70 matches
-
Avea într-însul o sprinteneală, o bună dispoziție și o poftă de viață nemaivăzute. A mai aruncat o privire de jur-împrejur și, nedând de ceeea ce se aștepta, țopăind zglobiu cu ciomagul de ulm în mână și continuând să rupă îngânat, în voie, crâmpeie de cântece care-i mergeau la suflet, s-a îndreptat spre drumul din marginea apropiată a pădurii de pe panta dealului de la Stutinăvodă. Își pusese în cap s-o lase la vale pe el, prin mijlocul acesteia, până la
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
a așezat în brațele mele, prinzându-mă pe după gât. - Am fugit, de fapt. Stau la un unchi și-am fugit. La Gina, soră-mea, cel puțin am cui să mă plâng. își lipise buzele de obrazul meu și vorbea abia îngânat. O mângâiam ușor pe genunchi. Se răsuci cu spatele la mine apăsându-mi mâinile pe pântece. Caimacamul se agita bezmetic. L-am înjurat, să mă lase-n pace. Știam prea bine și singur ce-aveam de făcut. Mașa se lăsase în voia
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Horia Zilieru lacrimă umblând plângând stinge sfeșnicul înalt să văd îngânatul gând pe tărâmul celălalt zori captivi țes patrafir bir de plâns alean/avânt plumbul iernii să-nveșmânt și seismul să-l respir scările spre paraclis borne suie osii dor ornicul orbitelor petecitul paradis scrisă vamă roată iar cu fotonii criptei schimb
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
și la precizia de-altădată a conturilor care, îmbătrînind, se lasă. Ceea ce, oricît te-ai fi îndepărtat, citind, de manierisme delicate, ca acest început de confesiune - "Mi-e veche inima: un menuet/ închis în ceasul unei jucării", sau ca despărțirile îngînate piano: Cînd voi pleaca, - povestea-i la ultimele file, - / voi ține minte-odaia și pianul de eben/ și fruntea ta-nclinată prin moartea unei zile/ pe treptele ce-ngînă tristețea lui Chopin." - tot nu se poate spune despre volumul unui amînat, ciudat
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
ce a demascat stalinismul și ținea una-două-trei-patru-cinci... cuvântări numai așa... Iisuse, vorbăreț bărbat mai era! Și tare aș vrea să știu, Doamnă Moarte, cum îți plac minciunile lui roșii?" Într-o pagină intimă, autorul nu era obligat să citeze poemul îngânat, al lui E.E. Cummings; îmi îngădui să-l transcriu din memorie: "A murit Buffalo Bill/ cel care/ împușca unu-doi-trei-patru-cinci-șase/ porumbei, numai așa.../ Iisuse, frumos bărbat mai era!/ Și-aș vrea să știu, Doamnă Moarte,/ cum îți plac/ privirile lui albastre
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
mai ales după Revoluție, sunt tocmai poeții de prim ordin, dar porniți din poziția a doua. Dimov, venerat de "optzeciști", Angela Marinescu și Emil Brumaru, idolatrizați de poeții tineri de astăzi, își impun în fine propria lecție artistică - ascultată, învățată, îngânată, dusă bine sau rău mai departe... Pe culoarul șerpuit al liricii domestic-erotice, Brumaru deține în mod clar supremația. Imitatorii săi nu reușesc să fie decât epigoni zbătându-se între stângăcie și pornografie. Originalul rămâne inconfundabil: un poet la care regimul
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
cînd exprimă această conștiință în versuri, o face însă în felul următor: "Cele neguri ce-s în rîpa Aheronului născute, A lor aripi întinsăse prest-a Daciei cîmpie, Iar fantomi a nopței oarbe, prin un somn de trîndăvie, }ineau mult timp îngînată a românilor virtute. însă pronia îndurată a sfărmat fatale fere Ș-a doritului Luceafăr ni răsare-acum scînteia, Ce pre soarele mînește de la depărtare sfere" (La introducerea limbei naționale în publica învățătură, 1828). Poezia a apărut în primă variantă în 1821
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
mai sprințar decât trupul de fată. toate-s acolo din plin, rânduite după tipic, viața își ascute grăbită ghearele, pe ciosvârta aceea de nimic. balsamul luminii degetele luminii arpegiază pe pielea copilului scurte, incandescente cântece vrăjite, incantații străvechi, madrigaluri abia îngânate, ce sună ca ambra, ca mierea, ca steaua polară, când frigul se preschimbă în albastre lumini. beție ușoară, străluminată de drumul cel lung al mirării, șerpuindu-i sub piele într-un dans iscusit. vă spune ceva bobița de transpirație ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
unul pesimist (Proză umoristică și pesimistă e subtitlul Scrisorilor...) e și Literatura de Crăciun, atacată mai departe. Și pe ea o știm, rătăcind pe străzile orașului, cu singurul ideal de-a stoarce lacrimi și bani. O poezie simplistă, fără miracol, îngînată ca un refren al pomenirii și al pomenii. Pentru țigănia ei rituală sînt luați la refec lăutarii, vinovați, altminteri, și pentru stricarea, prin "adaptare" pentru urechile simandicoase ale domnilor de la oraș, a frumoaselor strofe populare. Iar vocația lor de imitatori
Andrisant ubicuu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9436_a_10761]
-
nici că o protejau, nici că o sufocau. Leonard Bîlbîie, cu care pînă atunci nu avusese nici un fel de necaz, nici o urmă de neînțelegere, s-a lăsat greoi pe speteaza scaunului și cu o voce schimbată, nu mai era deloc îngînată și adormitoare, i-a zis: Prințul Șerban Pangratty e o pălărie prea mare pentru căpățîna ta! Parcă atunci s-ar fi trezit dintr-un vis. L-a privit cu ochi nedumeriți, speriați poate, reprezentantul firmei Mott devenise pentru cîteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se amuze complice de o simpatică butadă a lui Al. Cistelecan. Care butadă, de-ar fi adevărată, praful și pulberea (simbolice, desigur) s-ar alege de toată arta comparației! "Ion Mureșan e poet; restul e artiști", parodiază miticist criticul târg-mureșean, îngânat sotto voce de Chioaru, care pare să uite complet că mai adineauri era în tabăra celorlalți, a restului, cum s-ar zice. N-am nici o explicație pentru asemenea derapaje. Mă uimește doar că ele se găsesc în osatura unei cărți
Bulina roșie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6820_a_8145]
-
fac (nu-ți fac) din ironie chip cioplit. Cred în literatura (în arta), cu toate că m-a umilit de atâtea ori. M-a umilit prin imensitatea ei. Și apoi oboseală de a nu te ști niciodată liber, de a te ști îngânat de Timp când iei o hotărâre, de a te ști ridiculizat de oră fixă ce se prelungește, apoi, dureros în carne. Tu acolo ești fericit pentru că ai spațiul necesar pentru a proiecta orașe și cetăți fabuloase, pe când aici de-abia
Doi poeți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7593_a_8918]
-
expoziției, candoarea revine cu mai multă forță, într-un tablou cu pisici, ce-și caută locul în desenul unei carpete. În versul „Caii verzi sunt pe pereți”, așa cum spunea un poet mai demult, redefinind poezia, într-o invocație de cântec îngânat copilărește, am putea așeza și efortul Dianei Serghiuță de a-și salva memoria basmului din care a ieșit.
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
Tabel ! Vers, verset printre viermi, rime și râme, rumegușuri, virgule de sânge, schelete de semne ale mirării - și, poate, într-un mare Târziu, trezirea, un verde pur, verde pur, un foșnet, un scâncet, un murmur, o adiere, un cântec, măcar îngânat, de leagăn, sub soarele nou. Dar acum, te deznod, dezleagă-te, dezleagă-mă, lasă-mă să strig, să țip, să mugesc, să zbier, să urlu până voi răguși, să urlu până mai pot urla, - dezleagă-te, dezleagă-mă, cravată a
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
de ghețuri se vor ivi pe cline, Încrezător, azvârlă ciomagul de prisos: Din povârniș, în steiuri; din stânci, în văgăune Izbit de lespezi, ciotul va face să răsune Cu lung și mare vuiet tot hăul de granit. Dar sus, sub îngînata lumină-abia născândă, Lăsând să scape râsul din pieptul tău sporit, Acopere căderea cu hohot de izbândă. HIEROFANTUL În rândurile celor ce s-au bătut sub Miltiade coborâse și preotul din Eleusis Portalele trufașe, sfruntând venirea lor, Răsfrâng mânii de bronzuri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
d-lui Barbu, intuit în structura lui interioară, nu este pur sintactic, cum a apărut unora; el este dictat de o mecanică spirituală evidentă. Cu o asemenea structură abstractă, nu vom găsi în poezia sa un inefabil scos din muzica îngînată a unui lirism emoțional; inefabilul devine un contur tremurat al ideii, o vibrare a esenței care se caută în expresie. Lirismul este, cum spuneam, subiacent; circulă în însăși tensiunea spiritului, fiind implicat în idee. Poezia noastră modernă a cunoscut un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a fost aproape.// C-aicea doar îi apa bună / Și pâinea are gust de miere, / Acolo, zilele-s furtună, / Speranțe slabe de avere. // Aicea, inima-i ca piua, / Acol', spinare-ncovoiată, / Un rob plătit să-și ducă ziua / În umilințe îngânată. // Ai mei mă rog să mă primească / Ca fiul cel rătăcitor, / Mă seacă dorul de-a mea casă, / Mă chem mirosuri de mohor. // M-aștepte mama cu sarmale / Și tata c-un ulcior de vin, / Mă ierte că n-am
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
unde clipa trecătoare deschide răni adânci.Versuri cu încărcătură tainică, tulburătoare... se regăsesc în poemul “Delir”. “În lumina lunii se aprinde/Sângerând în muguri răzvrătire/ Un profet la colțde stradăvinde/ O salvare pentru omenire./ Viața stă-ntre glorie și jale /Îngânată-n crize de demență,/ Și întoarce îngeri de pe cale/Să acorde morții asistență”(Delir) Când „viața stă între glorie și jale”, - acest spectacol dezolant, cu profunde implicări în conștiința estetică, poetică a lui Alensis De Nobilis, - determină stări conflictuale, neputință
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1004 din 30 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Sărută-mă, copile! Sărută-mă, copile, cât încă-n viață sunt! Sărută-mă cu ochii, cu zâmbetu-ți zglobiu, cu joaca ta hazlie și vorba-ți îngânată! Sărută-mă, copile, cât încă pot să-ți văd obrazul bucălat cum saltă-n mers grăbit și-n fuga spre lumină din noaptea-ntunecată! Sărută-mă, copile, cât încă pot să simt durerea ce-ți cuprinde tot trupul din cădere
PRIN UNIVERSUL SĂRUTULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365125_a_366454]
-
că pictorul nu pare câtuși de puțin incomodat de aceste „scandaloase” asocieri? Acuzat de crescânde limitări în forma de comunicare cu publicul, suspect de răsturnări ale valorilor, de intelectualism și provocare, Romeo Niram a răspuns, la un vernisaj, criticilor abia îngânate, cu un surâs dezarmant: „E doar ulei pe pânză!”. Să îl credem? Să luăm în pripă relativitatea ca pe o relativizare a lumii? Nu mi se pare deloc ispititor. Nicăieri, în tot ce s-a scris până acum despre Romeo
LECŢIA LUI NIRAM de DAN CARAGEA în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366500_a_367829]
-
IARBĂ Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 342 din 08 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului FIR DE IARBĂ Fir de iarbă, fir de iarbă, Ca un spic în rod, mlădie, Precum dragostea, de oarbă, Ca un dor, în colivie - Îngânată șoaptă vie, Murmurată-n frunze, salbă Peste ochi, legată mie - Negri ochi, în zarea albă - În fântână, argintie Boltă-n fagure de stele, Gură dulce, la chindie, Zbor zvârlug de rândunele - Pas mlădiu de căprioară În izvor, clătindu-și ochii
FIR DE IARBĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351431_a_352760]
-
primăvară și soarele mângâia tenebrlele din suflet ale celor 10 femei din salon... Genele s-au unit într-un dans al clipelor magice dintr-o noapte de dragoste cu eternitatea și au adormit în murmurul unui cântec de leagăn abia îngânat de buzele arse ale unei bătrâne pierdută în negura uitării de sine... Va urma Referință Bibliografică: Dă-mi, Doamne, un petec de cer!-fragment de roman / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 246, Anul I, 03 septembrie 2011
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER!-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356162_a_357491]
-
iulie 2016 Toate Articolele Autorului CUVÂNT DE APRECIERE Oriunde există un drum și un om potrivit, care să-i calce nisipul și să-i întoarcă pietrele pe dos... și-un cânt al omului pe drum, ce poate fi rostit sau îngânat, ori însoțit de murmure umile, timide... Pe drumul „răstignirii-n dor”, poetul Valeriu Covrig-Cudrec își poartă desaga cu nesiguranța iubirii totale, la fel și culcușul tainei, în care și-a cuibărit nerostitul cuvânt, neantul ce-l subjugă, clepsidra cu aur
DORINA MANU DESPRE VALERIU COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370646_a_371975]
-
Alfabetul se învață împreună! Toți venim analfabeți în dragoste și doar un a din aerul respirării fierbinți înțelegem, doar un c din cer de privire adâncă și un z din zăpadă destăinuirilor. Contopesc apoi în apropieri, îmbrățișări de sibabe dublu îngânate, visurile înalte, vorbite doar de gesturi desenate venite din esență noastră umană, negândita și nereliefata... de nici o altă știință laborios dezvoltată! Referință Bibliografica: Si-la-bi-si-re / Lia Zidaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1823, Anul V, 28 decembrie 2015. Drepturi de
SI-LA-BI-SI-RE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368250_a_369579]
-
doi drumeți, nicidecum sisifici, ci, dimpotrivă, «pe versanții lor periculoși, cu precădere la cunoașterea angelică a extazului», într-o «fericire în doi, fără odihnă...»; de răpciune fiind, eroina lirică a Danielei Gifu simte cum, «prin tufișurile dese și răcoroase», aude „îngânatul trist al iubitului“ «de dincolo de ușa» despărțitoare, constatând că amândoi „jelesc“ «nevoia de ghemuire unul în brațele celuilalt»; de brumărel fiind, „se furișează în pat, lângă trupul bărbatului iubit, «răvășit de căutarea coapselor feciorelnice, precum stropii ploii mocănești» și „se
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]