77 matches
-
evantai de asociații a căror edulcorare glumeață, fie și persiflată la rîndul său, reprezintă o detentă prin ambiguitate formală. Degradeul e suficient de ingenios, întrucît poza romantică trece într-una romanțioasă iar aceasta devine în cele din urmă obiectul unei îngînări ricanate: „Anii trec ca filele dintr-un album cu ilustrații,/ fiecare ilustrație era neapărat un episod;/ un trifoi cu patru foi, o jartieră, un fluture presat;/ o panglică reprezenta pe altul, dar avea nod.// Femeile de pe stradă ajung la mine
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
parte, expresia lor mai curînd austeră și geometrică. Unul dintre efectele acestei atitudini este absența desăvîrșită a ornamentalului, a calofiliei, a retoricii mărunte, după cum, în plan mai profund, prin laconismul limbajului, s-a conservat un mister ingenuu al materialului, acea îngînare între grație și forță pe care numai marmura o poate exprima pe deplin.
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
acestei estetizări răzvrătite, pline de tumult metaforic. Poezia de un asemenea tip funcționează, în consecință, ca un alibi formal al subminării spiritului. Plasat în acest mediu al materialității neîngrădite în expansiunea sa, visul însuși apare lipsit de autonomie, o simplă îngînare a concretului, expresie tautologică a acestuia: "ca o termită visul/ îmi macină viața/ îmi pipăie consoanele/ aripa descusută/ îmi întreabă moartea în timp ce mor" (Ritual ștermităț). La rîndul său, timpul se descoperă corupt, înnoptat, putrefact: "pomeți răzbind prin glorii și prin
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
expresii cuvenite", este și acela că ea se mișcă, de fapt, pe terenul minat al celor mai diverse influențe. Explozii din muniția teoretică a lui Valéry: "Un poem trebuie să fie o sărbătoare a intelectului" se aud pe fondul unor îngînări din Novalis, cel "beat de el însuși", care știe că drumul tainic al poeziei duce "înăuntru", spre suflet, sau alături de categoricul divorț de sine rimbauldian "Je est un autre". Clasicismul se termină în franjurile romantice ale unui "dat nativ" (Philippide
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
mângâiată sau poate vândută unui stăpân mai bun ”grăuntele de grâu căzut pe pământ roadă multă va da” Fărâma reavănă încă mai ține loc cald unui suflet geamăn mereu dăruit cu amintirea cărnii de muritoare Computerul decupează nervurile spaimei Ce îngânare a lumii de dincolo ce îngânare Pentru cine bat clopotele ...pentru mine bat clopotele pentru plânsul fericit dar și pentru plânsul în temere al celei nevolnice niciodată proprietare de sicomori nici liberă ca pasărea cerului adesea ispitită de slava deșartă
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
mai bun ”grăuntele de grâu căzut pe pământ roadă multă va da” Fărâma reavănă încă mai ține loc cald unui suflet geamăn mereu dăruit cu amintirea cărnii de muritoare Computerul decupează nervurile spaimei Ce îngânare a lumii de dincolo ce îngânare Pentru cine bat clopotele ...pentru mine bat clopotele pentru plânsul fericit dar și pentru plânsul în temere al celei nevolnice niciodată proprietare de sicomori nici liberă ca pasărea cerului adesea ispitită de slava deșartă și iar ocrotită de unul dintre
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
de altă parte, axpresia lor frustă, aproape stihială. Unul dintre efectele acestei atitudini este absența desăvîrșită a ornamentalului, a calofiliei, a retoricii mărunte, după cum, în plan mai profund, prin laconismul limbajului, s-a conservat un mister ingenuu al materialului, acea îngînare între grație și forță pe care numai marmura o poate exprima pe deplin. Dacă, în mare, aceste elemente le sunt comune tuturor sculptorilor, în particular fiecare dintre ei și-a promovat viziunea personală și sistemul propriu de gîndire artistică. Gheorghe
Cărbunari 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16898_a_18223]
-
descoperind acum implacabilul, m-ar bucura vestea că Ana va rămîne aceeași ființă tînără și gracilă, mișcîndu-se ca o zeitate trufașă, că aceste întîlniri ale noastre, bărbătesc mateine, o să continue încă multă vreme". Un personaj e numit Haidia, ca o îngînare a lui Pașadia. Un panegiric închinat amurgului amplifică senzația plonjării într-un univers defunct, prelungit prin fantomaticul discurs capabil a-i fixa fastuosul colorit: "Ocolim casa de mode. În vechea uliță, înclinată spre apus, urmărim, cu nerușinare, cum se cuibăresc
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
al său". Sub masca "bătrînească", "demodată", se află un tip de sensibilitate pudică și de concepție constructivă, disponibile la operații într-o gamă verificată. Surpriza unei asemenea cercetări ce refuză, puțin ostentativ, totuși, sprijinul oricărei "teorii" la modă (parcă o îngînare a stihului bacovian: "Dar iar rămîne totul o lungă teorie"!) este, să recunoaștem, remarcabilă. Mai întîi se cuvine elogiată ampla operație "arheologică", de recompoziție a contextului din care și-a tras sevele opera în cauză, în raport cu care s-a cristalizat
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
rescrisă pentru viitoarele amintiri, pentru armonia toamnelor târzii. * Mă uit în oglindă și mă văd fără vârstă, fără rețineri, fără ezitări și prin lumina albă se zăresc două linii paralele, dincolo de mândre iele, într-o fugă, sărutare, într-un geamăt, îngânare; se transformă-n punct albastru, apoi într-un mic pilastru, într-o mare de trăire... eu mireasa și el mire. Referință Bibliografică: Rhea / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1875, Anul VI, 18 februarie 2016. Drepturi de Autor
RHEA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378257_a_379586]
-
de mult m-am temut / pentru orice literă // Vă numesc pe toți și pe toate / la urma urmelor / Nu este cazul / dar alt mod nu este" ("Numiți pe cineva care să vorbească în locul dvs. în caz că lipsiți"). Pe alocuri, cîte o îngînare folclorică. Modelul e pus sub teasc spre a i se obține sucurile fonice: "Plouă-n zi de Anul Nou. Doamne fă să cadă / Stropii mari ca lacrimi în / Formă de zăpadă. // Ca să nu cumva, la drum / Ce pornește-acum... Dar pușchea
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
la perioada în care bășcălia era încă o formă de apărare și nu rareori chiar o armă, să ne amintim cum deviza întregii populații era "ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim", cum totul era mimare, îngânare și bătaie de joc, cum bășcălia era așezată chiar la temelia societății și cum verbele acțiunii ajunseseră să fie "a se orienta", "a se descurca", "a se învârti". "Lipsa de energie activă, pasivitatea defensivă și resemnată a românilor", lăsând loc
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
trebui să se oprească lista scriitorilor seduși de joc, din moment ce, în accepțiunea mai largă, de mimicry (după terminologia lui Roger Caillois), jocul ajunge să se confunde cu însuși principiul generativ al literaturii ca atare: "Jocul lumii a îndemnat mereu la îngânări semnificative - scrie Ion Pop în ultimul capitol, intitulat semnificativ post ludum. De la Aristotel încoace știm că e aici însăși problema fundamentală a raportului dintre literatură și realitate. Numai că această imitație deplasează, de fapt, realul în fictiv, înseamnă construcția unei
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
fertile. În cuprinsul "modernității tîrzii", dacă nu în cel al "postmodernismului" al cărui statut a fost consacrat de Jean-Francois Lyotard, avem a face mai curînd cu o adaptare la real decît cu o tentativă de normare a acestuia. Cu o îngînare a realului în cheie minimalistă. Lipovetsky preconizează o etică "indoloră" defectivă de datorie, consonantă cu civilizația consumistă a bunăstării, cu un cult al "fericirii de masă", tangent la "decredibilizarea idealului", cu renunțarea la orice referință la "sacrificiu", sub semnul unei
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
până la urechi, spre hazul celor doi bătrâni care își dădeau coate, spunându-și parcă: „De acuma avem pe cine pune la corvoadele cele mai grele”... Carele s-au oprit la marginea zăvoiului. Peste firea țesută din razele piezișe ale soarelui, îngânările cucilor se întretăiau cu pulberea de cântec păsăresc ce plutea peste peisajul înflorit. Pe costișa din preajma intrării în pădure se întindea covorul de iarbă înhorbotat cu flori ce râdeau spre cer cu ochii larg deschiși...Pescarii împătimiți ședeau înșiruiți pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sunt destul de rare în eseul său, acesta ascunzându-și prea bine pilonii de rezistență. De aceea, într-un text acrișor, Alex. Goldiș a putut scrie că Antonio Patraș îl "îngână" pe G. Ibrăileanu. Mi-aș dori cât mai multe asemenea "îngânări" critice, în care opere importante să fie analizate minuțios, iar vocea comentatorului să nu fie uscată și rea ca a Guicăi din Moromeții. Eroarea lui Antonio Patraș nu e una de registru, ci de compoziție: analiza atât de fină, de
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
Tradiția lor, care abia mai pîlpîie astăzi, împinsă la coada listei de alte și alte proiecte, mai lesne de înfăptuit și mai vizibile, are o anume consistență, chiar într-o literatură cu istorie scurtă. Bunăoară, o asemenea colecție pornește, pe la îngînarea deceniilor patru cu cinci din secolul trecut, editura Cugetarea. În 1941, după ce dăduse la iveală un Odobescu, Opere alese, Alexandru Iordan, doctor în litere, bibliotecar la Biblioteca Academiei, îngrijește versurile și proza lui Negruzzi. Studiul introductiv, notele și glosarul (și
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
sunetele îi făceau să nu poată dormi, iar o altă zi de muncă istovitoare era aproape. Însă cîntecele acelea vesele, uneori îndrăcite, erau o minune în toată regula, așa că în baraca Brunului, prin diverse colțuri, s-au auzit atunci chiar îngînări vesele ale cîntecelor, acolo unde cîte unul regăsea versuri de-acasă, dintr-un trecut diferit și nu foarte îndepărtat, pe care să le suprapună notelor ce-ajungeau la ei. Acordeonul a cîntat cîteva nopți la rînd. Iar apoi, zvonurile i-
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
Dorință secretă aș vrea să mă înec în tăcere precum picătura în ocean . să ascult fâșâitul de șarpe al liniștii din care să-mi fac sunetul primordial, sălășluitor la infinit în auzul meu avid. astfel aș renunța la cântec, la îngânarea lui, și-aș deveni cântecul însuși, neauzit, acela pe care toți îl purtăm în noi, ca pe propria noastră mireasmă.
Poezii by Rodica Braga () [Corola-journal/Imaginative/3090_a_4415]
-
Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt,poate, o minune, cum îmi zice sufletul, poezie, minunea cerului vărsată printr-un dar. M-am descleștat de sine, de hotar și am călcat pe trupul îngânărilor de dor, le-am azvârlit dincolo de odaia clarobscură ca într-un han în care se-ntâlnesc alunecări parfumate în beția nopții, pe panta tăcerii, pe panta durerii, pe panta plăcerii, pe panta pantelor, în organul luminii. Și poate că strălucesc
FEREASTRA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384656_a_385985]
-
le țin bine, să nu prelingă în scrisul meu. Toate preferințele mele merg către formularea clară și melodioasă, către construcția solidă a clasicilor. Un duh rău s-a amestecat și a voit, dimpotrivă, să mă realizez, într-un fel de îngînare și sugrumare, de precar tunel fără ieșiri... Sunt cel mai demodat poet. Ceva mai mult, un rătăcit, un intrus în ușoara și înaripata gintă. O ambiție neroadă, de adolescent vanitos, m-a determinat să mă pregătesc îndelung (1914-1930) pentru a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în cafenelele literare. Muzicalitatea poeziei e un artificiu tehnic de amplificare a sunetului melodic, o agresiune asupra urechii, menită să contracareze indiferență auditorului, textul are o fonetica turbulenta de efect. Apoi aduce sonoritatea neologismelor, sonoritatea numelor proprii, el schimba șoaptă, îngânarea, lamentația cu declamația și emfaza. Nouă romanța practică un narcisism agresiv, pe un fond muzical asurzitor: „Eu sunt o-ncrucișare de harfe Și trompete De leneșe pavane Și repezi farandole, În lacrimi port impertinente sonorelor mandole.” Sau: „Eu sunt o
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
gardurile, pomii, podețele, parcă vedem curtea plină de mișcare, de zumzet de albine, de cotcodăcitul păsărilor, Fiorii renașterii naturii ne amintesc și de primii fiori treziți de chipul îndrăgit în taină în anii adolescenței, de surâsul cald pe buze, de îngânarea șoaptelor nespuse, de freamătul respirației întretăiate, de lumina și căldura ochilor, de farmecul grăitor al tăcerilor și al strâgerilor de mână. Dar martie este darnic cu toate etapele de vârstă ale omului în care toarnă limpezimi de soare ce ne
SĂRBĂTOAREA DARULUI VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348641_a_349970]
-
să o străbată din răsputeri... Masca speranței își întinde mâna din ce în ce mai mult, căutând să își facă loc, aducând sub chipu-i suav gânduri plecate din zori la cules de boabe de rouă, scăldate în primele raze de soare ivite la îngânarea dintre noapte și zi, pe care mai apoi le păstrează ascunse în sticluțe mici, picurând adesea din ele, în doze mici, esență de optimism, care va deveni, ori de cate ori acestea vor fi deschise, asemeni unui răsărit ce va lumina totul în
SPECTACOLUL MĂŞTILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366303_a_367632]
-
Din aceste izvoare pur spirituale, pline de Otrava Regală a Adevărului Ultim, se trage și domnia (aparent, oximoronică!) a Poetului: „imperiul bogatei sărăcii/întemeindu-mi domnia” (cf. Imperiul Bogatei Sărăcii” - p. 10) - o domnie a „dezmărginirii”, prin „îmblânzirea” ( Făptuirea cognitiv-ontologică, îngânare/dublare demiurgică!) a Focului Sacru al Duhului: „eu îmblânzesc focul/ zidit de îngeri/ din ființa lumii/ care se dezmărginește” (cf. Îmblânzirea Focului, p. 11) - dezmărginire, sinergică, a Ființei Umano-Divine și Lumii! „Smaraldul” (cf. Seniorii Smaraldului: „Din nouă vremi/din nouă
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]