107 matches
-
tot atât de devotat În slujirea lui Dumnezeu și ferm În lucrare și păstorire. Și totuși, plutea În acea cetățuie a cărții și a meditației - care la el nu era despărțită de acțiune - o adiere de sihăstrie, nelipsită de unele, parcă, aspre Îngândurări. Ne-am despărțit cu ochii spre viitor, dar dimineața era Înnourată. Mi-a făcut cu mâna din balconul În spatele căruia se ridică, tăcut, dealul. Bartolomeu Anania iubea România și pământul românesc cu intensitate poetic-vizionară care Îmi amintește de cea pe
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
noi amândoi luminați de nenumire respirăm rugina alunecatului amurg Neliniștea florilor un singur strop de sânge e îndestul pentru a sparge liniștea florilor malvia tresare căutându-și zadarnic în ochiul zorilor de ziuă adierea culorii amiaza trece prin trandafiri sfâșiind îngândurarea o sete de întunecare răsfrânge teama crinului de-a cădea ostatec nopții celei mai negre Sunetul caută pasărea fulgul unui sunet uitat într'un frunziș nevăzut își caută pasărea nefoșnită bate aripa văzduhul nestatornic nouri călătorind fuioare de temeri neostoite
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
plânge după nostalgia fulgilor/ și a zăpezii dintâi“ (Tainică amintire). Există mereu un filon elegiac de amintire leopardiană și eminesciano-nichitiană în același timp al compenetrării între stihiile universului cosmic, în versiunea lor antropomorfică, și ființa poetei:„Cui îi pasă de îngândurarea și tristețea stelelor ce coboară în mine?/ Cui îi pasă de sălciile ce mă plâng,/ de râul ce se aruncă în lac,/ unde plutește umbra mea/ mână în mână cu imaginea ei în apă?/ Cui îi pasă de cerul fierbinte
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
nell’acqua ? A chi importă îl cielo rovente con ciocche di capelli canuti lasciato dalle nubi ormai insofferenti l’azzurro ? Tantissime domande în me... cui l’universo risponde sempre con îl suo mutismo. CUI ÎI PASĂ ? Cui îi pasă de îngândurarea și tristețea stelelor ce coboară în mine? Cui îi pasă de salciile ce mă plâng, de răul ce se aruncă în lac, unde plutește umbră mea mâna în mână cu imaginea ei în apă? Cui îi pasă de cerul fierbinte
VIORELA CODREANU TIRON [Corola-blog/BlogPost/380687_a_382016]
-
spre a fi reconstituit într-un mod frecvent insolit. Astfel, Dominic Stanca propune " notorietate - observăm - întemeiată pe un caz rar de divorț între firea omului, șturlubatică, și gravitatea cu gust de cenușă a poetului, cum și pe ciudatul altoi de îngîndurare blagiană operat pe un trunchi esențialmente nemetafizic. Sau și mai exact: o inspirație în gamă minoră, în prelungirea mai degrabă a lui Șt. O. Iosif (frecventat și în prelucrările de motive folclorice), mai aproape de elegie și lied, de molcomeală și
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
neprevăzute ale maladiilor lor fitologice anevoie învingînd mediul muntos, ostil, totuși ușori în aparență ca aluminiul aparatelor de zbor, rătăciți în pădurea de brazi negri plini de mătreață, cheliți, bolnavi de o suferință necunoscută, copleșiți de solitudinea lor, ca de îngîndurarea mută a unor sihaștri. Soarele ce bătea pe sus, pe deasupra ringului de creste ale munților, gata să scapete peste o culme dincolo, în jos, pregătind natura răbdătoare de noaptea ei datornică. Păsări negre, grele, silențioase străbăteau spațiul de legendă medievală
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
simt parcă mai ușurat să rămîn doar prieten și vecin al lui Nelu Munteanu". Expresia la care recurge e ușor încordată, meandrică, de-o ironie moale care e, concomitent, un mijloc de distanțare atît de lume cît și de sine: "îngîndurarea mea se transforma în indignare religioasă: țăranul cu bicicleta abuza în mod scandalos de nesfîrșita răbdare a dumnezeirii față de nerozia noastră. Aide-toi, et le Ciel t'aidera, spune La Fontaine. Bețivanul nocturn își îngăduia să-l deranjeze pe cel ce
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
că-i pricep gluma, dar se lăsau trădați de privirea ochilor neverosimil de mari, nedumeriți și întrebători. Era Lupino așa cum îl știa Hana dintotdeauna grijuliu și fericit să petreacă alături de copiii. Dar inima ei nu putea fi înșelată. Era în îngîndurarea lui Lupino, în secundele scurte în care-și trăgeau sufletul, pregătindu-se s-o ia de la capăt a suta oară, o tristețe pe care numai ea, care-l cunoștea mai bine decît toți lupii, o putea percepe. Purta puiandrul pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
1968-69 două spectacole În care demonstra că este și un excelent pedagog. L-am admirat În filme - Începînd cu genialul Moara cu noroc, al lui Iliu. Și totuși, totdeauna mi s-a părut un om complicat. Avea o reticență, o Îngîndurare incontinentă, o umbră pe chip care nu se „lipeau” de imaginea unui artist unanim recunoscut. Știam că viața nu i-a rezervat traiul tihnit pe care-l merita. Mi-era clar că nici teatrele, nici soțiile, nici prietenii nu au
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
misterioasă și greu de descifrat, despre care, de-a lungul timpului, mai toți scriitorii au amintit - ca și cel de față, de altfel - și care vor mai aminti încă, până când această îndeletnicire nobilă va dispărea în neguri de nimeni bănuite. Îngândurarea plină de jale și de amar a acelui necunoscut, lăsat în puterea lamentațiilor și care nu va mai privi, poate, niciodată cu nădejde în viitor, nu a fost așternută aici din vreun capriciu literar al meu, ci numai și numai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu cearcăne mari dedesubt. Ați venit cu trimitere? Bătrânul dădu din cap că nu. Ooo, păi vedeți! În acest caz ne va fi foarte greu să ne descurcăm... Nu sunteți din oraș, nu-i așa? Așa este, recunoscu bătrânul cu Îngândurare, sunt dintr-un sat apropiat. Da, da, da! făcu medicul privindu-i atent culorile foarte vii de pe față. Aveți obrajii Îmbujorați și buzele aprinse, semn că e vorba de febră mare aici. Iar pielea vă este foarte galbenă... Doctorul se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
atunci datează obiceiul celor ce conduc state, de a-și întări dominația prin sacrificarea unor miniștri, potolind astfel neliniștile mulțimii, întîmplări de acest fel, ca și alte scheme descoperite de Machiavelli în istorie le observase spontan și le judecase cu îngîndurare, cronicarul nostru Miron Costin și, după el, Cantemir al Istoriei ieroglifice. Cînd vorbea despre machiavelismul lui Costin, Călinescu avea în vedere puterea cugetătorului de a pătrunde și de a prinde în maxime marile adevăruri ale istoriei universale, aceleași cu ale
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
misterioasă și greu de descifrat, despre care, de-a lungul timpului, mai toți scriitorii au amintit - ca și cel de față, de altfel - și care vor mai aminti încă, până când această îndeletnicire nobilă va dispărea în neguri de nimeni bănuite. Îngândurarea plină de jale și de amar a acelui necunoscut, lăsat în puterea lamentațiilor și care nu va mai privi, poate, niciodată cu nădejde în viitor, nu a fost așternută aici din vreun capriciu literar al meu, ci numai și numai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
auzul șoptea inimii mîhnite neașteptate cuvinte de speranță și de bucurie." E notată aici o asociere mai puțin comună, între timbrul melancolic al instrumentului și ritmul alegru al melodiei. Căci de obicei, în conștiința noastră, sunetul cornului se însoțește cu îngîndurarea sau cu tristețea, iar literatura de inspirație cinegetică îi încredințează frecvent vestirile funebre. Așa l-am auzit la Ștefan Aug. Doinaș, în Mistrețul cu colți de argint, și la fel într-un poem al lui Adrian Maniu (Vînătoarea. Cronică feudală
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
său, Vladimir Zamfirescu ne înfătișează, într-o uimitoare gamă de registre și de stil, o nouă față din propriul său panopticon al Firii: de la corpuri la chipuri și portrete - unele de persoane vestite. De la priveliști și roade la locuri de îngândurare și fior, unele palpitând de pondere gravă, altele de o finețe seducătoare, - adunate în buchet, într-o corolă de înfăptuiri pe care -ajuns azi la un punct de zenit - geniul creator al magistrului ni le oferă cu rost, spre iluminare
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
reprezintă astfel punctul de plecare și, respectiv, punctul terminus al unui traseu inițiatic a cărui desfășurare e cuprinsă între coperți. Deschizând cartea, dăm, pe coperta interioară de o fotografie a artistului în haină de iarnă, având pe chip tristețea unei îngândurări existențiale, pe care aș descifra-o în limbaj shakespearean drept iarna nemulțumirii noastre. Forzațul ne pune în fața unui zid de piatră, cu triple semnificații: în primul rând, imaginea reproduce un fragment din peretele casei artistului, deci are încărcătura benefică a
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
sînt izbitoare sub unghi fizionomic: Mihail, fosta vedetă a tineretului liberal, arată stins și dezabuzat, covîrșit de tristețea și de amărăciunea neputinței de a fi schimbat ceva în țară. Chipul îi aduce cu o efigie deprimată, încremenită sub crusta unei îngîndurări opace și întunecate. În aceeași fotografie Nicolae arată tonic și vulturesc, cu o ascuțime a mimicii și cu o fermitate a privirii care contrastează dureros cu moliciunea vlăguită, aproape senilă, a fratelui. Unul doborît de bătrînețe și de înciudare, celălalt
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
o coardă, una singură, din care scotea cu dibăcie o melodie aproape devastatoare. În fine, menționez că lucrările lui Mihai Ciplea nu sunt devastatoare - și nici nu cred că și-a propus acest lucru - dar produc, totuși, acel efect de îngândurare, vecin cu întrebările grave ale existenței atât de perisabile. Mihai Ciplea s-a specializat în grafică, la Cluj și apoi la Timișoara. Asta ar putea spune câte ceva și despre cele două școli din cele două orașe, ce se înrudesc întrucâtva
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
din 13 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Și dacă astăzi te-aș privi Cum n-am făcut-o niciodată, Adânc în ochi, și n-ai clipi. Poate-aș afla povestea toată. Și dacă-n clipe de tăcere Ți-aș observa îngândurarea, Ce cu regrete și durere Înnourează-adesea zarea, Poate-aș găsi la întristare Un leac din dor și din dorință Și-aș prepara o porție mare, S-o sorbi pe toată cu credință. Iar după ce tămăduită, Adânc, în ochi te-aș
ŞI DACĂ de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384478_a_385807]
-
umană. Este competiția între perisabila, efemera creație a omului, ce se risipește treptat în pulbere și frumusețea divină a eternului - lumina. O poți observa în toate tablourile, cum pășește neîntinată de colbul timpului, licărind blând în ape, întârziind în neliniștite îngândurări de nuanță violacee, asupra absențelor, sau explodând cu bucurie copilărească în lăstarii noi ce se grăbesc să acopere amputările trecutului. Privind ciclul de tablouri intitulat de pictoriță, mai în glumă, mai în serios „Șandramalele”, gândul m-a dus la poezia
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
prin amintiri. Și le înșiră singur, și le ansamblează într-o poveste, povestea Dunării, Mării Negre, a întinsului grind împovărat cu istorie străveche a dorurilor, dragostelor, durerilor și alinărilor oamenilor Dobrogei. Ascultându-ți cântecele mi se înfățișează deopotrivă apăsătoarea singurătate și îngândurare din polatele pescarilor deltei, clocotul cherhanalelor de la malurile Dunării și Mării Negre, duhurile desișurilor cu răchiți, stuf și răgălii, ale gârlelor, zăcătoarelor și bulboanelor Tulcei, dorurile fără stavile, nebiruitele de plâns frumuseți, toate adunate și reizbucnite în emoție. Te farmecă marea
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
lazaret (2004) este un „epistolar al însingurării”, o carte în care metafora își sacralizează drumul spre desăvârșire: „Pe sub chiparoșii deznădejdii, viață, spune-mi, în piept ce m-apasă?” Cele douăzeci de poeme în proză cultivă rostiri și tăceri presărate cu îngândurări, incertitudini, bucurii, amăgiri, ispite, penitențe, ispășiri, melanholii, imagerii, toate respirând esența „Frumosului.” Aflăm din Istoria adevărată, după Lucian din Samosata, că „aici, la ceas sorocit, gândurile poeților se întrupează în pești înveșmântați cu solzii de argint ai versului, pentru ca, risipiți
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
caz de dezihibare totală. Sunt prevăzute chiar situații limită și care nu crezi că ar fi posibile într-un asemenea cadru solemn (provocări la violență, acțiuni vindicative sau revendicative, incendii sau alte exprimări izbucnite ad hoc etc). Volubili, destinși fără îngândurări marcând grimasele inconvenienței care să-i provoace și să-i rețină de la cine știe ce desfășurări ascunse, politicoși din cale afară, cerându-și scuze pentru orice atingere și mișcare inabilă pe care le-ai fi considerat în altă parte și-ntr-un
ZIUA AMERICII LA LANSAREA REVISTEI PIATRA CRAIULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367078_a_368407]
-
și frânte pe neașteptate, într-o rigoare bine strunită. Constanța Abălașei-Donosă afișează în grafica ,, Autoportret ,, un chip senin - victorios ca ghiocelul care a învins pojghița de gheață de la suprafața zăpezii; are evident aer de copilă candidă răsfrântă în afară maschează îngândurarea inimii răsucită în ea însăși la gândurile nedemne ale altora; frunte înaltă, ochi migdalați și ușor pastelați de culoarea cerului, nasul bine modelat pe mijlocul feței, buze păstoase, proferând virtuți ca geana de mesteacăn, într-o expresie dragă artistei. Se
PAROLA CARE DESCHIDE CALEA VIEŢII ESTE IUBIREA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349354_a_350683]
-
nu mai sărută ochii lumii în zori, ci îi plesnesc! Însă, de când apare Veronica Mihoc pe micul ecran, pentru cei care, în cinstea scurgerii timpului beau o gură de prospețime se vestește că lumina plăcerii și speranței nu-i stinsă! Îngândurarea încetează atunci când e pe micul ecran Veronica Mihoc. O privesc mii de telespectatori. O simt strecurându-li-se în suflet! Pentru aceasta ar trebui să existe televizoarele și emisiunile: să creeze tandre valsuri ale sufletului care se răsfață cu închipuiri
VERONICA MIHOC, VOIOŞIE ŞI FRUMUSEŢE ÎN DUH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365011_a_366340]