53 matches
-
democrația potrivit cu obligația de a ieși la vot din perioada totalitarismului? Statul acasă, care acum e permis prin Constituție, nu mai e totuna cu statul acasă pe vremea lui Ceaușescu. Și, să fim serioși, pe vremea lui Ceaușescu, aproape toți îngrețoșații de azi se duceau să voteze, chiar dacă știau că iau parte la o mascaradă. Votul de frică de pînă în '89 a devenit acum, pentru o parte a alegătorilor, refuzul de a vota. Un refuz al dezamăgirii. Sau, cum se
Spargerea bubei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16567_a_17892]
-
absenteismul de la vot, în primul tur al alegerilor. Un absenteism care a provocat, ulterior, reacții de tip: "Iată ce votează România!" Nemulțumire, indignare, plus o tîrzie consternare. Consternare față de ce? Față de faptul că alții au mers la vot, spre deosebire de persoanele îngrețoșate? Indignare față de un rezultat al alegerilor la care au contribuit din gros și cei care au stat acasă? O nemulțumire tîrzie față de rezultatele unui vot care a impus PRM-ul drept a doua forță politică din România? În turul doi
Spargerea bubei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16567_a_17892]
-
cu dinții de un soț și le-au fugit ochii încolo și-ncoace crezînd că tot ce zboară se mănîncă. N-au fost în stare, vezi, să facă compromisul Brîndușei de a-și perverti căsnicia, făcînd din ea o rutină îngrețoșată, interesată, și tocmai că acest compromis ar fi ucis-o, dacă nu l-ar fi compensat cu alte compromisuri. Confesiunile Brîndușei se înfierbîntau atingînd temperatura sincerității depline, care de bună seamă că o alina. Avea destule de spus Diavolului, cum
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
tot ce ating și iarăși se vedea revenind în vremurile cînd nimerise prima dată prin locurile astea, pe un traseu concentric, urmînd cercuri tot mai strînse, pînă devenea duhul putred al unui diavol care dădea ochii peste cap sastisit, dezgustat, îngrețoșat, fiindu-i prea de ajuns ce a văzut. În loc să se uite-n pămînt, se uitase la ea. Căscase gura la ea. El era o curviștină pentru care ea, ca și un bărbat cu dare de mînă, cu posibilități de a
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
împrăștie veninul urcat brusc în gît. Și totuși, oftează adînc Săteanu, sorbind încet, cu plăcere, cîte puțin din pahar degeaba umbli... O beție cu un vin tare și prost, asta-i. Te îmbeți repede, te prostești și te trezești mahmur, îngrețoșat. Pe cînd vinul bun, cu aromă, băut pe îndelete, aici, acasă, în tihnă... spune el sacadat, cu privirea pierdută, aruncînd mereu buza de jos înainte. Da, precizează prompt, continuînd dialogul imaginar cu condiția să ai vinul bun, cu aromă apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mare ispită, spre care lunecă privirea lui Mihai. Dacă nu obțin o reacție de dorință din partea ei, înseamnă că nea Toader e doar un paravan, că ea are altfel de gusturi, și-atunci... O, nu! E monstruos!..." se înfioară el îngrețoșat, scuturat de un frison. Maria s-a mișcat puțin cu fotoliul, ridicînd privirea. Să-ți mai torn puțină vodcă șoptește Mihai, aplecîndu-se puțin, cît să ia sticla, înainte ca femeia să-l întrebe de ce a tremurat așa vizibil. Nu-nu, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe ai mei: cum o pățisem sau cum mă salvasem. După ce-am ieșit din spital, mama mi-a zis „Nu știai ce faci, scumpule. Erai în stare de șoc”. Și a învățat să gătească ouă răscoapte. Toți oamenii ăia îngrețoșați sau cei cărora le-a părut rău de mine... Am nevoie de ăia ca de dinți în cur. Oamenii îmi spun mereu că sunt prea slab. La mesele festive, oamenii tac și se îmbufnează că nu mănânc din friptura la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lua apă Într-o căniță și se stropea. Sarongul ud, lipit de piele, Îi scotea În evidență burta umflată de sarcină. Adam și-a Întors privirea de la ea. Pe ponton, câteva panouri șubrede, Încropite din scânduri sparte, ofereau oarecare intimitate. Îngrețoșat, Adam a priceput că e silit să se ușureze aproape la vedere, pe când la câțiva pași era o femeie. N-avea Însă de ales. S-a urcat pe ponton, Întrebându-se dacă nu avea să se prăbușească odată cu el, și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ca Într-un buncher. Ce ne-am fi făcut noi fără slănină pe vremea migrațiunilor? Ca să nu mai vorbesc de comunism. Mă Întreb și eu, zise Flavius-Tiberius zâmbind. Cu aceeași slănină, și tranziția poate dura o veșnicie, Își zise el Îngrețoșat că lucrurile s-ar petrece aievea. Puteți să-mi spuneți măcar Încotro a luat-o? Întrebă omulețul resemnat. Într-acolo, zise Flavius-Tiberius, arătând spre Steaua Polară. Așa sus? Omulețul părea plăcut surprins. Am știut eu că e un animal special. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unde au fost chiliile, bruma era mai întunecată. La vale, sub trapeză, iarba creștea a îndestulare ca-n luna mai. Din stăreție nu a mai rămas decât o movilă de praf roșu. De pe coasta Bârgăului, mamelonul semăna cu un mormânt îngrețoșat ce-și scuipa hoitul. Dumnezeu a făcut lumea în 6 zile. În ziua a șaptea, bătrânul și-a așezat capul pe un nor pufos și a început să viseze. Schitul s-a topit ca o lumânare de ceară curată. Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe un soi de sport popular, la concurență cu judo sau cu sumo. Mărturisesc sincer că extractul din plante al copilăriei mele, celebra tisane preparată de bunica, precum și ceaiul negru englezesc, pe care, ajuns în Anglia, aveam să-l consum îngrețoșat, într-un amestec revoltător de lapte și zahăr, mă lasă indiferent. Să nu vă închipuiți nici măcar o clipă că m-am îndrăgostit, spontan și neașteptat, de ceaiul verde din Extremul-Orient. Nici vorbă... M-a cucerit însă altceva: fina filosofie a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din îndeletnicirea, ce nu se poate amâna, de a continua să rămân mai departe pe aici (ceea ce adeseori, de altfel, fac cu o bucurie și o angajare pe care nu mi le justific nici mie însumi și nici interogărilor mele îngrețoșate). Am înțeles de mult că Dumnezeu nu mi-e de nici un ajutor. Totul se petrece, în cel mai bun caz, în blocurile albe de morfină și transfuzii sangvine, care pot oferi ușurare trupurilor ce suferă, dar nu-mi amăgesc certitudinea
Moartea actorilor by Dinis Machado () [Corola-journal/Journalistic/6854_a_8179]
-
susur De ecluze și bord, de val plescăite. Și, plutind jos peste cârmă, rândunea Cu o singură aripă, - ce mai! - Mult peste măiestria din rolurile toate Tu anume acest rol îl jucai! Vara 1917 Fluierele milițienilor Slugărimea e în grevă. Îngrețoșate De gunoiul prăfos și întunecat, Nopțile sar parcă împroșcate Peste gard, cu mușchiul încordat. Se mocoșesc prin ramuri, cad jos, Nereușid prin pomi să se stăpânească, Sar în picioare: după gardul ghimpos, Nordul răutăților prinde să însurească. Și dintr-o dată
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
băsiștilor", pe blogul personal. Jurnalistul explică de ce oamenii care au votat USL nu sunt proștii care au susținut furioși alternativa la "două cicluri electorale de abuzuri, hoții, teroare, clientelism și extremism politic". Victor Ciutacu a scris, pe blogul personal: "Citesc îngrețoșat tot soiul de vome băsiste, care acum un an juma’ nu mai aveau curaj să iasă pe stradă de teamă că le-ar putea lua lumea la poceală, despre trezirea din prostie a votanților USL după ultimul an de guvernare
Ciutacu, către băsiști: Viermilor, nu de proşti au votat oamenii USL by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/56411_a_57736]
-
aibă ochi decât pentru lumina de pe fața propriului său copil, pentru zâmbetu-i inegalabil și nările ei să adulmece cu plăcere maternă parfumul de viață crudă și de viitor frumos! Bunurile bogatului sunt de cele mai multe ori murdare, atât de pătate și îngrețoșate, încât omul nu poate adormi liniștit în așternutul de mătase! Suntem managerii vieților noastre, nu ale celor din jur, de aceea observațiile critice, etichetările și contemplările realizărilor celorlalți reprezintă pierdere de timp, iar propriile investiții sufletești sunt vitale pentru că: În
LECŢIA DEMNITĂŢII ÎN FAŢA MORŢII, PREDATĂ DE NATURĂ de ELENA STAN în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349245_a_350574]
-
vrut să trăiască fără tine. Țara a vrut ca tu să crăpi, în sfârșit. Iar ea să trăiască în veci, în libertate, în democrație, în fericire. Pe tine te-a strivit cu călcâiul ei uriaș și apoi s-a spălat îngrețoșată. Peste o generație amintirea ta odioasă se va spulbera în tenebrele istoriei din care te-ai zămislit. Ptiu! x Am scris pamfletul ”Năpârcile”, dintr-o suflare, în ziua de 24 decembrie 1989, când se întâmplau multe și eram într-o
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
special televiziunea de stat, folosesc deja cuvântul ca și cum ar fi vorba de o obscenitate dintre cele mai josnice. Când ne apare scris sau doar îl vedeau, nu se observă atât de mult, dar dacă îl auzim pronunțat, cu acea încrețire îngrețoșată a buzelor și acel țâțâit de dispreț, trebuie să fii dotat cu armura morală a unui cavaler al mesei rotunde ca să nu fugi imediat, cu ștreangul de gât și cămașa de penitență, lovindu-te cu pumnii în piept și renegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
răsuna În aer. Insectele, care Îi chinuiseră de-a lungul Întregului marș, păreau acum Încă și mai numeroase și mai agresive. Se roteau asemenea unui nor grețos În jurul capului acestei sculpturi de la prora. - Belzebut, Împăratul muștelor, șopti Dante, alungându-le Îngrețoșat. O adiere de vânt mătură văzduhul, aducând cu sine o duhoare cumplită de putrefacție. - Trebuie să urcăm la bord, hotărî priorul după o clipă de șovăială. La prora, de la gura ancorei, atârna o scară de frânghie. Dante Își Înfășură gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bălți noroioase, În memoria lui Își croi drum un nume. Îl cunoscuse pe bărbatul acela, cu mai bine de douăzeci de ani În urmă, pe când frecventa școala franciscanilor, la Santa Croce. Cecco aștepta În tăcere, În spatele lui, cu un aer Îngrețoșat. - Ce Înseamnă asta? se aventură el să spună În cele din urmă, văzând că Dante tăcea În continuare. Ca singur răspuns, poetul arătă Înainte, indicând parcă ceva de dincolo de zidul subteranei. - Acolo... cândva... zise el. Își mișca degetele ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dante implacabil, altceva n-ai observat? Întinse brațul spre mort, arătând ceva de lângă trup. Niște resturi ale unor foi groase de pergament, complet arse. Orice ar fi fost scris pe ele, era pierdut. - Alte scrieri? zise bargello cu un aer Îngrețoșat. O carte? Priorul scutură din cap. - Sunt prea mari. Și nici urmă de legătură Între ele, zise el culegând una și examinându-i marginea care se i fărâmița Între degete. Mai curând niște desene de o anumită natură, continuă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
faci una ca asta vechiului tău tovarăș de arme? Nu-ți amintești cum ți-am apărat spatele, În câmpie la Campaldino? - În câmpie la Campaldino ți-am văzut spinarea, alerga Înaintea tuturor! - Care va să zică, erai În preajma mea! Dante clătină din cap, Îngrețoșat. - Cu cine ești În afacerea asta? - În Italia sunt atâția gata s-o facă pe preoții, zâmbi celălalt. Și cu atât mai mult dacă sunt niscaiva speranțe de câștig. Alătură-te nouă, prietene. Știu că nici finanțele tale nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai sărăcăcioase, economia suferă tot felul de lipsuri, așa cum se cuvine într‑o zonă defavorizată economic. Se aud glasuri de păsări care te avertizează să nu faci vreun accident, iar la orizont apar căprioare care însă dispar din nou imediat, îngrețoșate, în natura lor de baștină, fiindcă mașinile răspândesc gaze de eșapament - asta amenință să devină un pericol dacă mașinile se vor înmulți în continuare. Deocamdată, în zilele noastre, n‑are toată lumea mașină. Păcat că trebuie să suportăm prezența lor, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ca să-l prefacă în femeie? Nero îl adora, am auzit cu urechile mele ce cuvinte dulci îi șoptea... Ba chiar îi spunea Poppaea. Acum, că Nero a murit, Sporus va ajunge în patul lui Galba? - îi aruncă paharnicului o privire îngrețoșată. Sau în patul lui Vitellius, care, între două soții, continuă să fie nebun după sclavul ăla... Cum îl cheamă... Asiaticus? Mai lipsește să-l aleagă tribun sau membru al ordinului cavalerilor... — Galba nu-i desfrânat ca Vitellius! izbucni paharnicul. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mănânc și beau, mă cac și dorm, fut și bat - și asta-i tot. E ceea ce se cheamă supraviețuire. Nu-i destul. Am luat prânzul cu Butch. Am mâncat și am băut de-am spart. Stăteam chiar în fața ei, fioros, îngrețoșat, tăcut, oferindu-i partea cea mai puțin seducătoare a mea. Părul rărit? Da. Spaima provocată de dinți - activă. Groaza pe care mi-o provoacă inima: incandescentă. Nu plutea nimic în aer. I-am răsturnat un coniac în poală. Am înjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vrut decât s-o poată mânca. Frunzele moarte cădeau din belșug pe acoperișurile fortăreței și prin jurul porții castelului. Un soldat le mesteca lacom. Sunt gustoase? întrebă altul. — Mai bune decât paiele, răspunse omul și mai culese una. Dintr-o dată, arătând îngrețoșat, tuși de câteva ori și vomă frunzele pe care tocmai le mâncase. — Generalul Goto! anunță pe neașteptate cineva și toți luară poziția drepți. Goto Motokuni, principalul vasal al clanului Bessho, venea către soldați dinspre fortul întunecat. — Ceva de raportat? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]