16 matches
-
lui Anton Pann” e de căutat în Nastratin Hogea la Isarlâk, în care, pe fundalul de „spornică mulțime” la fel de pestriță („Veneau de toată mâna”) ca și pulpanele și „cârpelile” de pe „ciudatul caic”, se detașează imaginea nu atât a insului Nastratin („înghemuit pe-o bârnă, / Un turc smolit de foame și chin, cu fața cârnă, / Cu mâinile și gura aduse la genunchi”), cât a autofagiei simbolice - răspuns dat chemării ademenitoare rostite de „dulceagul glas al pașii”. Nu pitorescul, nici măcar înțelepciunea glumeață a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
șului era o curbă largă, în care strânși de hățuri caii s-au împiedicat în hamuri, căruța s-a rostogolit , și caii au căzut unul peste celălat. Au sărit oamenii de la prima casă, l-au scos pe tata care era înghemuit în coșul căruății înțepenit în fundătoare, cu hățurile în mână, au tăiat șleavurile și caii s-au ridicat. Tata a fost internat în spital pentru că avea la față, la barbă, un os crăpat și, zicea mămica: De atunci, barba tatii
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
mă ascund. Ce spaimă a fost pe mămica, atunci când a auzit detunătura ! A fost străfulgerată că am umblat la pușcă, și că amândoi copiii suntem morți. A intrat înspăimântată în casă, a alergat la pat și a găsit pe Nica înghemuită sub a șternut. A alergat afară să mă găsească, socotind că sunt rănit. Când s-a apropiat de mine, am fugit ca să nu mă prindă. Cu mare greutate a reușit să mă prindă când încercam să trec printr un pârleaz
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
strachină, și în trei mișcări am mâncat totul. Pe noi nu ne interesa, nu cunoșteam binele și credeam că chiar acesta este binele. Abia reușiseră părinții să termine o căsuță cu două camere, că locuiam cu bunica, mama lui tăicuțu, înghemuiți ca vai de noi, dar noi ne simțeam bine. Apoi, cu puținul pământ de la bunica, a mai cumpărat și tăicuțu două-trei petice pe dealuri, a reușit tăticuțul nostru și-a altoit viță, a făcut biloane și a răsărit vița, iar
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
coborâșului era o curbă largă, în care strânși de hățuri caii s-au împiedicat în hamuri, căruța s-a rostogolit , și caii au căzut unul peste celălat. Au sărit oamenii de la prima casă, l-au scos pe tata care era înghemuit în coșul căruății înțepenit în fundătoare, cu hățurile în mână, au tăiat șleavurile și caii s-au ridicat. Tata a fost internat în spital pentru că avea la față, la barbă, un os crăpat și, zicea mămica: „de atunci, barba tatii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mă ascund. Ce spaimă a fost pe mămica, atunci când a auzit detunătura ! A fost străfulgerată că am umblat la pușcă, și că amândoi copiii suntem morți. A intrat înspăimântată în casă, a alergat la pat și a găsit pe Nica înghemuită sub așternut. A alergat afară să mă găsească, socotind că sunt rănit. Când s-a apropiat de mine, am fugit ca să nu mă prindă. Cu mare greutate a reușit să mă prindă când încercam să trec printr-un pârleaz în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nici unui om. Lumea nu-i decât un Nicăieri universal. De aceea, n-ai unde să te duci niciodată... Toate momentele acelea când viața tace, ca să-ți auzi singurătatea... În Paris, ca și într-un cătun îndepărtat, timpul se retrage, se înghemuiește într-un colț al conștiinței și rămâi cu tine însuți, cu umbrele și luminile tale. Sufletul s-a izolat și în zvârcoliri nedefinite se ridică la suprafața ta, ca un cadavru pescuit în adâncimi. Și atunci îți dai seama că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
micșorat. Cu glas mustrător, cu neliniște, îngâna: — Ce ți-i de cap, fată? Unde te duci? Am să te spun lui tatu-tău și are să fie rău de tine... Fata încrunta sprâncenele fără să răspundă, se dezbrăca repede și se înghemuia într-un colț, cu ochii ațintiți în tavan. Iar maică-sa murmura somnoroasă: — Mi se pare că umbli pe drumuri rele!... Spune macar unde ai fost... Tu ai să dai de dracu... Ce-aveți cu mine? dați-mi pace! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un fel liniștit de a se umfla în pene, cu vădită intenție să predomine, ceea ce îi și îngăduiam, cu atât mai mult, cu cât l-am surprins odată la rampa du gunoaie, scormonind ca o cârtiță sub pământ. Acolo a înghemuit el, în noaptea aceea de groază, pe regele voiajorilor comerciali care cutreiera orașele pe două picioare neastâmpărate, ca un magazin ambulant, cu emblema „Casa Ramses”. Musafirul a înaintat, bățos, mai aproape de bătaia pâlpâită a lumânării. Acum nu mai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o crimă ordinară, săvârșită contra unui misit extraordinar, monologă în continuare. Omul cu ciocul de aramă, dacă țipătul acela de copil nu m-ar fi înnebunit de groază, căci e neîndoielnic, după cum, de altfel, am bănuit întotdeauna, că Ramses purta înghemuit în coșul pieptului un copil pe care l-am străpuns mortal la demonstrația mea sportivă. Poate că mă socoți destul de copt pentru balamuc. Dar dacă vei citi caietul postum, vei ajunge la aceiași părere. Piticul din lăuntrul său a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
privească, preocupată de numărul punctelor de pe canavaua întinsă. - Ar fi bine totuși să spui bună seara! mai insistă încă o dată filozoful caraghios din întunericul meu lăuntric, scuturându-și dovleacul la fiecare silabă. Dar fălcile mi se încleștară și limba se înghemui moale, înspre cerul gurii. Iepuroaica cenușie ce i-o dăruisem, tocmai se dezlipi de zidul afumat al cuptorului, atrasă de o foaie veștedă de salată - pe care începu s-o ronțăie cu mare viteză. - Zitta! Începui eu rupându-mi vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
miros din stârvul peștelui Turbini și clocot în cazane, Trec trenuri noaptea pe tavane Și-n întuneric catastrofele Vin groaznice să-mi împlinească strofele Cu scârbă-n suflet, mână-n mână, Stă trupul meu culcat pe-o rână Și-ascult, înghemuit sub pătură, Cum ne gonește cineva, ne mătură, - Cum cineva mă cheamă-n casă, Când silă mi-e de pat și masă, Când doare sufletul cum doare dintele Și-s obosit să mai gândesc cuvintele. Gonit de-a nebuniei palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ceva răspicat și moare ca și mine, amuțit de un singur pizzicat de catastrofă. Audiția să fie încheiată cu valsul din „Cavalerul rozelor” și ca supliment să mi se cânte „Valurile Dunării” vals de Ivanovici, plânge stârpitura, clănțănind din dințișori, înghemuit în polarul beznelor din mine. ă - Nu vreau să-ți văd mutra cenușie, spusesem intendentului, care-l face și pe încasatorul la Crematoriu, plătindu-i cotizația pe zece ani înainte. Avea chipul de culoarea leșiei și mă privea cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
om în om, se creează un suflet aparte pentru fiecare ins, pe care și-l păstrează în eternitate? Ce se-ntâmplă cu sufletele oamenilor după moarte? Trec ele prin vreun purgatoriu spre a se purifica de păcatele veniale, ori stau înghemuite în vreun loc rânduit de Dumnezeu, până la judecata de apoi? Femeia e inferioară sau superioară bărbatului? Corpurile arse înviează ele, oare sau numai cele înhumate? Lumina electrică sau cea provenită din altă materie, decât ceara de albine, nu atinge ea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
undei șirag de răgălii. Sub vântul drept, caicul juca tot mai aproape. Atunci, cu ochi de seară și-abia deschise pleoape (Căci, grei de-ngîndurare, nămeți mă năpădeau), Cu ochi ce cheamă somnul din goluri și îl beau, Îmi deslușii deasupra, înghemuit pe-o bârnă, Un turc smolit de foame și chin, cu fața cârnă, Cu mâinile și gura aduse la genunchi. Trei petece răzlețe i se țineau de trunchi. Când vasul fără nume trecu prin dreptul nostru Un fund de vad
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
foc. Statornic gâde, Umbra, mâner masiv și dâre, Căzu peste jeratec cu grelele satâre Și luminosul bulgăr îl despică, felii. Pământul ațipise. Răzleț, nici un centaur, Dar de nestinsul ropot al clarei herghelii În zăcăminte sună filoanele-i de aur. MĂCEL Înghemuiți sub brâul acestui dâmb de cridă Am ascultat o noapte și-o zi, pe vânt adus, Roitul săgetării, cu zbârnâiri de fus, De-acolo, din câmpia văroasă și aridă. Un soare fără spițe de raze, spre apus, Părea un ochi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]