul? Și cine era acela care, chiar și În timp de pace, Îl pusese să suporte greutățile afacerilor interne și ale relațiilor diplomatice, fără a se gândi măcar la o zi de odihnă? Hanbei era un om la care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
adăpostul părelnic al umbrei-vorbitoare, id est al poeziei care constituie un paravan în calea razelor de insuportabilă lumină: "vorbind fă-mi umbră// lumina/ fantoma ei asfixia mimând/ mă sperie// aș vrea să-ncap în umbra ta/ vorbind fă-mi umbră/ înfrigurează-mă vorbind// apropie și pata de pe cer/ zborul acelui vultur" (vorbind fă-mi umbră). Inaptă a se fixa pe lumină, se îndreaptă spre roadele mundane ale acesteia, care-i solicită simțirea, provocîndu-i o stare bivalentă de împlinire și de "plîns
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
spre miazăzi, mai bine să nu vorbim, mă simt cu musca pe căciulă, pentru că vin oarecum dinspre acele părți. Chiar Grecul suflu, Grecale, ce sosește din ostrovul poetului, vînt ce cutreieră dinspre Zante spre Veneția, și el, ce pare blând, înfrigurează dulcele ținut al Italiei. E drept mai usucă umeda Câmpie a Padului, alintă Adriatica, dar e rece și sec, nemilos, crud chiar, pătrunzând prin poarta zisă a Balcanilor, ca el, poate aduc și eu aici ceva tulbure, în seninul Italiei
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
nouă. Și n-o să cadă tocmai cu noi avionul. Și n-o să se poticnească tocmai la noi o intervenție de salvare. Și oamenii zic asta. Și oamenii mint. Și când pică vreunul dintre noi la datorie ne uităm și ne înfrigurăm dar cel puțin e vorba de doctori gata făcuți. Doctori jurați. Doctori care-au promis doar că nu vor face rău altora, chiar cu prețul răului lor, și-au mai promis că tot ce au ei vor pune în slujba
Cuvinte tulburătoare: "Doctorii au omorât-o pe Aura" () [Corola-journal/Journalistic/48355_a_49680]
-
să-și ia zborul, rostogolite de vîntul razant cu pămîntul. Se auzeau trenuri șuierînd în depărtare, la încrucișările însuflețite ale liniilor de pe partea cealaltă a întinsei stații de triaj năpădită parcă de raci, pietrișul acela inform care umple ecartamentele. Se Înfrigura esplanada de antracit umed, hașurată de linii de oțel și îndemnîndu-te la drum, ca și cum ar fi fost niște prelungi magneți ce atrag materia mișcătoare de pe peroane, încă nehotărîtă dacă să o pornească sau nu. "Nu, pentru Dumnezeu Încă o călătorie
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
Le-o confirmă faptul că, mai târziu, când se mai ridică soarele, aud muzică venind din cetate, niște cânturi stranii, dar de netăgăduit vesele. Pesemne sărbătoresc victoria. După-amiază, troienii deschid în sfârșit porțile cetății. Războinicii ahei se bucură și văd (înfrigurați, dar nemișcați, să nu facă zgomot) cum un grup de troieni iese din cetate și vine spre cal. Aheii își țin răsuflarea. Troienii dau ocol animalului de lemn și se uită la el curioși. Discută-între ei, dar aheii, deși-și
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
lua în stăpînire sufletele criminalilor regali. Diavolii îi vor transporta pe cei doi în culise, iar Prințul, singur în scenă, va fi încoronat de o lumină divină, provenită din tavan. Întuneric. Se va aprinde repede lumina și vor intra sosiți înfrigurați de la spectacol, Charles și Emma Bovary.) CHARLES: Frig a mai fost! Vrei să faci un ce ai? EMMA: Imediat, iubitule! (Iese, între timp Charles aduce în centru o măsuță și două fotolii, se așează, citește un ziar; Emma reintră.) Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Poate și fiindcă fulgerele începuseră să brăzdeze cerul. S-a pornit o ploaie torențială și rece care ne-a înghețat până la os, dar ne-a rezolvat problema apei. Am umplut toate recipientele pe care le-am găsit. Uzi leoarcă și înfrigurați ne-am înghesuit unii în alții, aruncând alte maldăre de crengi pe foc. Spre dimineață, întețindu-se vântul, flăcările au ajuns până la avion. Așteptam, încremeniți, explozia, cu gândul la aparatul de radio-emisie, unica noastră speranță. Dar flăcările au lins carlinga
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]