597 matches
-
mei. În 1991 m-a șocat că printre cei foarte mulți strînși atunci în Piața Universității pentru a-și aduce omagiul față de cei morți în 1989 se strecurau, preocupați, și oameni cu sacoșe cu tîrguieli pentru Crăciun. Vedeam cum stau înghesuite portocalele în plase și mă gîndeam de cît timp vom avea nevoie ca să scăpăm de atîtea traume, de obsesia procurării mîncării, de cozi... Mă înfioram că acești oameni au, totuși, puterea de a se sustrage prezentului. Mă revoltam. Acum nu
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
și mă gîndesc că nu doar din snobism, și asupra punerii în scenă de la Odeon. Se joacă cu publicul spectator instalat, pe gradene, în spațiul destinat în mod obișnuit doar actorilor. Deși era îngrozitor de cald, "sala" era full. Am stat înghesuiți, două ore, ca sardelele într-o conservă (ce a primit, însă, toate avizele de sănătate, spre a fi consumată). Alchimistul de la Odeon este, mai întîi de orice un spectacol de scenografie, de instalații provenite din stilul expozițional practicat în artele
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
frumusețe calmă, dulce, în genul madonelor rafaelite, cu trăsături prelungi, bronzată puternic, dar neostentativ, cu un copil de 8 ani, care-și încurcă degetele printre ale ei, în calculator, și căruia îi explică ce înseamnă forest, în engleză. Un antreu înghesuit, în care stau una peste alta haine de lucru, găleți cu resturi de ciment și var, fărașe, mături tocite și fără coadă și ziare. Un cabinet larg, mai degrabă improvizat, cu mobilier amestecat, fotolii joase, o masă joasă, pătrată, în
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
ochiuri". Totul pare părăsit, părăginit, stigmatizat de ruină: "Atelierul e situat într-o clădire interbelică, neîngrijită, cu tencuiala jupuită, proprietate a statului, firește". Ori vidat: "Drum pînă la «Cartea Românească». Pustiu în Editură". Redacția venerabilului mensual Viața Românească se prezintă "înghesuită toată într-o încăpere întunecoasă, strîmtă, n-au căldură". Librăriile sînt și ele "aproape goale". Pînă și Biserica Sf. Elefterie, "impunătoare, grandioasă", e complet neîncălzită. O "toamnă" a materiei pare a se fi înstăpînit pe înfățișările capitalei, veștejite, împuținate, decimate
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
respinge haosul din el și din afară, îl ordonează prin operă, îi dă un sens major punându-l în slujba unor sensuri superioare care îl depășesc ca persoană. Doctorul Dumitresco nu cunoaște acest lucru. Expoziția în ansamblul ei este haotică, înghesuită inutil, se autosufocă prin cantitate, căci autorul n-a vrut să renunțe la nimic, și-a închipuit că asfixiind spațiul de expunere va da impresia de anvergură, de vastitate de preocupări. Rezultatul este un haos total unde ochiul nu mai
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
formă de inimi/ în fibrilație..." (Împădurire). Dacă aici câte un cuvânt e plasat anapoda, tulburând platitudinea strofei în felul toporului aruncat în apă, în alte contexte se înșiră versuri înmărmuritoare, care dau întreaga măsură a non-talentului autoarei: "Memoria atârnă stupi/ Înghesuiți, de cumințenii" (Lana); În delicate golfuri îmi adună/ Avântul răsuflării" (Douăzeci și trei); Ea e cea care știe s-aștepte,/ Pardosind cu brânduși încăperea"; "Ca-ntr-un ogor roditor el și-a pus/ Sămânța-mbuibată de-acea nemurire/ Ce trage în
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
înalt de 3-4 metri, care privește spre cer. Din ochi îi curg lacrimi. "Tatăl Tuturor Cîinilor", așa l-a numit. În nopțile cu lună plină, javrele din cartier se-adună acolo și-ncep să latre. Sute și sute de cîini, înghesuiți unul în altul, un covor de cîini, de toate culorile, care latră prelung la lună: "Ha-uuu! Ha-uuu!". Apoi apar hingherii, care încep să-i adune. Nu se zbat, nu mușcă, nu încearcă să scape. Numai privesc la lună și latră
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
puteam să-mi dezlipesc privirea de la copac. Și, dintr-odată am înțeles ce se întâmplă. Printre crengile sale bogate am zărit câteva puncte strălucitoare, de o imobilitate stranie, care mă fixau insistent. Am deslușit, cu greu, siluetele mai multor corbi înghesuiți unul lângă celălalt pe o ramură. Am avut senzația bizară că mă aflu în fața plutonului de execuție pregătit să-și facă datoria. M-am scuturat ca să îndepărtez asemenea gânduri culese, parcă, din filmele horror și am agitat brațele spre ei
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
colinde. Colinde adevărate, pe care le cîntam ca la carte, pe voci, în canon. Am și astăzi caseta. Pregăteam, de fapt, un cadou pentru profesorii pe care îi adoram. Cînd a început REVOLU}IA la Timișoara, am fost strînși și înghesuiți, ca oile, în Amfiteatrul Odobescu. Ni s-a comunicat că nu avem voie să mergem mai mulți de cinci pe stradă. Nu era să ne împiedicăm de o asemenea aberație! Vizitele au fost împărțite în două zile, 20 și 21
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
ideea de eroism. În al doilea rând că, în mai toate împrejurările, el o asociază cu fiziologicul. Sunt recurente, de pildă, imaginile mâinii care înșfacă hrana, ale maxilarelor care o devorează, ale corpurilor umane reduse la condiția lor animalică, dormind înghesuite pe dușumeaua unui vagon de marfă. În altă ordine de idei, imaginea trenului, prezentă în mai toate producțiile despre Holocaust (fie că e vorba de literatură sau de filmografie) devine în Armistițiul nu atât (sau nu în primul rând) simbol
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
în privirile femeilor, bărbaților... "Barca pe valuri plutește ușor Inima mea plînge de dor." Ca și la Brăila. Într-un oraș-port cineva pleacă și altcineva rămîne, într-un oraș port întotdeauna se nasc și se pierd iubiri, pe străduțele mici, înghesuite, jurămintele fierbinți alunecă din buzunare sau se vînd pe nimic. Esențele pure se pierd și ele în amestecuri de tot felul. Apa spală păcatele, nu și amintirile. În ele se ascund taine multe, patimi, respirații, zăpăceală, șoapte, șușoteli. Ca și
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
vezi. În Canada numai în rezervele de indieni mai vezi câte un câine rătăcit, dar niciodată șchiop. Ciudățenii la tot pasul. M-a amuzat copios comună Buzescu, un fel de atracție turistică teleormăneana. Palate de case (unele de prost gust) înghesuite una în altă (de parca nu ar mai există locuri de casă în Teleorman) și gunoaiele aruncate la întâmplare la marginea satului, spre bucuria ciorilor. Nu vreau să supăr pe fericiții posesori de astfel de palate, dar curățenia este « mama sănătății
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
-n cal sunt oameni care vorbesc, tot șiretlicul se duce de râpă. La prima oră a amiezii li se termină apa. Sub soarele nemilos, burta calului e un cuptor. Noaptea dorm fără să simtă frigul. Sunt atâția și-așa de înghesuiți, că n-au nevoie de pătură. Problema-i cu micțiunile. Au stat înăuntru toată ziua și noaptea dinainte și, pe ascuns și incapabili să se mai abțină, unii hotărăsc să urineze prin colțuri. Dar nevoile lui Anticles nu-s mici
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
vestimentară, uniforma lor de salahori ai muncii cu penița. De Sartre se agăța ochiul trecătorului căci el era centrul reprezentației. Cartierul Saint-Germain-des-Prés era socotit „catedrala” lui, iar tovarășa de viață era numită „La Grande Sartreuse”. Admiratorii adunați în ceată stăteau înghesuiți ca grămezi de sardele. Nu era omis tupeul de seducător al filosofului, ahtiat să fie împresurat de trupuri grațioase, râvnite și de alții. Mai grobiene erau ripostele întocmite de scribii racolați de partidul comunist francez. Când scriitorul nu se ralia
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
stâng, Cu mișcări smucite, O furnică duce-n spate o aripă de flutur. Aproape că simțim cum aripa-i face curent, Atât este de fină nemișcarea lucrurilor mari. - Să scrii că mi-ar plăcea să trăiesc mult. Strâns, foarte strâns înghesuiți amândoi în cabina de telefon Așteptăm să sune cineva. Chircit la picioarele noastre Câinele așteaptă și el. Telefonul sună, Răspund, Iar când încep să vorbesc Bărbatul de lângă mine își ferește privirea și-și lipește obrazul de geam. Oamenii pe care
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
începu să vadă trotuarul plin de lume, iar sufletul i se umplu de bucurie. Era vară, iar pe cerul albastru treceau din când în când nori albi și subțiri. în față se vedea Universitatea. Cele 8 sunete zglobii se îndepărtau înghesuite una într-alta, colorate de lumina care trecea prin ele în nuanțe de verde și roșu. O luaseră peste bulevard, pe deasupra mașinilor, iar el le urmărea de pe bordura lustruită, temându-se să nu le piardă. Pe cealaltă parte de stradă
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
grandios, magic, extatic, nici un atribut nu putea să descrie priveliștea (...) Erau acolo membre răsucite, stâlcite, îndoite, care sticleau fosforescent, dar fără putere, ca o ghirlandă de becuri peste care se așternuse mult praf. Puteau fi brațe, picioare, omoplați, toate însă înghesuite, deformate" etc. (p. 166). Ai zice că e un carnagiu al infernului, proiectat în sexul femeii. Privitorului i se pare că ceea ce vedea "exprima o știință savantă a suferinței". Întrebarea firească e dacă asemenea scene au vreun rost în roman
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
iarnă a trecut Doar pânză de paianjen știe Câtă durere albă a țesut, A dus, sau, mi-a lăsat-o mie. Lângă cărarea de sub pruni Mai pune între pietre văruite Un cuib în care crește rugăciuni Și-a mele rădăcini înghesuite. AI STRÂNS DOAMNE Doamne! Ai strâns cerneală din toate călimările Și ai umplut fântână pribegiei S-adape lutul sterp în care-mi cresc cuvintele Sa-nece ciutura melancoliei. Doamne! Ai strâns sihăstria pădurii și-a haiducilor vină Si-ai făcut
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
am Început să cădem unul câte unul, leșinați, supraveghetorul ne-a mutat În dormitor. Acolo, câteva paturi din fier, peste care erau doar saltele acoperite cu mușamale pânzate. Majoritatea, ca să ne putem Încălzi, ne-am culcat de-a latul patului, Înghesuiți unul În altul. Deși epuizată, la un moment dat, am simțit totuși ceva că m-a gâdilat la tălpile picioarelor. M-am frecat instinctiv și, pe moment, mi-a trecut. Am pus capul cu fața În jos, spre saltea, și
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
ale celei de dinainte. Chiar și sărutul tău e vărgat Și-mbrățișările îmi tatuează pieptul cu dungi Iar sărutul tău are un gust de linii, ciudat, Paralele și decît noi mult mai lungi. Oraș Sîntem atît de mulți, atît de-nghesuiți. Respirăm doar aer la mîna a doua. De umbre grele, de beton, sîntem striviți. Scuipată de plămîni bolnavi pare și roua. E o aglomerație ca-n cimitir, Doar că sîntem îngropați în picioare Și putrezirea noastră miroase a mir, A
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
ca la carte. Frontieristă, cică... M-am apropiat. Am dat s-o mângâi. S-a ferit. - Lasă, nici mie nu mi-e milă. Am învățat destule ca să-mi mai fie milă. Sunt ca Dunărea aia, cu sloiurile unul peste altul. înghesuită și înăbușită. Se luminase. Prin geamurile mari, înalte ale sălii de așteptare, vedeam într-adevăr Dunărea. înghețase. Sloiuri uriașe, cum le-adusese valul, se ridicau suprapuse, îngemănate. Unele, verticale, ca prove de nave pe jumătate scufundate, cu cealaltă jumătate încercând
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
tevatura pavlovistă, despre colaborarea diriginților cu colectivul de profesori, cu organizația de tineret și cu familia sau despre orientarea activității cadrelor didactice în lumina directivelor Congresului al treilea al P. M. R. - dezagrementul era că în vremea asta nu puteam citi, înghesuit cum mă aflam între femei feroce, ce se zbăteau să prindă rândul la vorbire, așa cum se luptau la cozi pentru trei sute de grame de parizer, în fine „lectorul” trăgea concluzii largi, elaborate, cărora, asasinat de atâta limbuție, mă străduiam să
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
fie un fragment senzitiv". În acest fel, o fotografie cu Umberto Eco la tribună va ilustra fraza: „umberto eco, din postura sa arheologică de descoperitor al unor manuscrise ezoterice, m-ar fi privit în ochi și m-ar fi înjurat...". Înghesuite "fără milă" în aceeași listă, alcătuită după dicționarele savante ale lui Mircea Horia Simionescu, personaje reale ale lumii literare capătă statut fictiv: "aldulesei, radu - voyeurist/ arun, george - travestit/ baudrillard, jean - polițist/ ș...ț/ boerescu, dan-silviu - culturist/ călinescu, matei - hagiograf/ călinescu
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
dădeau în stambă. Vorbeau puțin și încet. Se concentrau pe mâncat. Era o atmosferă de genul “Ai venit, mănânci repede în liniște și pleci, nu te lălăi la 7 beri, că așteaptă și alții la coadă”. Locul arată modest și înghesuit, iar pereții sunt plini de poze cu diverse personalități și moșulețul ursuz care ne întâmpinase și pe noi. E, în mod clar, o afacere de familie. A unei familii care, pe lângă o rețetă de pizza, a moștenit, din tată-n
The Pizza Nazi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21213_a_22538]
-
că se “declasează” zona nu prea cred că se poate face ceva, e cam și cum ai spune “noi, ăștia finuții de Aviatorilor nu vrem să ne amestecăm cu pulimea care o să vină la shopping”. De altfel zona e deja înghesuita tocmai din pricina lipsei unor parcări subterane, toți cei care lucrează în turnurile de acolo își lasă mașinile pe toate străzile adiacente. Dragilor; Constat că tot lipsiți de solidaritate și răutăcioși rămânem, în loc să punem umărul ca să schimbăm ceva. Mie îmi plac
Salvați Piața Charles de Gaulle by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82524_a_83849]