748 matches
-
fostul domnitor este dorit în țara natală, Docirania, pentru a revigora turismul. Ajuns aici întâlnește un veritabil cult al Dictatorului, o Securitate omniprezentă (chiar Biserica este o gazdă bună), iar "docirienii erau departe de o opțiune clară și căutau cu înfrigurare ceea ce le puteau oferi alții, ei înșiși neavând nici o soluție la propriile lor probleme; spiritul de imitație punea în evidență fragilitatea și instabilitatea societății docirane, mereu în căutare de repere". Simpaticul personaj nu acceptă idolatria oficială a sistemului și intră
Un roman parabolă by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14457_a_15782]
-
ține în dreptul luminii o grămăjoară de praf. Ia te uită - o pată la genunchi! Cu mâna tremurândă începe s-o râcâie. Totul concordă! Revine la poemul nemuritor dedicat Angelei. Printre rânduri, cuvinte noi ies acum la iveală. Se așează cu înfrigurare la masa de scris, orbit de clarviziune. Pe pervazul ferestrei stau vrăbii-ngrozite. Mâzgălituri la margine de istorie 1. Tot ce avem la îndemână sunt câteva fragmente: osul maxilarului unui preistoric, un ciudat sarcasm dinspre Versailles și pintenii pierduți ai
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
și revărsările de forme, sufocînd în densitatea lor materială cîte un ochi de cer sau cîte o umbră de arhitectură, poartă în sine o irepresibilă energie panteistă. Pentru că Niculiu celebrează viața lăuntrică a pădurilor și a stufărișurilor sale, caută cu înfrigurare sufletul lor ascuns și nu se risipește în presupoziții generale și în invocații fără obiect. Cu un instinct de primitiv și cu o devoțiune în care se simt și fiorii unei anumite disperări, el face și un simultan exercițiu de
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
demult moarte și/sau demult mitice. Care-i sufocă, de departe, prin statura lor impunătoare sau considerată astfel. Vicontele de Bragelonne e, în același timp, un bestiar și un labirint. Poate și fiindcă mamele lipsesc. Iar personajele le caută, cu înfrigurare, dar zadarnic. Nu doar Raoul nu are mamă. Și pe acest criteriu, al absenței mamei, e posibilă substituirea, într-o carceră de la Bastilia, dintre un episodic țap ispășitor, Seldan, cel care-și strigă, fără încetare, mama, și fratele cel geamăn
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
sunt convins că și dacă pierdeam bursa respectivă, nu era o tragedie. Până la urmă, ți se întâmplă tot ce ți-e scris. După un timp, ne-am adunat toți concurenții, pentru a aștepta rezultatul concursului. Eram emoționați și așteptam cu înfrigurare. Deodată, îl văd pe Paciurea. Se îndreaptă spre mine și îmi spune, foarte simplu: “Domnule, te felicit! Ai reușit! Vei pleca la Paris și vezi să faci treabă bună și acolo! La revedere și drum bun!”. Fără multe vorbe, doar
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
cu o pălărioară mică, verde, de vânător, cu un pămătuf într-o parte. Se sculaseră de pe o bancă și se depărtau încet ținându-se, ca doi copii, de mână. Îi vedeam din spate. "Sibyle, e Sibyle...!", îi spuneam eu cu înfrigurare bunicii, care privea și ea spre ei. Nu, nu cred că este ea", se întorcea ea încruntată spre mine, "stai să te frec mai bine pe spate; tremuri, vezi, ai stat prea mult în apă". "Ba da, era Sibyle", repetam
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
se întoarcă acasă și să își reia viața dinainte (inclusiv bărbatul). Sufletul ei este o combinație de nostalgie și frustrare, iar tonul scrisorilor ei adesea sarcastic. Într-un fel fiecare dintre aceste personaje trăiește o dramă a singurătății, așteaptă cu înfrigurare scrisorile, singurele capabile să dea existenței lor necesara dimensiune afectivă. În tumultul vieții cotidiene, scrisorile sunt șansa acestor oameni de a se regăsi pe ei înșiși, de a plonja în amintiri, de a iubi și de a medita la cele
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
fost duse departe de țară pentru românii plecați să-și caute norocul. Chiar dacă autorului nu-i place, volumul „Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi”, ajuns la a VI-a ediție, rămîne după 34 de ani cartea ce este căutată cu înfrigurare și acum, ea definind un autor, o epocă, un spirit. Ne place să credem, și autorul ne-o confirmă, că planurile sale de viitor nu se opresc aici, pentru un concediu cultural de odihnă adică, ceea ce înseamnă că prezența sa
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94333_a_95625]
-
Gheorghe (Logicianul/ Eugen Ionescu): Pesemne că e celălalt.. E pentru celălalt... Ești bolnav? Îmi pare rău pentru tine. Ai febră?... Eu nu visez niciodată... Uite, ai-crescut... Te-ai înverzit la fața...“ Vocea lui Jean (interpretat de Claudiu Bleonț cu siguranta, înfrigurare și capacitate de transmitere a vibrațiilor lăuntrice) devine din ce in ce mai groasă. Din dialogul cu prietenul său Berenger (Valentin Mihali) - purtat de cei doi actori în registrul clarobscurului jucat cu subtilitate -, dar și din comportamentul său ezitant (al lui Jean) reiese, încet-încet
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
te teme De ce au zis, vor zice, de ce și cum și cînd... Zîmbește. Și înoată, senin, pînă la mal. Acuma, știm Lumina soarelui nu ne mai e de-ajuns. O fabricăm chiar noi și-o-ntindem peste tot, Spunîndu-ne cu-nfrigurare și trufie: „Uns?! Wir sind nicht Schweine, aber Menschen, gleich wie Gott!“ Oh, mii de ani, vrăjiți, sub cerul plin de stele, Un cort cu pînza prinsă în ținte de lumină, Am stat. Și ne spuneam: „Vedeți ! Vedeți ! Doar El
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
Gorie Strehăianu de la Mitropolia Olteniei și, firește, autoritățile județene și municipale, de la prefect, primar și viceprimar la actualii și viitorii parlamentari. Deci o sumă de fețe reprezentative, de la vlădică în orice caz, chiar dacă nu pînă la opincă (era așteptat cu înfrigurare și primul-ministru, dl. Adrian Năstase, dar d-sa nu și-a mai făcut apariția). Dînd la o parte cu discreție cortina bogat ornată a festivității, să vedem cum arată opera genialului fiu al Hobiței în urma "Amenajării Peisagistice" întreprinse în onoarea
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
s-au îndepărtat la ani-lumină de literatura vie - că poetul nu este deținătorul unor secrete absolute, și nici un preot ce oficiază un cult abscons, înțeles de cîțiva, ci un om între oameni ,(sic) care problematizează și caută tot timpul cu înfrigurare răspunsuri." Iar talentatul autor al romanului 69, Ionuț Chiva, își exprimă preferința pentru "un profesionist-ingenuu ca Salinger", "un barosan ca Llosa" sau "marile mele descoperiri din anu'1 șprobabil de facultate, tînărul scriitor e încă studentț, Fîntîneru și Le Clezio
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
adăpost de ispite, cerem iertare cu sinceritate și iubim, și nu ne temem... Dar filmul acestei exaltări se rupe atât de des, pauzele sunt lungi, asurzitoare și fără speranță. Se-ntâmplă deodată ce e de-ntâmplat, și-atunci caut cu înfrigurare între notițele vechi să aflu, într-o crâncenă singurătate iarăși, cine atoateștiutor îi așează celui adormit mâinile pe piept, cine îl spală, cine fierbe coliva, cine leagă cu ață bănuțul în batistă? Cine e de rând pentru toate acestea, să
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
și de pîndă. în jurul unui foc mocnit, trecîndu-și din mînă în mînă cîte o sticlă de țuică, bărbații măturau cu privirea bolta cerească pentru a descoperi, prin spuza de stele, luminița aceea roșiatică pe care mai apoi o urmăreau cu înfrigurare cum piere undeva departe, tocmai deasupra munților Serbiei. De obicei se considera că de la acești sateliți și de la aroganța omului de a-și băga nasul unde nu-i fierbe oala vin toate nenorocirile; colectivizarea mai întîi, anii de secetă, bolile
Vizualitate și metafizică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12500_a_13825]
-
am plictisit" (p. 27)? Bizareria aceasta, izvorîtă dintr-un simț aparte grație căruia Dragomir simte cînd anume, în analiza unei teme, trebuie să se oprească este una din trăsăturile sale inconfundabile. O asemenea gîndire care se declanșează spontan, sub impresia înfrigurării pe care o temă, incitîndu-l, îl îndeamnă s-o problematizeze, dar o gîndire pe care, la fel de subit cum o începuse, o abandonează foarte curînd, îndreptîndu-și atenția asupra unei cu totul alte teme - o asemenea gîndire - nepătimașă, spontană și intermitentă - reprezintă
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
mai degrabă energii decît forme și citește, în structurile constituite, momentul primordial al marilor combustii. Cu gesturi ample, inocente și crude în aceeași măsură, el trece indiferent pe lîngă întîmplarea că lumea a fost deja ordonată și caută, cu o înfrigurare ultimativă, să-i stăpînească forțele ascunse și să-i cumpănească tensiunile. O incurabilă spaimă de gol îl împinge fie spre soluții plastice maximaliste, spre confruntarea deschisă cu spațiile infinite, fie spre cele minimaliste, de filiație magico-orientală, în care supremația semnului
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
viața ce se scurgea din el. Miracolul de care vorbesc are un nume: atenția unui eminent epidemiolog mexican, doctorul Juan Sierra, care l-a redat, nu doar o dată, pe Carlos vieții creative. Carlos și-a împlinit traiectul său artistic cu înfrigurare, cu bucurie, cu durere, însă fără a se plînge vreodată. Ochii săi adînci, strălucitori uneori, absenți alteori, ne spuneau că durerea trupului fiecăruia e nu doar de netransmis, ci și inimaginabilă pentru ceilalți. Dacă nu ar fi reușit să o
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
a spune “mă doare tot trupul” și a spune “trupul doare”. În marea ei carte Corpul dureros, Elaine Scarry ridică această problemă insolubilă: cum să vorbești despre o durere sau alta? Fiul meu Carlos și-a pus această întrebare cu înfrigurare verbală și vizuală. “Voi mai trăi și mîine?”, se întreabă într-unul dintre poemele sale. Voi mai trăi și mîine? Nu știu să spun. Știu doar că nu voi dispărea făr’ să mă zbat. Odaia-aceasta-mi este centrul. Gîndul
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
era să scriu ,,de Prut”) tăiate cinic, de o sabie nevăzută, tasate și ,,betonate” sadic în pleoapa municipiului Siret, de-a stânga și de-a dreapta celor două jumătăți de inimă ale aceleiași părți de țară românești -, această carte, cernită de înfrigurare și durere, a văzut lumina tiparului la Editura MUȘATINII, din Suceava, Cetatea de Scaun a Domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt, gratulat de contemporanul său de pe tronul din Vatican, Papa Sixtus al IV-lea, cu laurii sintagmei Athleta Christi (Luptător
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
distorsionat!... Iar dacă se ajunge în acest loc, în acest fel, este vai de cei care răstălmăcesc scripturile!... O altă problemă este aceea a apariției a (încă) unui precedent destul de primejdios, așa încât ne întrebăm și chiar așteptăm cu emoție și înfrigurare să vedem ce va mai urma: Cine, de unde (de nicăieri și de aiurea), cu ce petiții, idei și soluții năstrușnice va mai veni că de, mintea (și conștiința în virtutea libertății de expresie) lucrează, mai cu seamă într-un stat democratic
Ora de religie din şcolile româneşti – factor al discriminării sau mijloc şi operă culturală a spiritualităţii?!… [Corola-blog/BlogPost/93769_a_95061]
-
De fapt, ar fi fost mai potrivit să utilizez prezentul. în locul nostru, al celor de acum cîțiva ani, alți studenți iau astăzi cu asalt Amfiteatrul Odobescu, se înghesuie în bănci sau pe prichiciul ferestrelor, ascultă cu atenție și notează cu înfrigurare. Alți studenți se împărtășesc cu nesaț din tezaurul de erudiție al profesorului și sînt cuceriți de adînca umanitate ce însuflețește orice cuvînt al său. Mîine le va succeda o nouă generație de entuziaști. Profesorul o va primi la sine cu
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
ridică petecul de hîrtie la înălțimea ochilor, apoi se porni pe recitat, pătruns de emoție, cu o voce joasă, impunătoare: OMAGIU LUI RUDOLF HESS În liniște și tristă-însingurare Te-mbracă haina grea a nopții. De veghe stai și-aștepți cu-nfrigurare Să se-mplinească voia sorții. O, tu erou sub aspră suferință Fii neclintit și crede-te în bine Că noi avem un gînd și o dorință Să stăm de-a pururi lîngă tine. În cele cîteva clipe de tăcere prelungită
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
am amintit ce înseamnă să oferi... III. BRAȚE NOI, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016. Înmugurite, bătrâne Răscolesc de-a lungul anilor File cu amintiri, scrijelesc amăgiri, Tremură albite Ca-ntr-un dans al înfrigurărilor Cuibărite, neinvitate În trupurile care-au uitat Sentimentul și sensul căldurii. Înmugurite, bătrâne Se ridică și apoi coboară, Ramuri dansate de vânt Ca-ntr-o gimnastică fecundă a naturii. Sunt, poate, singurele Care mai pot cântări vina, Lumina s-o
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
este un căutător, prin excelență: „Caut, caut în zadar sentimente de iubire / Când la porțile ce bat întâlnesc doar amăgire / Nu mă cobor în trecut să găsesc vise pierdute / Simțurile îmi impun sentimente rezolute // În sacul cu amintiri caut cu înfrigurare / Idealele trăiri dintr-o lume trecătoare / Nu mi-i dat ca altă dată să mă sprijin pe vreun crez / Părăsit de vis și șansă n-am ce să elogiez // Caut zilnic un refugiu în tăceri și meditare / Eșecuri supărătoare se
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
o singură vară,/ Prea multe minciuni/ Pentru o singură seară,/ Prea des intrăm în iubire/ Mai mult singuri și în neștire,/ Iar ceasul ca o ironie,/ Pesemne,/ Sună întotdeauna/ Cu un sfert de timp/ Mai devreme... (Ironie). Alteori, poeta simte înfrigurarea umblând prin labirintul singurătății. “Vor trece primaveri și multe toamne/ Pe sub colindul meu din labirint/ În așteptarea prințului Albastru/ Pe calu-i cu căpestre de argint”. (Prins în labirint) Poeta dă dovadă de mult bun simt în logodirea cuvintelor în
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]