108 matches
-
țigară, oferindu-i una și prințului; acesta o acceptă, dar tăcea, dorind să nu deranjeze, și studia cabinetul; însă Ganea își aruncă doar o privire peste foaia plină de cifre pe care i-o arătase generalul. Era distrat: zâmbetul, privirea, îngândurarea lui Ganea, după părerea prințului, deveniseră și mai apăsătoare de când rămăseseră numai ei doi. Deodată, Ganea se apropie de prinț; în clipa aceea, prințul se aplecase iar spre portretul Nastasiei Filippovna și îl privea cu atenție. — Așa de mult vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acest gând degenerase într-o asemenea dușmănie, încât voia să fie împușcat mai iute18. Prințul tăcu brusc; toate se așteptau să continue și să tragă concluzia. — Ați terminat? întrebă Aglaia. — Poftim? Am terminat, spuse prințul, smulgându-se din scurta lui îngândurare. Pentru ce ne-ați povestit toate acestea? — Așa... mi-am adus aminte... pentru că veni vorba... Sunteți foarte prăpăstios, observă Alexandra. Prințe, sunt sigură că ați dorit să demonstrați că nici o clipă nu trebuie prețuită într-o copeică și că uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fost și îndrăgostit; deci, am avut dreptate. Povestiți-ne odată! Nu am fost îndrăgostit, răspunse prințul la fel de încet și de serios, am fost... fericit altfel. — Cum altfel, cum? — Fie, am să vă povestesc, rosti prințul, cufundat parcă într-o adâncă îngândurare. VItc "VI" — Iată, acum, începu prințul, mă priviți toate cu atâta curiozitate, încât, dacă nu v-aș satisface-o, v-ați supăra probabil pe mine. Nu, glumesc, adăugă el repede, zâmbind. Acolo... acolo aveam în preajmă numai copii, tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că situația este foarte frecventă; există mulți bărbați care se însoară pentru bani, iar soțiile nu lasă banii să le scape din mână. — Nu, nu, cu noi nu se va întâmpla așa... Aici... aici există circumstanțe... bâigui Ganea într-o îngândurare alarmantă. Cât despre răspunsul ei, nu mai am nici o îndoială, adăugă el repede. De unde ați tras concluzia că mă va refuza? — Nu știu decât ceea ce am văzut; și Varvara Ardalionovna tocmai v-a spus... — E! Asta-i numai așa, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bruștele și rapidele ieșiri ale Nastasiei Filippovna, care luase și ea vin și declarase că în această seară va bea trei cupe, din râsul ei isteric și lipsit de obiect, care alterna brusc cu momente de tăcere și chiar de îngândurare mohorâtă. Unii bănuiau că are febră; în sfârșit, începură să observe că parcă ar aștepta pe cineva, că se uită des la ceas, devenind nerăbdătoare, distrată. — Aveți un pic de febră, nu-i așa? o întrebă doamna cea volubilă. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a doua oară din mână, Rogojin, cu ciudă răutăcioasă, îl înșfăcă, îl puse în carte, iar cartea o trânti pe altă masă. — Ce faci cu el, tai foile? întrebă prințul, însă cumva distrat, parcă fiind încă sub presiunea unei puternice îngândurări. — Da, foile... Păi nu-i un cuțit de grădinărie? — Da, de grădinărie. Și dacă-i de grădinărie, nu pot tăia foile cu el? — Păi e... nou-nouț. — Și ce dacă-i nou? Crezi că nu-mi pot cumpăra acum un cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deodată, cine știe de ce, prințului Ș. Vino încoace, Adelaida, aranjează-ți părul, draga mea. Îi netezi părul, deși nu era nevoie, și o sărută; numai de asta o chemase. — V-am crezut capabilă de evoluție... începu iarăși Ippolit, ieșind din îngândurarea sa. Da! Iată ce voiam să spun, se bucură el, ca și cum și-ar fi amintit subit: Burdovski vrea sincer să-și apere mama, nu-i așa? Însă reiese că tot el o face de ocară. Iată, prințul vrea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că și ea este foarte orgolioasă, că și vanitatea ei parcă ar fi reprimată; așa ceva observa uneori, aproape de fiecare dată, când ieșea de la Epancini. Și iată că acum se întorcea tot de la ei, fiind cuprinsă, așa cum am spus, de o îngândurare îndurerată. În această îndurerare licărea și ceva amar-ironic. La Pavlovsk, Ptițân locuia într-o casă de lemn nearătoasă, dar încăpătoare, situată la capătul unei străzi prăfoase; casa urma să treacă cu totul în proprietatea lui, așa că el, la rândul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îngăimă prințul. Deoarece nici Nastasia Filippovna nu-i spusese că s-a întâlnit vreodată cu el „de atunci“, prințul trase acum concluzia că Rogojin, din anumite motive, se ferea să dea ochii cu ei. Toată ziua fu stăpânit de o îngândurare profundă; Nastasia Filippovna, dimpotrivă, a fost neobișnuit de veselă în toată ziua și seara aceea. Kolea, care se împăcase cu prințul încă înainte de moartea tatălui său, îi propuse să-i ia cavaleri de onoare (date fiind importanța și urgența situației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
simțirea senină cu care ea povestea câteodată când se lăsa (și deseori se lăsa) în voia inspirației. Văzând râsul prințului, văzând impresia produsă asupra lui, ea se entuziasma și începea să fie mândră de ea însăși. Dar acum tristețea și îngândurarea ei creșteau aproape de la o oră la alta. Părerile lui despre Nastasia Filippovna erau clare, altfel, firește, acum totul i s-ar fi părut misterios și de neînțeles. Dar el credea cu sinceritate că ea încă mai poate reînvia. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
crezut că ele nu m-au văzut, așa că, atunci când ele nu au spus nimic, am crezut că sunt în siguranță. Cred că ai făcut pe tine de frică atunci când ai auzit că Charles este mort. Simon a dat din cap. Îngândurarea pe care o văzusem la el în urmă cu câteva zile dispăruse de pe trăsăturile lui fine; părea mult mai relaxat, de parcă a-mi înmâna dosarul mie îi luase ceva greu de pe suflet. S-a uitat puțin la bandajele mele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
viață și nerv, pare a fi o bibliotecă bipedă, o enciclopedie. Ce bine era dacă și azi, la concertul Filarmonicii, organizatorii l-ar fi invitat pe el să prezinte programul. Lipsa lor de orientare o să-i coste. Păcat! Beethoven... Tristețea, îngândurarea, optimismul, triumful vieții, bucuria, marea bucurie generată de credința neclintită în Om. Ce fericită completare a muzicii lui Musorgski Modest Petrovici cu acest torent de sentimente!” “Oda Bucuriei” izbucnește, deodat’, nestăvilite se revarsă sunetele ei în întreaga sală. Prima jumătate
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-s copchil?” Un om tăcut și singuratic pășește agale către ieșire. În mână duce un geamantan mic, de fapt ceva între o geantă Diplomat și un geamantan de dimensiuni cât de cât rezonabile. În fața gării, pe chipul său sporesc, parcă, îngândurarea și tristețea. Subit, o undă de zâmbet prinde să i se creioneze pe buze: lângă unul din trotuare, un ARO pe care scrie cu litere mari “ȘANTIERUL NAȚIONAL AL TINERETULUI”. Omul nostru se-ndreaptă într-acolo. “Iertați-mă, vă rog
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și negru, ca o absurdă insectă odihnindu-se nepăsătoare pe suprafața murdar-arămie a lemnului. „Am simțit întotdeauna că, atunci când scotocești în lucrurile rămase de pe urma cuiva și mai ales în însemnările lui, nu trebuie să te lași cuprins de amărăciune sau îngândurare, ci că treaba asta trebuie să fie o sursă de putere“, spunea Andrei. „Sursă de putere pentru ce?“, îl întreba. „Nu idealiza lucrurile. Toate astea nu pot fi, la un loc, decât cel mult o istorie. O istorie care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
deosebească gloanțele oarbe de cele mioape. Moartea subită vine mai des toamna. Moartea subită vine mai des iarna. Moartea subită vine mai ales în zori. Moartea subită vine pe la 5 dimineața. Aceste constatări strict științifice - pe care doar spaima și îngândurarea mea le-au pus într-o formă dibuind poemul - au fost comunicate la Florența în cadrul Congresului asupra morții subite și reanimării, de către un important profesor universitar, director al unui important institut academic dedicat animărilor. Tac. Aceste constatări sunt urmarea unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
lăsat în voia lor. Dar alți concetățeni de-ai noștri, și nu totdeauna portari și nici săraci, au fost siliți s-o apuce pe drumul pe care domnul Michel pornise cel dintâi. Începând din momentul acesta, frica, și, o dată cu ea, îngândurarea cuprinseră pe oameni. Totuși, înainte de a intra în amănuntele acestor noi evenimente, povestitorul crede folositor să ofere asupra perioadei care a fost descrisă până aici și părerea unui alt martor. Jean Tarrou, pe care l-am mai întâlnit la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
1968-69 două spectacole În care demonstra că este și un excelent pedagog. L-am admirat În filme - Începînd cu genialul Moara cu noroc, al lui Iliu. Și totuși, totdeauna mi s-a părut un om complicat. Avea o reticență, o Îngîndurare incontinentă, o umbră pe chip care nu se „lipeau” de imaginea unui artist unanim recunoscut. Știam că viața nu i-a rezervat traiul tihnit pe care-l merita. Mi-era clar că nici teatrele, nici soțiile, nici prietenii nu au
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
misterioasă și greu de descifrat, despre care, de-a lungul timpului, mai toți scriitorii au amintit - ca și cel de față, de altfel - și care vor mai aminti încă, până când această îndeletnicire nobilă va dispărea în neguri de nimeni bănuite. Îngândurarea plină de jale și de amar a acelui necunoscut, lăsat în puterea lamentațiilor și care nu va mai privi, poate, niciodată cu nădejde în viitor, nu a fost așternută aici din vreun capriciu literar al meu, ci numai și numai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în căruță. Emoții dătătoare de aripi, la un așa fapt nici Creangă n-ar fi stat locului. Toamna, prin toate ale ei, stârnește stări contemplative, de duioșie, de nostalgie și, până la bucuria primilor fulgi, sensibilitatea copilului e mai înclinată spre îngândurare, spre o anume tristețe, doinire și dor. Savel și prin pereți auzea scârțâitul căruțelor și carelor venind cu poamele grădinilor la piața târgului moldovenesc, sporindu-i dorul de veșnicia satului și zburdălnicia libertății. Cum Seminarul din Dorohoi se desființează, părinții
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
imaginea fulgerului răzbătător în văzduh, interesant! sens coborâtor, trăsnitor, distrugător-rămâne de văzut!:” Fiind un popor mânat de neînțelese idealuri și cu un tulburător destin, mereu în căutarea securității, mereu pândit de cataclisme și întotdeauna renăscând”... Gheorghiță Savel, rămas pe aripile îngândurării, tot nu află răspuns: cum de evreii care au suferit atâta în îndelungata lor existență, pierzând repetat spațiul biblic, pierzând limba, vestitul templu, etc., etc., și pe care numai religia, Iahve i-a ținut uniți indiferent de spațiul diasporei, sunt
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
că-i pricep gluma, dar se lăsau trădați de privirea ochilor neverosimil de mari, nedumeriți și întrebători. Era Lupino așa cum îl știa Hana dintotdeauna grijuliu și fericit să petreacă alături de copiii. Dar inima ei nu putea fi înșelată. Era în îngîndurarea lui Lupino, în secundele scurte în care-și trăgeau sufletul, pregătindu-se s-o ia de la capăt a suta oară, o tristețe pe care numai ea, care-l cunoștea mai bine decît toți lupii, o putea percepe. Purta puiandrul pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu cearcăne mari dedesubt. Ați venit cu trimitere? Bătrânul dădu din cap că nu. Ooo, păi vedeți! În acest caz ne va fi foarte greu să ne descurcăm... Nu sunteți din oraș, nu-i așa? Așa este, recunoscu bătrânul cu Îngândurare, sunt dintr-un sat apropiat. Da, da, da! făcu medicul privindu-i atent culorile foarte vii de pe față. Aveți obrajii Îmbujorați și buzele aprinse, semn că e vorba de febră mare aici. Iar pielea vă este foarte galbenă... Doctorul se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
misterioasă și greu de descifrat, despre care, de-a lungul timpului, mai toți scriitorii au amintit - ca și cel de față, de altfel - și care vor mai aminti încă, până când această îndeletnicire nobilă va dispărea în neguri de nimeni bănuite. Îngândurarea plină de jale și de amar a acelui necunoscut, lăsat în puterea lamentațiilor și care nu va mai privi, poate, niciodată cu nădejde în viitor, nu a fost așternută aici din vreun capriciu literar al meu, ci numai și numai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Bine, sergent, răspunse în cele din urmă. Vom pleca mâine în zori. întrerup și închid. Lăsă microfonul pe masă, închise întrerupătorul și rămase tăcut, privind radioemițătorul, de parcă ar fi așteptat un răspuns de la el. Glasul lui Souad îl smulse din îngândurare, readucându-l la realitate. — Nu-ți face plăcere misiunea asta, așa-i? îl întrebă din bucătărie, abia ițindu-și capul. — Nu, bineînțeles, recunoscu. Nu m-am născut ca să fiu polițist și nici ca să urmăresc un om prin deșert doar pentru că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
atunci datează obiceiul celor ce conduc state, de a-și întări dominația prin sacrificarea unor miniștri, potolind astfel neliniștile mulțimii, întîmplări de acest fel, ca și alte scheme descoperite de Machiavelli în istorie le observase spontan și le judecase cu îngîndurare, cronicarul nostru Miron Costin și, după el, Cantemir al Istoriei ieroglifice. Cînd vorbea despre machiavelismul lui Costin, Călinescu avea în vedere puterea cugetătorului de a pătrunde și de a prinde în maxime marile adevăruri ale istoriei universale, aceleași cu ale
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]