2,826 matches
-
rigă și mă așez/ În cerul fruitat unde poemul/ Domnește peste întîrzierea lumii./ Pentru elegie orice carne vine să scîncească./ Mă rog, pentru că tăcerea ta mi-e frate/ Pe care-l am, trunchi de ocean, pe brațe./ Exilat în caliciu/ îngenunchez printre mulțimile/ Imnului" (Către soare șvariantăț). Frate cu Fundoianu, cu Voronca, cu Virgil Gheorghiu, autorul Metopei e un împătimit al vieții ușor melancolizate din pricina prea marii sale intensități și din această pricină cochetînd cu imaginile crizei și cu tentațiile austerității
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
guverneze. Pe când așa rămâne numai subiectivitatea lui Vodă care poate fi la un moment dat un "despot luminat", dar nicidecum un personaj justițiar. De altfel nici soluția pe care o propune Cuza nu este prea limpede: îi cere negustorului să îngenuncheze în fața țăranului-cumpărător ca pedeapsă că l-a umilit prin agresiune. Atât. Despre înlăturarea înșelăciunii, dacă a existat, nu se spune nimic. Nu a fost nici o judecată, doar un prilej de a face puțină propagandă ideologică, comportarea lui Cuza fiind a
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
al tradițiilor naționale, ar putea fi creată o societate mai bună". Cât despre România, încă despărțită de Occident printr-o "mare prăpastie", "colț primitiv al Europei, de o frumusețe tragică, loc unde cultura care mai rămăsese din Evul Mediu fusese îngenuncheată de pseudo-modernizarea comunismului"", populată de indivizi care începeau să răzbată prin magma mentalităților, prin "fatalism, mită și înșelăciune", prin "cultura ca o ceapă" (mult comentatele "straturi fără sâmbure"), prin tiparele ortodoxiei - Kaplan o vede depășind impasul. Impresiile de la sfârșitul anului
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
de la Belgrad prin Solun pînă la orașul țarilor. Văzură Helespontul, trecură prin Sest și Abidos, și se întoarseră după doi ani de zile, dar pe drum se prăpădi în mod ciudat unul dintre cei doi bătrîni chirigii. Poruncise cămilei să îngenuncheze ca la adăpostul ei să-și facă nevoile; în timp ce se ușura, cămila se-ntinse pe el și-l omorî. Cînd, în anul următor, luară iar drumul Țarigradului, îi găsiră înlocuitor, dar în ziua plecării nici al patrulea chirigiu, ultimul dintre
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
sfios. În permanență, Să constituie covorul ubicuu al puterii. Guvernanților, parlamentarilor, partidelor politice, dar mai ales justiției, să le dedice zilnic: ode, imnuri, articole ditirambice etc... Să alerge în pas alert cu chiseaua de dulceață după baronii locali și să îngenuncheze cu evlavie în fața sultanilor județeni. Să nu-i critice, Nici măcar în cele mai absurde vise. În week-end din propria-i inițiativă, la diverse recepții ale acestora, să facă pe clovnul, pentru a-i distra copios, asanînd marele stres la care
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14126_a_15451]
-
de protocol" are câteva scăpări cu ocazia vizitei sultanului, Brâncoveanu este nevoit să-și arate supunerea și fidelitatea prin exces de "ospitalitate": Când era la conac și sta oastea de făcea halai, când intra împăratul în corturi, domnul descălica și îngenunchea și când trecea împăratul să pleca cu capul la pământ. Așa-l învăța cel de lângă împărat, iar oamenii domnului sta tot călări, apoi încăleca și domnul și să ducea la otac. De acolea poamele, pesmezii cei cu apă de trandafir
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
pe un fond muzical de Schubert, pe care-l auzeam foarte clar. În Calea lactee am încercat să reconstitui această imagine, dar ea e departe de a avea forța de convingere imediată pe care o avea în visul meu. Am îngenuncheat, ochii mi s-au umplut de lacrimi și brusc m-am simțt inundat de credință, o credință vibrantă, de neînvins. Când m-am trezit, mi-au trebuit două, trei minute ca să mă liniștesc. Încă adormit pe jumătate, repetam: Da, da
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
frumusețea gestului (ea îi făcuse doar un semn de consimțire cu capul, permițându-i să-i lase cămașa în portbagaj). l Și mai era ceva. Nichita Stănescu avea pantalonii (albi) murdari la genunchi, din cauză că la gară, anticipându-l pe Soljenițîn, îngenunchease și încercase să sărute pământul strămoșesc regăsit, dar nu dăduse decât peste un asfalt zgrunțuros, plin de funingine. În acest registru stilistic al ridicolului sublim este scrisă întrega evocare, care reușește pentru o clipă să ni-l aducă pe Nichita
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
După cum se știe, propovăduirea creștină a avut de întâmpinat încă de la început multe piedici, greutăți și obstacole, atât din partea iudeilor, cât și din partea împăraților romani. Aceste prigoane au pus Biserica în grea cumpănă, însă ele nu au reușit să o îngenuncheze. Creștinii au avut de îndurat ocări, bătăi, închisoare, moarte, pentru simplul fapt că se numesc creștini, adică unși ai lui Dumnezeu sau ai lui Hristos. Erau urâți numai de către cei care Îl urau pe Hristos. Dintru început stă ca mărturie
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
de laudă la sfinți, p. 511-512) „Dar luptele lor nu s-au mărginit numai la cazne, nici nu și-au sfârșit aici drumul, ci au mers mai departe, pentru că demonul cel viclean nădăjduia că, prin adaos de pedepse, are să-i îngenuncheze pe atleți, iar Iubitorul de oameni Dumnezeu îngăduia și nu-l împiedica. Asta pentru ca să fie arătată tuturor mai lămurit și nebunia necredincioșilor, și să li se împletească și mucenicilor cununi mai frumoase și mai multe”. (Sf. Ioan Gură de Aur
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Mari; a fost dus la Roma și a suferit acolo mucenicia și de acolo a fost adus iarăși în Antiohia, V, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 384) „Cu această dragoste înflăcărată să îngenunchem înaintea moaștelor lor, să îmbrățișăm raclele lor. Pot și raclele mucenițelor să aibă mare putere, după cum au multă putere și oasele mucenițelor. Să stăm lângă raclele mucenițelor nu numai în ziua acestei sărbători, ci și în alte zile; să le
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și împrăștiate După ce cărasem sute de găleți Din apa freatică Și nu reușisem să-i scad nivelul Atunci mi-am dat seama că s-a spart coaja Și nu mai ține vraja că focul nu mai arde Genunchiul nu mai îngenunchează Iar sufletele se însuflețesc pe la amiază Ca să se împrăștie pe la icoane seara Să se îngrijească de sfinți Poate vin mai repede pînă nu Rupe apa asta care tot urcă pămîntul Să ne bată în piept Deci mai potrivit ar fi
Poezie by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/3576_a_4901]
-
ascultat țipetele de șacal al nopții Vara mă retrag la Bodrum, a suspinat tânăra turcoaică, descheindu-și cămașa de zale Acolo părinții mei au o fermă de guave, așa că Nu-mi vorbi mie de Halicarnas, le-am făcut pe toate Îngenuncheat în nisipul tăcerii, am șoptit suav în zare Perșii înmuiau orașul în sângele lui Mazda, pe cer balaurii de fum dansau în cercuri moi Tatăl meu bea foarte mult, a adăugat, scormonind cu privirea modelul etanș al covorului Un om
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
cînd palmele devin arme și primăvara-i abisul oricărei priviri. Cu grădina Getsemani topită în suflet O odisee a singurătății vei scrie. Mucezește absența. Dacă locuiești într-un fulger floarea furtunii iat-o! Dințișorii curajului iată-i! Se clatină lacrima îngenunchează hotarul. Încă o dată poezia e haosul condamnat la visare. STRĂZILE Nimeni n-a dat ordin și totuși magnolia a-nflorit. Mai semeață decît chiparoșii din sud mai tandră ca rododendronii și mai prestantă decît imperialul crin. În aprilie pe strada
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
răbdării nu poți ieși și ochii minții se întunecă acolo în adânc amănuntul domnește un licăr o pală de vers ființă de aer nu se întrupează nu încă e încă devreme pentru o slujitoare a verbelor poate ar trebui să îngenunchez să mă rog Hohot Locuiești într-o încăpere saturată de substanța emoției răsfoiești albume străine în care nu te mai recunoști ridul își are drumul său printre bezne te prefaci a nu auzi șoaptele din peretele casei din zăpada lui
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
Traian T. Coșovei Am îngenuncheat acolo unde si alții si-au văzut aripile retezate. Peste dealurile împădurite de cruci tresar mormintele celor ce au jucat la horă cu viața si moartea - nimic nu îi desparte de nimica. S-au înfrățit, în sfârsit: cazemate fără respect
Răsplata by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/6338_a_7663]
-
pe podul Alexandra, pe lângă Lacul Poveștilor, pe Champlain, pe insula Reginei Victoria, la Cascadă, la digul din Parcul Stanley, prin Vanier, spre Strathcona, la fântâna salutată din pantă, pe Range de steagurile unor nații străvechi la asfințit îmi venea să îngenunchez pe treptele dinspre Laurier ca în altarul de cununie recunoscătoare și fără de spaimă gata să-mi asum întreaga istorie până la moarte Furtunăla Ottawa Sub tunet și fulgere de pe socluri de piatră cele cinci faimoase manitobane care s-au luptat să
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
peste Dunăre în bălți. Oricare altă vietate, primind o asemenea izbitură, ar fi căzut lată jos și dusă ar fi fost pe ceea lume. Dar zmeul, chiar dacă se descumpănise destul de tare în urma păliturii, tot zmeu rămânea și nu putea fi îngenuncheat, cu una, cu două, de către un biet om făcut din carne, oase și sânge. Când pe sus, când pe jos, zornăindu-și solzii zbârliți și tăioși, când cu botu-i bălos de câine smintit și ochii-i ceacâri dogorâtori, când cu
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
de gânduri și îngropa discret un bilețel lângă monumentul Primăriei. Leonard aduna imaginile hăpănite de micul glob de sub geam și-și făcea și el vise mari despre un film care să cutremure lumea, o poveste despre fraierii care începeau să îngenuncheze mai degrabă în fața pietroiului din răscruce decât în biserica lui Pantelimon. De Joimari se adunase atâta hârtie că s-ar fi putut scrie un roman. Mâni întreprinzătoare au adus cărămizi și apoi pietre și scânduri, sub care stăteau tescuite bilețelele
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
pe forumuri și chiar liste de susținători ai ideii. Și în timp ce Primăria cheltui o groază de bani să șteargă textul de pe fața netedă a blocului de marmură, Leonard își termină filmul, care arăta câteva imagini tremurate și cețoase, despre oamenii îngenuncheați în fața unui bloc de marmură. Nu se înțelegea mare lucru, nici măcar textul pe care îl scrisese cu atâta participare, nu se vedea, iar ploaia aurie părea doar un defect de peliculă. Din toată povestea, al cărei constructor se crezuse, nu
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
Liviu Georgescu Pe jumătate Îngenuncheat în spărtura frescei pe jumătate afară, brațul stătea rezemat în suliți, gâtul pe secure. Pieptul alinta venirea săgeții și aerul murmura rugăciunea. Rugul se ruga de stele să primească trupul înfășurat în flăcări. Frica se-ascunsese în meiul mucegăit. Sufletul
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
Emil Brumaru Privește cum se-nalță, fără spaimă, Trupul ei cald, alături de Isus, Înfășurat în raze ca-ntr-o haină Și cum din coapse-i izvorăște blînd O altfel de lumină, pămîntească, Ce te așteptă, trist îngenunchind, S-o lauzi și s-o lași să-ți învelească Sufletul cald, în dulce năruire Spre puritatea din adolescența Cînd crinilor le învățai esența Și roua-abia-ncepuse să respire? Nu te sfii atunci, sărută-i sînii De carne la sfîrșitul săptămînii
Ci îngerul de sâmbătă mi-a spus... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7845_a_9170]
-
ne iubim. Să ne drăgostim cît cuprinde. Să ne sărutăm cu dor de buze de om. Cine te-a iubit așa mult? Cine-a mai vorbit așa de mult cu tine? Cine te-a mai slăvit și în fața ta a îngenuncheat și ți-a cerut mîna? Și vino, tu, moarte, să ne iubim. Nici morți n-o să ne înghețe sîngele-n vine, dac-o să ne sărutăm. Dac-o să ne giugiulim. Nici morți n-o să murim, dac-o să ne iubim. Vino, tu, moarte
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
greu, Trist atîrnînd ca o perdea în geam, Luîndu-mi și lumina ce-o mai am. De-aceea îngerii, pe toți, îi caut, Ademenindu-i la acordeon, la flaut, La muzicuța cu buton, la clavecin, În dimineața-n care mă închin, Îngenunchind, la trupul tău divin De alb...
Nu e flutur viața mea... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7991_a_9316]
-
Emil Brumaru Cînd fluturii dau iamă peste trupul Tău alb și alungit a dezmierdare Și melcii se strecoara-ntre picioare Fin arcuind în aer șoldul suplu, Îngenunchez și eu și-ți mingii părul Prelins în cîrlionții dezmățați; Nu îți cunoaște-aievea adevărul Nici minte a o mie de-nvățați! Ci tu îmi ceri să-ți înțeleg orbește, Fără-ntrebări și gesturi de prisos, Oh, locul mirosind dumnezeiește A
Cînd fluturii dau iama peste trupul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8092_a_9417]