229 matches
-
Emil Brumaru Să se ascundă sub pat, Ciulindu-și nimbul, urechile,- aripele Cînd ne umplem cu dragoste clipele Și-o iau la goană și se îngîndură Dacă le cade în cap cîte-o scîndură Sau chiar salteaua cu tot cu perne În toiul patimii noastre eterne...
Îngerii noștri s-au învățat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7243_a_8568]
-
stea în spatele acelor minuni prezumate cine altcineva decât propria, ideala-ți proiecție ființă de abur și fum a pierderii de sine a câștigării de tot Începutul spectacolului Ce nervi, ce vibrații, ce răni de primăvară și chipuri palide de fetișcane îngândurate pe străzile însorite și calde în decembrie cu mugurii copacilor plesnind cum să-mi consult orgoliul de bestie în pericol în preajma umanei hoarde tăvălită pe deplin în mister pe când îngerii se înalță, alții coboară cerurile fiind în egală măsură deschise
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
la capătul de rând clopotnița bisericii din sat închide pur exodul morților iar el coboară dealul în folclor mormântul căutându-l. Apostat m-atârn de umbra lui c-un cimitir al morții epicentru să măsor încăpător mormânt de zburător tăria-ngândurată în ofir. Din neputință cerul l-a iubit ține-i sicriul greier genial înlăcrimează-l și pământul ia-l să-ngropi în el poemul tău orbit. O, tată, mândru tată Nu n-am fugit. Săgețile din carne adastă cimitirul înflorit
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
toată lungimea ei, de o cușcă de fier, ca și cum balustradă singură n-ar fi fost suficientă ca să tempereze instinctul suicidar al călătorilor. Soarele răsare de dupa blocurile care străjuiesc Calea Griviței, iar răsăritul privit de pe pasarelă e un miracol cu puțini spectatori. Îngândurați de griji mărunte, în care ziua chenzinei nu iese niciodată la socoteală cu banii de mâncare, de drum, de școală sau de haine pentru cei mici, navetiștii trec grăbiți deasupra șinelor de cale ferată, mărșăluind în ritmul implacabil al Timpurilor
Zbor deasupra șinelor de tren by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82363_a_83688]
-
tehnica desăvârșită l-au făcut celebru. Ciudatul pictor a fost considerat un poet vizionar, un artist al sublimului, un plastician virtuos, o enigma... Tablourile sale combina viziuni remarcabile asupra lumii și se bucura de apreciere, chiar daca uneori rămânem Întrebători și Îngândurați În fata lor. Simbolist, peisagist, portretist, realist magic, surrealist la urma urmelor, el a trecut prin viata lăsând o semnătură originala În arta secolului douăzeci. Tragediile antice și dramele teatrale din ziua de azi incită oamenii să plângă, să-și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
vindecarea incertă, poeta parcurge o probă inițiatică sui generis: "venind pe urmele tale/ printr-o pădure din pămînt/ dublînd frumusețea îmi spun/ el merge cu fața la cer/ a lui este mila// venind și luînd cuvintelor locul/ promite-mi oricît de tîrziu/ îngîndurat să mă înveți/ ieșirea din timp// suire să fiu/ asemănare și rezonanță/ dublînd frumusețea/ și fără odihnă hrănind/ misterioasa rănire/ și vindecarea nesigură// mie îmi spun/ printr-o pădure urmîndu-te/ riscu Firește, viziunea cosmică, solemn-contemplativă, ține, în ciuda orientării sale către
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
acestei lumi. 743. Viața este un adevăr care ne ajută să citim ora exactă pe cadranul ceasului morții. 744. Poștașul fericirii este nimeni altul decât Timpul oricât de multe riduri ți-ar aduce cu anii săi rebeli. 745. Sunt mai îngândurat acum când vreau sa scap de gânduri decât atunci când le doream. 746. Existența este un praf în ochii eternității. 747. Doar lacrimile nu pot avea lacrimile lor atunci când plâng. 748. Te rog spune-mi încotro se îndreaptă fericirea fiindcă dacă
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
ceva. Când s-a dus să-și ridice diploma l-a sunat pe Mircea să-i dea vestea. L-a întrebat dacă mai este valabilă propunerea lui de a-i găsi post la Galați sau prin împrejurimi. Ezitarea lui a îngândurat-o. Nu își rezolvase nici problemele sale personale referitor la post, dar să se mai gândească la ale altcuiva. Nu a avut curajul să abordeze discuția cu această temă destul de explozivă, cu părinții săi. A tot amânat cât mai aproape de
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
șansă. Poate că sunt OK”. Mă rog, e posibil să nu fi reținut exact textul, dar asta era ideea. Campania antidiscriminare era semnată de S.P.E.R. și am văzut cum oamenii se opreau curioși să citească, apoi călcau, (unii indiferenți, alții îngândurați), peste text, ca să meargă mai departe (n-ai cum să nu calci pe el, pentru că asta e și ideea, e pus în așa fel încât să îl calci în picioare, dar numai după ce l-ai citit). Deci, da, astea au
Noi vrem să oferim respect! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20375_a_21700]
-
se agață acum, de orice brumă de speranță . Așa că o împinge și aleargă în goană, la marginea prăpastiei. „ Nu vrei să fii al meu ,dar nici al alteia nu o să fii ! ” Scoate pumnalul și se avântă în spatele bărbatului care privea îngândurat în jos ,la marea agitată. Și este gata să lovească ! Ciudat cum roata vieții se întoarce ,punându-ne întotdeauna și în postura celuilalt. De undeva de jos,din fundul iadului, Traian zâmbea acum,triumfător. Glonțul pleacă șuierător și își atinge
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
nu este o idee rea, dar noi doi nu despărțim banii, Elviro! - Bine, Mihai sper să ne înțelegem. Dimineață, Mihai plecă de acasă înaintea fiului, dar îi spuse Elvirei: - Transmite-i băiatului că azi mă gândesc și rezolv treaba. Rămase îngândurat pe tot parcusul zilei, era necăjit. Avea senzația că ceva rău se va întâmpla. - Ei, și eu, prea sunt prăpăstios. Era rău că nu putea discuta cu nimeni problema, nu putea spune nimănui ce îl frământa. Ar fi dat naștere
NOROC NESPERAT NUVELĂ CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384239_a_385568]
-
sfârșit. (Raisa Boiangiu, Hunedoara) *Ne trimiteți spre publicare patru din poeziile dvs., Echivalențe, Tiparele de caș, în altă limbă, Sudoare rece. Faptul că primiți acest prim semn de contact bun că revista noastră în spațiul Post-restantului, sperăm să nu vă îngândureze cumva. Cele câteva date bio-bibliografice sunt binevenite: Lucia Cherciu conferențiar titular la Universitatea de Stat din New York din orașul Poughkeepsie, unde predă cursuri de Literatură Americană Contemporană, Creație Literară (Poezie), precum și cursuri de Gramatica Limbii Engleze, Referate și Compoziție. A
Actualitatea by Margareta Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8154_a_9479]
-
Muzeul “V.Pârvan” și la Muzeul “Castelul Bran”) și de cartografii francezi (în atlas),între anii 1925 -1989. Fiecare idee măreață are un dezavantaj egal sau mai mare decât măreția ideii”. (Hunt) Fapt divers 13 decembrie '89.Tov. Gheorghiță trece îngândurat pe b-dul „Victoria Socialismului”. Lumina este insuficientă.Vitrinile sunt cufundate în întuneric.Flori de gheață.O femeie ține de mână un copil care recită ceva.” Ceaușescu băbălăul !”. Privește speriat în jur. Nimeni. In metrou,un copil i-a atras atenția
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
materialitate. Bătrînul turc Hagi Jusup, prăbușit pe scaun picior peste picior, cu haina-i ponosită căzînd în falduri grele, ni se înfățișează ca o structură masivă și monumentală. Portretele moșneagului, cu privirea lui profund umană pierdută în zare sau întoarsă îngîndurată spre noi, îi evocă, prin forță și prin adîncimea sensibilității, pe cerșetorii-patriarhi ai lui Rembrandt.
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
ceva de moment... mi-am amintit că și eu găsisem un solz, și era motivul pentru care venisem aici, dar solzul se destrămase... nu era ceva menit să dureze, ci ceva atemporal, o sclipire de o secundă... Am privit-o îngândurat pe Iasomia. Părea că acum, nici ea nu mai credea în acea expediție sau în valabilitatea prezenței noastre acolo, sau în valabilitatea mea, și nici eu nu mai credeam în capacitățile ei supranaturale, sau că i-ar fi păsat în
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
că nu poate fi vorba aici de amintiri propriu-zise; ci de fabulații pe teme cețoase, coroborate cu experiențe de viață clare, ale vîrstnicilor din jur. Important e că autorul scrie cu un haz nebun, rememorînd (?) și inventînd, atacînd și ingenuizînd, Îngîndurîndu se și voioșindu-se, alternativ. Vecinii, proletarii, milițienii, dascălii, funcționarii micului oraș În care se petrece acțiunea, compun un puzzle uimitor prin vivacitate și incredibil prin observarea detaliilor. Lozincile epocii, programul tv idiotizant, poncifele din manuale, mecanizarea locuitorilor În timpul primirilor cu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Comunicare a Universității Române de Științe și Arte “GHEORGHE CRISTEA” Fondată În anul de comunicare 2006 Revista ComunIQue: Ce este teatru În zilele noastre? Bogdan Ulmu: Dacă vă referiți la spectacolul de pe scenă, TEATRUL e ceea ce ne emoționează, Înveselește, ori Îngîndurează. După caz. Teatrul e arta minunată care explică lumea și viața, În chei diferite: grave, comice, lirice, ironice, tragice. Teatrul creează dependență și e ca un blestem: te-a „prins”, nu i te mai poți opune...Îl porți după (cu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Îmbunătățire a imaginii culturii balcanice, care ar fi acela? Bogdan Ulmu: O-ho! Mă supraestimați! La Întrebarea asta nu-s pregătit să răspund! Revista ComunIQue: Ce parabolă v-a pus mai mult pe gânduri? Bogdan Ulmu: Rostul parabolei este să Îngîndureze. Sunt prea multe și nu avem aici răgazul să le comentăm. Mă pasionează Însă, de decenii, judecățile lui Solomon („și tu ai dreptate!”, sau Cercul de cretă caucazian - dramatizată de Brecht). Revista ComunIQue: Credeți că există posibilitatea să Învie pe
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Apoi comuniștii nu stau mult pe gânduri. Una-două, te-ai trezit colectivist. Sau colhoznic, cum îți place ție să spui... Costăchel și Petrache mergeau spre casă tăcuți. Când au ajuns în colțul cimitirului, Costăchel s-a oprit pentru o clipă, îngândurat: „Uite pentru ce am luptat noi și atâta amar de români!... Ca să ne trezim că aiștia ne fac colhoznici... Luceafărul mamei lor!”... S-a întors apoi cu fața spre Petrache, care aștepta tăcut la spatele lui. Măi Petrache! Da’ tu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
care se trezește În toiul nopții și cântă fragmente de muzică religioasă, exasperându-i pe toți din casă). Domnul de la doi, slab, suspect de slab, care se poartă proaspăt bărbierit mai tot timpul și Își suge mereu obrajii când e Îngândurat, e “Scrumbia” (hi hi - hi, e Într-un maț individul ăsta... tre’ să treacă de două ori ca să-l vezi, spune deseori mucalitul de Grigostea!). Doamna Emilia, grasa, cea cu un picior mai scurt, care umblă tot timpul În haine
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de Gavriliu? De când îl așteaptă ăsta la cotitură? Cred că e în stare să-i facă orice manevră, oricât de scârboasă, să-i ia locul. Mai ales că acum e pe cai mari de tot." "Și asta-i adevărat", admise îngândurat Băși. "Până-n toamnă are el alte preocupări, vezi de treabă! În sinea lui știe prea bine că a terminat cu funcția asta. Așa că o să umble să tragă tare în ultimele două sesiuni. În același timp, își dă moșu' seama că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-l arată cele mai frumoase foiletoane ale scriitorului, "împărătesele" acestui scris, "împărătese" și pentru că păstrează accentul locului, aerul basmului, întrunind în ființa lor visul de trăire înaltă, farmecul aproape dureros al plasticității și o acută nevoie de a împăca diversitatea, îngândurând." (p. 174). N-aș vrea să actualizez procedurile autorului, făcând o critică "de a treia zi" în care defectele celei de-a doua să fie mărite demonstrativ. Sancționarea gafelor precedente nu ne garantează, ea singură, excelența; și a fost eroarea
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
vinul vărsat. Am constatat că nu pot vorbi. Honor Klein mai coborî două trepte. — Ah, dumneavoastră sunteți, zise ea. Am văzut lumină și am crezut că e fratele meu. Rămase acolo, cu mâinile vârâte adânc în buzunarele paltonului, privindu-mă îngândurată cu ochii micșorați, cu gura strânsă într-o linie dreaptă și aspră. — Fratele dumneavoastră este în pat cu soția mea, am răspuns. Tocmai le-am dus niște vin în dormitor. Honor Klein continua să mă privească îngândurată. Apoi trăsăturile i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pentru o firmă de asigurări din Japonia - și hotărâseră spontan să meargă la o băută. Coborâră în parcarea de la subsol cu liftul, ale cărui dimensiuni și așa gigantice erau exagerate de oglinzile ce acopereau trei din patru pereți. Andreas era îngândurat, dar afișă un zâmbet profesional, de bun coleg, îi bătu pe umăr pe bărbați, făcu glume cu fetele, promise (ca toți ceilalți) că plătește consumația, se oferi să ia patru oameni în mașină. Barul la care mergeau era în centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lipsit de alte preocupări, mă duc la culcare. 30 septembrie 2004 HEADLESS Muzica: Rolling Stones - Steel Wheels Mergeam pe stradă înspre nicăieri, așa, la plimbare, haihui, când pe lângă mine a trecut o gagică. N-am văzut-o din prima, eram îngândurat, și am întors capul după ea. Și mi-a căzut, capul adică. Nu era prima dată, noroc că gândeam cu un cot. Am rămas totuși destul de perplex și am îngenuncheat pipăind trotuarul. Nu vedeam și nu auzeam nimic. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]