237 matches
-
se aflau cederiștii, o politică de intimidare și de teroare, ci și la posturile autodeclarat "independente". Că dl. Cristian Hadjiculea are coloana vertebrală frântă e un fapt. Dar reziduurile de gândire rămase intacte ar trebui să-l avertizeze că rușinoasele îngenuncheri în fața puterii nu-i vor aduce, pe termen lung, decât dispreț și rușine. Oricâte calcule de viitor și-ar face, ele nu valorează doi bani. Din perspectiva șacalilor din P.S.D. el este, în cel mai bun caz, un tovarăș de
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
ascensiuni sociale a unei tinere din Calafat este sexul. Fiecare lucru are prețul său și eroina lui Eugen Șerbănescu mărturisește că și-a plătit fiecare nouă treaptă urcată în carieră prin favoruri sexuale dintre cele mai diverse, de la deja banalizatele îngenuncheri sub biroul șefilor, pînă la practici sado-masochiste dintre cele mai sofisticate. Viața sexuală a Luciei Hosta este bogată și rafinată (iar descrierea ei în carte, mai mult decît explicită). Senzualitatea personajului este una cu totul specială, dar nu este vorba
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
adversarii de ieri pentru a-i anihila pe cei de azi. Dacă la atât i-a dus mintea pe cei care și-au riscat viața în decembrie 1989, să se milogească pe lângă Iliescu, n-ai ce le face. În fond, îngenuncherea ALTAR în fața pesedeilor nu e decât un episod din marea, bine controlata confuzie instaurată în țară după căderea lui Ceaușescu. Pe de altă parte, n-ar trebui să ne plângem prea tare că ne-am lăsat trași pe sfoară de
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
locul pustiit de amintire. Prea multe sfărmături de oase Pe orice prag își află dăruirea. Stăpânii tremură pentru ei înșiși La fel ca slugile, goniți într-o lume ce am putea să o numim cealaltă. Dacă mai rămâne ceva, E îngenuncherea pentru a cerși o lacrimă. Nu e durerea împlinirea fericirii? O fericire abia acum înțeleasă, Când ai ajuns acolo unde Nimic nu mai doare. * Sunt oamenii ca fiare ce își înfig în suflet dinții. Totuși o inimă de sus (Hölderlin
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
felul unui crin Tăiat de rădăcini și făcut dar unui sicriu; Acesta niciodată zăvorât de taină Ci deschizându-se către privirile Ascunse ale celor patru laturi de Dumnezeu. Prin ele cel ce intră iese, Iar cel ce iese e intrarea îngenuncherii mândre. Nimic mai sus, nimic mai jos, Nimic din ființă, nimic din a nu fi Sau numai acord chiar dacă la început Fără scop, așa cum Dumnezeu Fără scop a creat această lume într-un înțeles neînțeles. * Inimă ce privești zidul Cu
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
au avut grijă să baricadeze ușa Academiei Române pentru ca omul de știință, „istoricul total” cum l-a numit regretatul Florin Constantiniu, să nu-și primească locul ce i se cuvenea de drept. Gheorghe Buzatu a ieșit în fața furtunii, iar așa-zisele „îngenuncheri” l-au înălțat Profesorul Buzatu nu a acceptat ca un inamic, oricât de puternic ar fi fost el, să calce Țara în picioare și s-o umilească fără a-i sta în cale, fără a încerca să-l oprească. Românul
Bastonul de Mareşal al Istoriei Românilor [Corola-blog/BlogPost/93911_a_95203]
-
calm, blajin chiar, cu riscul de a pierde bătălia, a ripostat, tratându-și inamicul cu floreta inteligenței reprezentată de Adevărul Istoric, pe care a știut atât de bine să-l apere. Chiar dacă unele „succese” i-au minimalizat meritele, așa-zisele „îngenuncheri” l-au înălțat atât de mult încât inamicul a căpătat dimensiunea unei furnici în fața elefantului. A avut demnitatea de a nu accepta o decorație care fusese acordată și unui dușman declarat al Neamului Românesc, returnând-o „emițătorului”. Neprietenii l-au
Bastonul de Mareşal al Istoriei Românilor [Corola-blog/BlogPost/93911_a_95203]
-
nouă, ființelor omenești. Actul de a ne potoli setea este unul de autoritate: Ele ne silesc să-ngenunchem, ca și de luare în stăpânire, vecină cu raptul : pentru a ne răpi setea. Gesturile naturale ale omului sunt splendid redate prin îngenuncherea, la care el e silit de autoritarii suzerani curgând la picioarele noastre, și prin inspirata răpire a setei omenești. Ultimele două versuri au nevoie de o completare : potolindu-ne setea, izvoarele "ne cunosc" instantaneu, ființa noastră le-a devenit perfect
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
animal: ,, Eram pe câmp, când răsăritul soare/ Întemeia în mine, strigând, o nouă zi.// Întinsă pe pământ o iapă înspumată/ Gemea așa de gravă și necheza ușor./ Mi-am suflecat cămașa, îngenuncheat îndată/ Și cum știui am dat un ajutor.” Îngenuncherea în fața venirii pe lume a mânzului este răsplătită de spectacolul instalării în viață a unei ființe încrezătoare în justificarea absolută a tot ce i se întâmplă. Mai presus de toate, mă zguduie năvala simțurilor peste noua prezență; precum Adam, cel
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
fricii mele, Teroare! Unde mai poți așeza în care pauză de respirație aburul virginității, dinții de lapte ai inocentei și pată galbenă de tutun pe arătătorul soldatului Soare ("vecernâi zvon") Unde să-ți mai așezi, Teroare covorul de ruga pentru îngenunchere și închinare? Vară în iarna Pe plajă încinsă privești că ereticul nori somnambuli de culoarea saramurei fierbinți marea subțire, ca firul lunatec al dogmei un "site" mângâiat în convulsii de mână divină o simplă butonare și ochiul de cristal așterne
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
ele nici nu trebuie prescrise cumva. Profesorul de la Universitatea de Nord are conștiința trează, mereu sensibilă la oscilațiile istoriei noastre maștere și se alătură atitudinii juste a lui Nicolae Balotă, referitoare la victimele totalitarismului, notând deschis: la jumătatea anilor ’50, îngenuncherea morală a preluat locul brutalei eliminări fizice în cazul adversarilor politici ai sistemului. Fiindcă peste tot universitarul Glodeanu întreprinde lecturi fidele, nu cu un posibil prefix - in, (ca la altcineva) multiplu și filosofic interpretat de C-tin Noica, ajunge până
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
din toate punctele de vedere de la Revoluție Încoace România și că este atât de puternică pe poziții, În primul rând economice, sociale, politice, media ș.a.m.d. Încât nimic nu se mai poate schimba, este o recunoaștere, dacă vreți o Îngenunchere În fața acestei evidențe. Toate acestea coroborate cu așa cum am spus duplicități, cu ascunderea de documente, cine a văzut până acuma dosarul sau dosarele lui Mircea Dinescu? Este evident că Mircea Dinescu ca securist a fost pe de o parte informator
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
frumoase, ci tot prin trădarea căii drepte”. Răspunsul fiind și cinic și criptic, a trebuit în continuare să mă explic, așa cum fac și aici: Ultima manifestare de voință națională slujită cu credință de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române înainte de a suferi îngenuncherea bolșevică și filorusă, a fost în sesiunea din decembrie 1946 ale cărei dezbateri și hotărâri s-au publicat în numărul pe primul trimestru 1947 al oficiosului „Biserica Ortodoxă Română”. Este vorba de decăderea din treapta de arhimandrit a lui Teoctist
DORUL DE FĂNUŞ sau DESPRE MICIMEA ÎNALTEI PORŢI. In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_382]
-
CRUCILOR Timpul și-a pierdut memoria n-a mai lăsat în urmă decât ziua și noaptea ca la începutul lumii și-a iscălit anii în riduri spre ochi - focar de lumină linii fără sens, ridurile au crescut din lacrimi din îngenuncheri de Soare din sângele turbat al vântului din sufletul ascuțit al pământului. Ridurile - cercuri de copaci Crescute în inima lor, ori ca inele de vârstă agățate în coarnele cerbilor. Oamenii nu se-ntreabă câte riduri ai nici cât timp ai
Poezii. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_195]
-
cineva "cădea în păcat", noi ripostam cu izolarea. Era o dublă pușcărie, greu de îndurat. - Sub ploaia de umilințe, torturi și suferințe fizice, își mai poate păstra cineva demnitatea? - Cu atît mai mult poți rămîne demn, cu cît se urmărește îngenuncherea ta. Demnitatea în suferință te face să te simți bine, să fii sigur pe tine și să nu-ți fie rușine cu tine însuți. - Cele mai palpitante pagini în cartea dumneavoastră sînt cele în care povestiți evadarea, mersul prin necunoscut
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
corsetul" ei lingvistic, forma ei scrisă (în cuvinte, versuri, pa-gină, carte). E o poezie a corporalității, a vitalității și petrecerii trupului, a ipostazelor și funcțiilor sale (poemele se numesc Trupul meu, Sîngele tău, Moarte, Călugărie, Agonie, Viață, Inexistență, Rugăciune, Pyhoenix, Îngenunchere etc.), care se adresează, într-un neliniștit, mereu neliniștitor discurs sufletului. Cele două "entități" ale poeziei din Călăuza tăcerii - corpul și sufletul - nu doar comunică, ci se substituie reciproc într-un balans baroc, pe o punte foarte subțire, în pendularea
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
niciunui român. Ea nu s-a putut obține decât prin risc și mari suferințe (...) Târgșorul nu a fost o pușcărie politică obișnuită. Târgșorul a fost un loc de experiment, pregătit de Securitate, cu acceptul Partidului, în care s-a urmărit îngenuncherea noastră fizică și aservirea morală. Aici s-a dat o luptă între două concepții de viață opuse: una care, prin amenințări și șantaj, încerca să ne spele creierul și să ne impună așa-zisele valori concepute de Marx și Lenin
Infernul concentraționar din închisoarea Târgşor. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_408]
-
2164 din 03 decembrie 2016. TOATE CELE CARE SUNT “Devine-mă întru lumină, Mă răzvrătesc din întuneric Chiar dacă am destin de vină, În universul meu cel sferic! Naștem iubiri, se pierd în bine, Neputincioși noi răstignim Potopul clipei care vine, Îngenuncherea în preaplin, Devine-mă întru culoare Și fă- mă sânge-n bătălie Necunoscut soldat ce moare Posteritatea sa-l învie, Devine-ma pe mine însumi Și făurește-mă cum vei voi, Conjugă doar întru lumină, În jurul meu, verbul a fi
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
care sunt”, ... Citește mai mult TOATE CELE CARE SUNT“Devine-mă întru lumină,Mă răzvrătesc din întunericChiar dacă am destin de vină, În universul meu cel sferic!Naștem iubiri, se pierd în bine,Neputincioși noi răstignim Potopul clipei care vine,Îngenuncherea în preaplin,Devine-mă întru culoareși fă- mă sânge-n bătălie Necunoscut soldat ce moare Posteritatea sa-l învie,Devine-ma pe mine însumiși făurește-mă cum vei voi,Conjugă doar întru lumină,În jurul meu, verbul a fi,Naștem din
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
în: Ediția nr. 1742 din 08 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Se scutură castanii pe drumul vieții mele și freamătul lor crește și câinii mă-mpresoară, eu strig la Tine, Doamne, cu nostalgii de stele, cu plânsete de clopot, cu-îngenuncheri de seară. E toamnă, iarăși toamnă, pe uliță și-n viață și iar mă doare bezna din vinerea de Paște și iar mă doare calea spre noua dimineață și strâng din dinți ca-n chinul unei femei ce naște. Referință
CHIN de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381800_a_383129]
-
vine în partea de est mă îndrept pentru ruga de noapte închei totul cu Numele Lui numele tău rămâne aninat de firimitura de azimă numai iubirea știe să o păstreze neuscată. tu nu ești ca o întâmplare în care simt îngenuncherea tot mai mult poate de aici povestea fiecărei zile se termină în genunchi cu ruga pe vârful buzelor rostogolind visele în realitate sunt pietrele pe care tu le vezi scoici le așezi de mic în turnuri. numai acolo te descalți
CAD UMBRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383811_a_385140]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > DEDICAȚIE Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 2331 din 19 mai 2017 Toate Articolele Autorului Elenei M. . Ridică capul sus, și tu să nu cazi pradă disperării. Nu e momentul, încă nu ești victima îngenuncherii. Năpasta, a lovit din nou în sufletu-ți prea tulburat; De-atâtea griji ce au ecou în colțul cel mai depărtat. . Ridică capul sus și pleacă, nu mai privi în urma ta Trecutul, a trecut, chiar dacă ți-a frânt în două
DEDICAȚIE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380311_a_381640]
-
o boare Încremeniri viabile-n seamăn făr’tip, Pârlește fervoros asemănări la chip... Cu dor de pacea din tăcerea liniștită, Conflictul făcut tăcut e ca o smintită, Doar la suprafață ceva mai adormită, După un timp pare o dorință răzvrătită.. Îngenuncherile din fața neștiinței, Voluptățile ei din prefața biruinței Tainicelor tăceri ce nu se vor ști, Si, respirațiile minți vor pârjoli.. Tăceri adânci ce nu se vor explorate, De minți ordonate a fi cunoscute, Vibrând după un calm aparent, După o mină
TĂCERI CE DOR.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377167_a_378496]
-
-o fără motiv. Căci chiar asta se întîmplă azi: interdicțiile pe care ideologia le exercită asupra culturii sunt atît de puternice, încît procesul e desfigurator. Aservirea culturii merge pînă la crearea unei relații de vasalitate: supunere contra protecție; supraviețuire în schimbul îngenuncherii. Pe scurt, Bourdieu îți devine cu atît mai nesuferit cu cît simți că, în acest punct, are toată dreptatea din lume.
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
în tablou, distanța aceasta, de la care privește bătrânul, pare foarte reală, - ea există între FĂGĂDUINȚA evenimentului, și lumea cealaltă. Pruncul ia darul; îl primește cu condescendență, - ai crede aproape cu dispreț. Este darul unui mag-rege complet turtit la pământ de îngenuncherea lui. * Caravaggio. Vechiul Testament. Jertfa lui Isac. Adolescentul cu umerii și capul luminat care-l apucă de mână pe Avraam și îi arată un berbec - vezi, îi arată, ai un berbec acolo! - jertfește-l, pregătește-te. Isac țipă strâns de ceafă
Bunevestiri la Uffizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7996_a_9321]