5,368 matches
-
-o razna fără mine" dacă o urmam și cred că asta se întâmpla în clipele în care mă puteam relaxa. Despre relaxarea unui medic aș putea face filozofie până crapă piatra în paișpe. Clar e că aș minți de ar îngheța apele. Povestea începe cu un copil care făcea stopuri respiratorii zilnic, continuă cu al doilea care la fel ca primul îmi îngheța sângele în vine când striga, apoi tăcea brusc. De micuță, locul în care mă simțeam cel mai bine
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/O_iubire_mai_veche_anne_marie_bejliu_1392971055.html [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
unui medic aș putea face filozofie până crapă piatra în paișpe. Clar e că aș minți de ar îngheța apele. Povestea începe cu un copil care făcea stopuri respiratorii zilnic, continuă cu al doilea care la fel ca primul îmi îngheța sângele în vine când striga, apoi tăcea brusc. De micuță, locul în care mă simțeam cel mai bine era cabinetul medical al mamei. Îmi plăcea să o ajut când avea nevoie de câte ceva ce puteam face și eu. În clasa
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/O_iubire_mai_veche_anne_marie_bejliu_1392971055.html [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
fiecăruia. Ceva mă transforma mereu în clipele în care trebuia să fiu cu totul, acele mâini, acei ochi, acele urechi, acel tot adunat într-un unic gest: acela de salvare a copilului aflat în necaz. În timp am învățat să îngheț orice emoție, să mă centrez strict pe acțiune. În acele clipe eu nu mai existam. Existau: băiatul, aparatul, mâna care acționa și semnele vitale ale copilului. Ceea ce urma după ce copilul era reechilibrat, spun acum. Fugeam la bucătărie, mă puneam pe
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/O_iubire_mai_veche_anne_marie_bejliu_1392971055.html [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
cărare Fără griji, fără vreo treabă, Cu o pată pe o labă. Nu-i stăpân pe vreo ogradă, N-are vreun colac în coadă Și nu-i pasă dacă plouă, Ori de cade noaptea rouă, Nici de ninge, nici de-ngheață, Nici de-i vânt în dimineață . Bine și-a dorit să-i fie Încă din copilărie. Liber să treacă hotare Și să latre și la soare! Peste tot să hoinărească, Noi prieteni să-și găsească, Să bea apă la izvoare
PUFI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1429270385.html [Corola-blog/BlogPost/372472_a_373801]
-
poți să respiri ! Păi dacă nu mai respirai ,erai de mult pe altă lume. Ia,să tăceți din gură,că trebuie s-o ascult ! De fapt ,noi nu spusesem absolut nimic,situația în sine și privirea încruntată a doctoriței ne înghețau cuvintele în gât. Și după un minut ,îi pune eticheta. - Dumneata te sperii ușor de fel ? - Da ,sunt de felul meu cam panicoasă ! - Păi vezi că te-am ghicit ? N-are domnule nimic grav ,suferă doar de ipohondrie ! E ipohondră
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1429344837.html [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
atunci, întemeiat încă în 1957; povestea despre greutățile, prin care treceau actorii, care fuseseră angajați în trupa moldovenească. Amintirile sale evocau numeroasele deplasări în satele din nordul republicii, “în caroseria de metal a unui camion de război, în care actorii înghețau de frig pe timp de iarnă... Anume atunci a început să crească autoritatea Teatrului din Bălți, în primul rând, în fața țăranilor și intelectualității din sate.” Pe atunci, organizator și primul conducător artistic al Teatrului era Boris Harcenco, care avea vocația
ARTISTA EMERITĂ A REPUBLICII MOLDOVA, DOAMNA LIDIA NOROC-PÎNZARU, MUZĂ A UNEI DINASTII DE ACTORI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1469213993.html [Corola-blog/BlogPost/353363_a_354692]
-
de data asta nu ajunge nicăieri. Trebuia să îndrăznească ceva, deși nu știa ce anume. Până la asfințitul soarelui nu îndrăzni să se dezlipească de măceșul din fața sa. Gândea că, dacă i-ar fi apărut vreun călăreț prin preajmă, ar fi înghețat de spaimă. Iată că s-a lăsat întunericul, iar Tragodas își mai veni în fire. Încercând să se ridice, reuși în cele din urmă să iasă din amorțeală, își puse traista goală în dreptul pieptului drept pavăză și cuteză să se
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
crezi că ne-ndupleci la înfrățiri și pângăriri cu-ai morții satìri-pureci sinucigași jalnici pungași funebru să ne-ntuneci... Timp măsurat Crist expirat ia dă-te la o parte: cinci cavaleri cinci primăveri umplem Lăuta-n Carte: te spulberăm te înghețăm în stele și în arte - o - Timp anost să fii ce-ai fost: saharele deșarte! ÎNTÂRZIE CÂT POȚI VEȘTILE RELE întârzie cât poți veștile rele mai bea-ntre timp o cupă de cucută căci a păstrat Tezeu tot negre vele
DESCÂNTECE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1464129585.html [Corola-blog/BlogPost/378983_a_380312]
-
să plângă. De dor, sunt suflet istovit, un trecător pribeag în astă lume. Se-ndoaie meri, bătuți de vânt în fața casei, urmărind tristețea unor frunze, ce-și culcă fața pe pământ. În casă, cu măicuța, odăile tresar. Tristețea ei, icoanele îngheață. Privesc durerea ochilor bătrâni: puterea lor scutură cerul în fântâni. - Lasă-mă, măicuță, să m-alint! Mai vreau pe frunte a ta mângâiere... să lupt cu viața, tu îmi dai putere, acasă am venit cu atâta dor, iubirea-ți să
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
acasă; eu o aprind în cimitir, la capul tău. Lângă mormânt, mirosul de tămâie, față-n față cu eternitatea suspinând, Durerea mea, ascunsă-i în abisuri, născută din adâncuri nepătrunse. Te las acum, tăticul meu! În ochii stinși ți-a înghețat iubirea, doar lumânarea, ce arde pe mormânt, mă mai petrece răscolindu-mi amintirea. Acasă, când ajung, mămica stă în prag. I-s ochii înecați în lacrimi, bolnavă de oftat. Mă-ntreabă, de parc-ar face-o dintr-o altă lume
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
am întrebat-o, frământat, pe Buna. Soră mai mare-a Tușii, Buna mi-a răspuns: - On loc rău! A apăsat fiecare cuvânt. „R”-ul, mai ales, a fost atât de prelung că și simțisem Răul cum mă învăluie și mă îngheață. - Îi hăl mai rău loc de pe lume! Îi rău de gadină, îi rău de apă, îi rău de fân, îi rău de ajuns! O râpă ra; nu poți sta nici în picioare fără potcoave pe încălțări! Nu-i de mirare
Povestea ca Viață. Sisif by https://republica.ro/povestea-ca-viac-a-sisif [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
cuvintelor exprimate. Mereu simt că trimit către tine prea puțin din prea plinul a ceea ce vreau să ajungă în inima ființei tale firesc. Atunci am scris... (...) Totul a revenit către mine, ca un dar imens de la tine, prin câteva cuvinte. Înghețasem o clipă în fața porții de urcare pe vapor. M-ai învelit în bucurie profundă. O trăiesc cu foamea ființei care a regăsit miezul azimei la răscruce, după un timp în care ruga i-a fost hrană vie, în seceta câmpului
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1459791409.html [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
răspunsul îl resimt în fiecare ungher al inimii. Suprafața oricărei măști se fisurează. Erupe iar și iar vulcanul. Ațipesc răstignită între vârful jetului de lavă și candela cuminte în care uleiul este tot mai clar. Se bate tactul cu degetele înghețate de atâtea limite. Aseară am răbufnit în scris, apoi am râs de mine privind oglinda. Femeia din mine strălucea, cealaltă râdea cu lacrimi de toate câte strâng în brațe și îmbrac, pentru a nu-mi mai frig, frică de arderi
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1459791409.html [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
-mă să spun“nu” fariseului din mine și să-mi port în tăcere crucea, fără teama că nu voi ajunge la Tine. Acum, este momentul... să privesc spre raza ce coboară din Empireu, simt biciuirea ispitei ce vrea să-mi înghețe zborul spre Dumnezeu și devin vultur pleșuv, îmi fac cuib în durerea trezirii pentru a primi nesfârșita lumină. Referință Bibliografică: Îți cer o lecție... Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2148, Anul VI, 17 noiembrie 2016. Drepturi de
ÎŢI CER O LECŢIE… de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/rodica_constantinescu_1479416261.html [Corola-blog/BlogPost/372677_a_374006]
-
și tu ești eu. Mă las purtat de valuri, renunț la orice țel fiindcă-i târziu să mai visez de-acuma. Din cerul fără stele, pe gânduri cade bruma ca-ntr-un frumos și desuet pastel. Pâraiele din mine au înghețat de mult, șuieră trist un crivăț crunt prin oase. Cad ierburile mele sub nemiloase coase, dar eu visez și-aștept un nou tumult ! Moirele Aproape sau departe, în propriul meu destin, Moirele îmi torc iar rostul vieții din caierul pe
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1427824177.html [Corola-blog/BlogPost/382659_a_383988]
-
ca să știi, în viscolul câinesc,/ Că plec, și mor, și plâng, și te iubesc.”... „Ce dacă vine primăvara/ Atâta iarnă e în noi/ Că martie se poate duce/ Cu toți cocorii înapoi/ În noi e loc numai de iarnă/ Vom îngheța sub ultim ger/ Orbecăind pe copci de gheață/ Ca un stingher spre alt stingher.”... „Aud un pian prin zăpezi cristaline/ Și nu sunt cu tine, vai nu sunt cu tine/ Chopin - un concert de pian oarecare/ Și calea e lungă
DOR DE ALBASTRU..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 by http://confluente.ro/Dor_de_albastru_articol_de_al_florin_tene_1373346261.html [Corola-blog/BlogPost/343511_a_344840]
-
vânt, cad frunze-ngălbenite în al doinei cânt. Copacii își legănă crengile de dor, după frunze căzând de bruma toamnelor. De vânt și ploaie, într-un vals amețitor, în lacrimi se îneacă plânsul frunzelor. Sentimente dragi de frig sunt alungate că, îngheață iubirea în suflete calde. Idee-mi mângâie tâmple-ncărunțite, să o înaripez spre zări nesfârșite. De ea îmi brodez smaraldele privirii, cu fire toarse din fuiorul iubirii. Cu valsul frunzelor și jalea din gânduri, acorduri de liră îmi aștern pe
VALSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1412494144.html [Corola-blog/BlogPost/362750_a_364079]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului (Parafrazare după “Repetabila povară”-Adrian Păunescu) Cine are prieteni pe pământ și în gând Mai găsește în suflet un izvor de speranță Mai găsește putere să-și aline zâmbind Din frustrările vieții care ochiul ne-ngheață Cine are prieteni pe pământ și în cer Înțelege că greu, dar frumos e urcușul Și dezleagă-nțelept din al vieții mister Acordându-și pe strune curate arcușul Mai avem noi prieteni? Ne au dânșii pe noi? Nemilos trece vremea
CINE ARE PRIETENI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/camelia_florescu_1465296176.html [Corola-blog/BlogPost/379326_a_380655]
-
Și ne-nchidem în noi, avem sufletul zob Și prieteni uităm între noi să mai fim Cine are prieteni mai bogat e c-o viață Și pășește prin spini, sângerează desculț, Nu-l mai sperie focul, niciun ger nu-l îngheață Dacă ai un prieten, esti cum nu sunt prea mulți. Cine are prieteni mai bogat e cu-o lume, Are-n ochi o lumină de vitraliu din ape, Cine are prieteni să și-i cheme pe nume, Să-i respecte
CINE ARE PRIETENI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/camelia_florescu_1465296176.html [Corola-blog/BlogPost/379326_a_380655]
-
Ĩn zilele următoare au vizitat pădurile și izvoarele stațiunii, în mare parte, sulforoase. Gheața transparentă ce învelea frunzele de diferite configurații și crengile copacilor oferea ochilor privitorilor un spectacol incredibil, ireal. Izvoarele, cu formațiunile tip stalactite și stalacmite de apă înghețată în jur erau fermecătoare. Faptul că nu erau singuri era benefic. Deoarece să te plimbi iarna prin pădure liniștit, nu o poți face decât într-un grup, dacă nu vrei desigur, să ai parte de întâmplări neplăcute, neprevăzute. Ĩntr-una din
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1441086845.html [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > FĂURAR Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Trece Făurar pe dealuri Scuturându-și pletele Și punându-și voaluri, voaluri Schimbă toate zilele. Ba îngheață, ba dezgheață Amăgind cântările Ori de nu ascunde-n ceață Toate depărtările! Ziua zburdă în căldură Pe toate cărările, Noaptea-n ger și plin de ură Amuțește zările. Acum ninge, acum plouă De nu știi ce să mai crezi! Viața
FĂURAR de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 by http://confluente.ro/costica_nechita_1487794653.html [Corola-blog/BlogPost/365540_a_366869]
-
-l mai strig bătrânii cu grabă se sting, ne lasă amuțiți, fără cuvinte și merg obosiți să sfărâme bulgării grei din morminte. În satul pe care-l mai strig mereu se închide o poartă, deschisă era altădată, azi, lacăte dorm înghețate în frig. În liniște ni se sting bătrânii, fără să-i simțim și pe ascuns ei pleacă, îi mai zărim sub a cerului pleoapă, mai tineri ca noi, cuminți ne așteaptă. Referință Bibliografică: În satul pe care-l mai strig
ÎN SATUL PE CARE-L MAI STRIG de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1455428744.html [Corola-blog/BlogPost/373634_a_374963]
-
unor canale super-elitiste cum este Mezzo, ei reușesc să-și managerieze inteligent potențialul cultural, performanțele culturale, pe care le “injectează” în programele și emisiunile Tv, alături de alte emisiuni, unde cultura funcționează mai bine decât izolată. La noi programele culturale sunt înghețate și convenționale... Ca la un parastas... Chiar așa. Și-atunci, omul de cultură, artistul, care este viu, n-are unde să se ducă: la muzeu nu vrea, în partea cealaltă nu-l primește nimeni. V-ați confruntat cu această situație
INTERVIU CU DAN PURIC: “Mitocanul internaţional şi-a dat mâna cu mitocanul naţional” by http://balabanesti.net/2013/02/05/nterviu-cu-dan-puric-mitocanul-international-si-a-dat-mana-cu-mitocanul-national/ [Corola-blog/BlogPost/340000_a_341329]
-
tot cu roi de fluturi. Și gerul mușcă iar din noi, de-o vreme, E iarnă iar și iarăși cresc nămeți, Dar nu mi-e frig și n-am de ce mă teme: Cu ochii tăi de foc mai mult mă-ngheți. Și soarele se-ascunde sub un nor Și-i negură în mijlocul amiezii Și iar te chem și iarăși mi-este dor, Căci părul tău miroase iar a frezii. Referință Bibliografică: FREZII / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1539
FREZII de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1426785256.html [Corola-blog/BlogPost/370191_a_371520]
-
decât frumosul, frumusețea? ("Fuga în materie a spiritului etern." -Marin Sorescu) Și pentru că toată lumea dă verdicte , am și eu unul, ca o inegrare în regula excepției. Că tot era vorba despre frumusețe. FATA? O minune ce nu se consumă precum înghețată într-o zi toridă a singurătății! Nu e un verdict și e prea tranșant? Poate, dar nu-i nimic. Mă mențin la suprafața (i)realității cotidiene...Aș putea fi fericit, îmi spui, și lacrimile curg ca și cum cineva mi-ar fi
DEŞERTUL DE CATIFEA (55-57) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_55_57_costel_zagan_1370774939.html [Corola-blog/BlogPost/346281_a_347610]