11 matches
-
și depărtarea care durea când mama mea dispărea în colbul drumului, ducând cu ea parfumul de mere și mângâierea pe care nici nu mai știu dacă mi-a dat-o cândva, lăsându-mi mie doar atât: cerul ca un tăvălug înghimpat, o batistă și un ou. Tu trebuie numai să înțelegi albastrul dor peste scâncet, golul mut dinapoia gardului, Siberia ochilor cu trup flămând, copilul răbdător cu vremea, ca o ruină care nu mai are ce pierde, crescând... Până când, peste ani
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/camelia_radulian_1427614584.html [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]
-
Mire. Mierea ei trecută-n vers E pecetea de neșters, E-un sigil de foc, ia sama, Limba dorului de mamă. Neamul cel năpăstuit, Neamul îndumnezeit, Neamul cel anahoret Neam rămas fără Poet. Neam cu limba presurată, Neam de sârmă înghimpata. Neam lovit de aprigi soarte Neamul meu - rănit de moarte. În bătăi de vânturi rele Neamul neamurilor mele. Asta-i neamul cel mereu Cruce grea de Dumnezeu. Eu cu legământ mă leg, Neamului cel neîntreg, Neamului cel văduvit Neam ce
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/_o_stea_cazand_se_nalta_poeme_omagiale_pentru_grigore_vi_cezarina_adamescu_1326348884.html [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > COADĂ LA PÂINE, DE IOAN MUȚIU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 279 din 06 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Coadă la pâine O zi mohorâtă din vara anului 1980, a scociorât rucăreni înghimpați de pe Valea lui Ecle, ciobani din Susenii satului, țapinari de pe luncă, gospodari din Tabaci și copii de Peste Vale, bulucundu-i la ghereta din gura pieții ... Fiecare se teme, că nu se ajunge la toată lumea și caută să prindă un loc, cât
COADĂ LA PÂINE, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Coada_la_paine_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/355598_a_356927]
-
Articolele Autorului Mi-e norocul prins în gheare de-ntuneric și mi-e frig S-a împiedicat, când soarta l-a trimis să mi se-arate Și-a rămas ca o părere, așteptându-mă să-l strig Strâns în lațuri înghimpate, printre ochiuri să înoate... L-a îndoliat secunda ce pândea la colț de viață Să-i oprească destinații și să-l părăsească-n drum Într-o zi atât de goală, când și gândurile-ngheață Eu aștept încă, norocul într-un
NOROC ÎNTEMNIŢAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 by http://confluente.ro/violetta_petre_1423712341.html [Corola-blog/BlogPost/363039_a_364368]
-
articole sub pseudonime ciudate, precum "Ioga, Eu, Hai-hui, Tipeliga, Grivei". În ziar, acesta scria: "Toți știți, amici lectori că "" nici nu sfâșie, nici nu rănește. Ghimpele înțeapă, deșteaptă spiritul și îndreaptă moravurile. Este adevărat că pe ici pe colo, cei înghimpați essală câte un of". Dintre colaboratorii revistei au ieșit în evidență folcloristul Gheorghe Dem Theodorescu, care a fost redactor al revistei între 1869 și 1875, și scriitorul I. L. Caragiale. Gheorghe Dem Teodorescu a debutat în revistă, sub pseudonimul "Ghedem", publicând
Ghimpele () [Corola-website/Science/320793_a_322122]
-
de lepros politic”, ochiul său fiind obligat să străpungă, neputincios, „zidul de sticlă” al unui sistem vitregit, traversând „iadul pușFăriilor”, însă „cu fruntea sus și zâmbetul pe buze”. Ion D. Sîrbu a aparținut unei generații „obligate să treacă peste sârma înghimpată, peste terenul minat, prin țara nimănui...” Curajoșii care au îndrăznit totuși să „treacă”, „au rămas infirmi pentru toată viața...” și-un plauzibil exemplu este chiar acest prolific scriitor. Prin natura sa morală, I. D. Sîrbu nu-și va îngădui să pactizeze
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
care tutelează scrierea și îl cucerește pe cititor. Scrie despre prietenie, despre George Steiner, despre asasinat ca formă de sinucidere (în anii 1900-1945, zeci de milioane de oameni au fost uciși), despre Golem, bătrânețe, despre "porcitudine" (cuvânt "inventat"), despre retorică "înghimpată", despre "cum să-ți organizezi posteritatea", despre profanarea mormintelor, despre cum să înveți să spui NU etc. Cele 551 de "note" ale lui Sever par a reconstitui un anumit gen cultivat în antichitate și în Evul Mediu timpuriu, dar au
Un înțelept contemporan by Boris Marian () [Corola-journal/Imaginative/11719_a_13044]
-
B. și naratorul din O alergare de cai ("Cum, doamna mea, porți ochilari? Ce, ai pleșuvit? Tragi tabac? Ți-au căzut dinții?") și tot am ghici nebănuite arme de bătaie sub voalurile care ascund gînduri și rețin vorbe. O politețe înghimpată, la oamenii pe care nu-i bănuiești, e cea care stăpînește lumea lui Caragiale. Toți impiegații sînt politicoși, ducînd cu vorba. Precum negustorii din care se trag, pentru care politețea e o tehnică de vânzare. În Meteahnă, comeseanul maghiar își
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
și închide! întunericul se închise deasupra lui și, cu o ciocnire, căzu. Dar nu prea departe. Cavitatea din josul gurii se îngusta într-un gîtlej în care luneca izbindu-se de pereți cu o viteză descrescătoare, pentru că hainele și brațul înghimpat i se agățau de margini. Pereții se strîngeau și se lărgeau, încălzindu-se cînd se strîngeau și răcindu-se cînd se lărgeau, iar coborîrea deveni o serie de căderi friguroase între două strînsori fierbinți. Apăsarea și căldura crescură. Strîngîndu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr-de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici cît o viorea sălbatică de cîmp. Încununarea acestor salve vegetale erau niște ramuri de magnolie captivă În Grădina Botanică, aidoma unor Încrengături cu frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr‑de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici cât o viorea sălbatică de câmp. Încununarea acestor salve vegetale erau niște ramuri de magnolie captivă În Grădina Botanică, aidoma unor Încrengături cu frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]