15 matches
-
Rob al multor avuții. Mai bine-ntristat și singur Știut doar de Duhul Sfânt Decât rătăcit cu-aceea Ce fac umbră la pământ. Mai bine un suflet bun Și o inimă curată Decât să petreci cu-aceia Ce au mintea îngâmfata. Nu te grăbi la mânie Fii mulțumit pentru toate Că o viață liniștită Te ferește de păcate. Dumnezeu este Cel Drept, Totul e lucrarea Lui, Ca să ai parte de Dânsul Cauta-I să te supui. Dacă ești nelegiuit Râul doar
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.VI – FERICIREA UNEI VIETI CUMPATATE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1465397262.html [Corola-blog/BlogPost/385288_a_386617]
-
tot? Maestro Doga s-a adăpat precum Poetul din valorile autentic românești, din folclorul românesc, din suflul inspirant al națiuni acesteia ce a devenit una cu Eminescu, ce poate intra doar numai într-o inimă pe măsură, nu într-una îngâmfata, nu într-o inimă spulberată de ambițiile orgoliului prea mare.. Dânsul l-a cinstit precum se cuvine, câți din cei care se laudă că fac asta pot jura cu mâna pe inimă că nu a avut vreo ambiție personală făcând
GENIUL INCOMPARABIL ŞI INCOMPATIBIL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1421367309.html [Corola-blog/BlogPost/359756_a_361085]
-
mă trag de păr! Și, știi ceva? Și lui Punky fetele îi fac la fel, chiar mai rău, dar el e mai iertător decât mine și le lasă să facă ce vor! Nu știu cum de le poate înțelege pe ciudatele astea îngâmfate! În familia lui Punky, situația financiară era destul de grea. Banii le ajungeau doar pentru traiul zilnic. De aceea, Punky dorea să le ofere profesoarelor și colegelor mărțișoare create și lucrate chiar de el. Nu îndrăznea să-i ceară bani mamei
MĂRŢIŞOARELE LUI PUNKY de DORU CIUTACU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 by http://confluente.ro/_martisoarele_lui_punky_doru_ciutacu_1362410787.html [Corola-blog/BlogPost/345580_a_346909]
-
papură, ba mâncarea era prea caldă, ba prea rece, ba că nu e șters bine praful, ba că așternutul nu era așezat cum trebuie, era din cale-afară de sâcâitoare și nemulțumită. De la un timp, ursul nu mai putu suporta toanele îngâmfatei, anunțând-o că renunță la slujbă. Aceasta, nervoasă, sări ca arsă: - Cum e posibil să îți treacă prin minte așa ceva? Nu poți să mă lași baltă! Cine se va ocupa de treburile gospodăriei? Știi doar că eu nu pot să
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 by http://confluente.ro/marioara_ardelean_1495905869.html [Corola-blog/BlogPost/375920_a_377249]
-
papură, ba mâncarea era prea caldă, ba prea rece, ba că nu e șters bine praful, ba că așternutul nu era așezat cum trebuie, era din cale-afară de sâcâitoare și nemulțumită. De la un timp, ursul nu mai putu suporta toanele îngâmfatei, anunțând-o că renunță la slujbă. Aceasta, nervoasă, sări ca arsă: - Cum e posibil să îți treacă prin minte așa ceva? Nu poți să mă lași baltă! Cine se va ocupa de treburile gospodăriei? Știi doar că eu nu pot să
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 by http://confluente.ro/marioara_ardelean_1492776563.html [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
mor de rușine. Aproape că mi s-a tăiat răsuflarea de-atâta jenă. Sigur că Adam nu se dădea la mine. Ce tupeu pe capul meu să-mi închipui așa ceva. De ce eram așa de cinică? Sau de ce eram așa de îngâmfată? De ce Dumnezeu îi spusesem așa ceva? În regulă! Deci mă simțeam vinovată fiindcă mă întâlneam cu el. Dar asta nu era oare problema mea? De ce să-i atribui lui nu știu ce motive ascunse și deloc onorabile, doar pentru că eu aveam așa ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
arșița exploziei nucleare din privirea lui Lou. Nu e ușor să fii târât În fața părinților, indiferent de vârsta pe care ai avea-o. Ai mei au murit și nu țin minte mare lucru despre ei. De asta sunt așa de Îngâmfată: știu că nu risc nimic. I-am aruncat o privire lui Lou, dar ea Îl mustra deja cu degetul. — Derek Brewster, să nu te prind că mă minți. Fata aia, Naomi, a urcat scările foc și pară și-aproape c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și tipul de poezie pe care îl practică: unul al efectelor pe spații mici, al întorsăturilor memorabile. Sunt, din acestea, destule în cuprinsul acestei cărți: „rămâne o apă/ care se bea singură” (p. 27); „căpițele atât de autonome/ atât de îngâmfate/ cu carnețelul lor de bal:/ pe lista lor/ n-am pătruns niciodată” (p. 35); „am început să semăn/ cu îngrijorările mamei:/ o țintă lipsită de apărare” (p. 40); „atleți ai bucuriilor simple/ cenușii de lăcomie/ sângele de prin artere/ l-
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
cresc din nămol puturos, la fel cum penicilină e o pulbere de ciuperci, și orice om care a scris măcar o dată știe din cîtă drojdie murdară i s-au legat frazele. De aceea, sub unghi creștin, scrisul frumos e trăsărirea îngîmfata a unui suflet ahtiat de recunoaștere, adică tot ce poate fi mai impropriu din perspectiva unei lepădări de sine. Singură împrejurare în care cuvîntul scris are justificare e cel al mijlocirii unor adevăruri care nu-ți aparțin, de aceea condiția
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
la fiecare cuvânt. Acum este mort, probabil că îți cauți distracția în altă parte, nu-i așa? Le știu pe cele de teapa ta, sunteți toate la fel. Nu-ți face griji, știu ce vrei, iar acum o vei primi, îngâmfată mică... Cred că ar trebui să vă opriți aici, nu? i-am spus. Și ce s-a întâmplat cu vocabularul sofisticat? Începi cu fiecare secundă să semeni din ce în ce mai puțin cu Jeeves și din ce în ce mai mult cu un personaj din The Bill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
din cauza soției domnului Nemuro... Ce părere aveți de ea ? Mie mi se pare că face pe inocenta, Înșală lumea... Îi consideră pe toți niște proști... Oi fi eu doar un subaltern al domnului Nemuro, dar de ce naiba e atît de Îngîmfată ?... De ce mă desconsideră Într-atît ?... Dar, de fapt, nu-i treaba mea... De ce-oi lua eu lucrurile așa În serios?... M-am implicat prea mult și nu știu de ce. Am continuat să tac. Dacă aș fi intervenit În cursul mărturisirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o fâșie mică de diftină și te apuci să lustruiești calitățile tale: priceperea la cultivarea plantelor și la îngrijitul vietăților, hărnicia, dârzenia, frumusețea nemaivăzută, luciditatea, iscusința în ale războiului, mila față de cei slabi, dragostea pură a suflețelului tău. nu ești îngâmfată, însă ai nevoie de toate calitățile tale proaspăt lustruite pentru a te apuca de treaba ta extrem de serioasă, lucrurile de tipul acesta nu se rezolvă cu una, cu două. șase în al patrulea loc: desfaci sfoara de la gâtul sacului tău
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Într-adevăr. - Îți spun eu, erau roze. - Erau ele roze. Dar aveau și-un tupeu... - Cine, dragă? Eu vorbeam de cravate. Cine aveau un tupeu? - Credeam că-i destăinui despre adulterinele acelea, de care a râs tot Parisul. Biata Charlotte. Îngâmfata Fanchette. Ernestine... Ce rușine au putut să pătimească atunci... - Ce-au pățit? - Spune-i tu! - De ce eu? Povestește tu! - Niște așa-zise doamne... - Niște așa-zise prefăcute... Din așa-zisa societate înaltă, pe care, la o aniversare de-a lui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o bucată de chit, care exact pentru asta s-a născut, să-ți sară în ajutor, dacă ai de gând să pui la punct vreun ochi de fereastră. Niciodată nu întîlnisem în viața mea o bucată de chit atât de îngîmfată. Era atât de roșcată, se credea atât de roșcată, încît chiar în secunda în care o întindeai cu lama unui cuțit, pe la încheieturile lemnăriei, se fărâmița de plăcere. Părea atât de mulțumită de sine încît mi s-a făcut greață
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rămas ca niște stane de piatră. Cel mai dulce vis al lor, devenit realitate, era de fapt un vis și o realitate care trebuiau împărțite. Nu e corect! se tângui Chimé. Știu, recunoscu față, pe un ton sincer. Am fost îngâmfata și iresponsabilă, dar trebuie să recunoașteți și voi că n-aveam cum să-mi imaginez că veți reuși, toți trei, ceea ce mi-ați promis. Îi privi cu ochii ei imenși, întunecoși, care-i făceau să tremure. În compensație, și țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]