122 matches
-
în timp ce tu o posezi/ cu unghiile rupte, cu degetele ca niște sfîrcuri roșii/ și palpitînde/ cu care îi apeși ușor pielea pîntecului ce tremură excitat./ o, mamă iubită, o, femeie ce te naște în vid/ hîrtiile în devălmășie zac pretutindeni/ îngropat din ele te ridici ca dintre valuri/ albe de var./ țipătul femeii în fața dezastrului/ trupului tău explodînd în erecție/ soarele a găsit o fisură prin care să intre/ în camera în care scîncește un copil/ cu capul tău în palme
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
decembrie 2006 * Nesătulă privirea se aruncă Peste ceafa zeiței Și o sărută până la delir, Invizibil o sărută, Căci nu i-a fost dată Să poarte o așa cruce a bucuriei Pe acest pământ al nimănui. Puternică suia lumina în cel îngropat pe când privirea îi era sfâșiată de aurul Părului sfânt ce se îndepărta Fără să se oprească Sau prea mult oprindu-se, Căici o clipă poate să fie Plină de spaimă frumoasă, Clipă de sărut pietrificat Pe invizibil. 11 decembrie 2006
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
de zăpadă statornică în marsupiul prăpastiei și clopoțeii efectelor și dangătul cauzelor împreună legate vor fi crăpat odată cu zeci de cîini salvatori în teribila zloată a narațiunii acesteia (oricum poezia e-o moarte onorifică atunci cînd vîrful pleșuv se află-ngropat numai în ochiul tău orb și asta cu mult înainte ca tu să te naști și tot atunci i-au fost înfipte în ghețuri steagul ori crucea) mai tîrziu viața încă mai avea farmec și chiar literatura era suportabilă cînd
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
scoți cîte un spiriduș pentru a-l arunca în supa de morcovi, un trup de umbră peste cearșaful boțit, atingînd cuta ce încă mai are memorie, galben, arzînd fără flacără, ca într-o candelă din chiar trupul celui de viu îngropat în mormîntul trupului tău, vin să se roage, vin să se-ntindă peste el femeile ca pecinginea, să se scarpine pînă la sînge, pînă la înviere, pînă la înălțare, pînă unde mîinile nu mai au ce culege din cenușa dusă
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
a venit din caucaz cu un glonț rusesc în picior tata înjura generalii care au întors armele și i-au lăsat în rusia tata înjura comuniștii care i-au tăiat pensia iovr pentru c-a luptat în est. tata a-ngropat cu el multă furie n-are cum să se plictisească. i-au strâns oasele i le-au pus într-un colț. tata stă acum în colțul gropii într-un săculeț de pânză tata tremură în noroi sub pânza albă stropită
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
viitor ! ......................... Pentru ceea ce fusese răzbunare Ianus a recuperat prin informatori Adevărați negi în zona lui Ianus cel Viteaz. decembrie 1979 INSCRIPȚIE ȘTEARSĂ Movila-ntre dealuri e ca un cauc de pământ sau ca o cocoașă verde de timp numai calu-ngropat-n ea poartă-n potcoavă semnele blestemului Totul stă-n picioare. Stăpânul a pierdut și a muncit ca ocnașul apoi a udat cu țuică iarba de alături să crească până la brâul calului. ISCĂLIREA CRUCILOR Timpul și-a pierdut memoria n-
Poezii. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_195]
-
trei cazuri, sintagma este folosită cu referire la primul război mondial: "În anu patrusprezece / S-a-nceput un război rece / Acolo am fost chemat / și gré boal-am căpătat"; În anu patrusprezece / S-a-nceput un război rece / Trupu meu este-ngropat / În Galitie subt on brad"; "În anu patrusprezece / S-a-nceput un război rece / Eu de-acasă am plecat și trei copii am lăsat". Cum respectivele cruci au fi fost făcute ulterior, de obicei pentru pomenirea unor rude, a unor
"Război rece" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17783_a_19108]
-
bronzului aprins. Iar Brenner acesta nu era deloc un om prost. El mai spusese că în acel loc fusese îngropat, de fapt, cel ce toți credincioșii lui spuneau că ar fi fost însuși Satan; și că degeaba toate ceremoniile; de îngropat, Clopotul îl îngropase el singur vărsînd doar peste Seminarist lacrima istorică.
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
a umple un gol în abdomen (p. 85). Va afla că „palma“ este numele pe care mîna cu degetele întinse îl primește grație asemănării cu ramurile palmierului (palma), iar „sepultura“ vine din sine pulsu, din „lipsa de puls“ a celui îngropat (p. 103). Cît despre lacrimi (lacrimas), ele provin din laceratio mentis, din „rănirea minții“ a cărei expresie ia forma lacrimilor. Etimologia cere explicarea unui cuvînt în virtutea contingenței fonetice cu altele, „contingență“ însemnînd o atingere ce pune cuvintele în relație de
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
la pușcărie. Când a ieșit și a ajuns acasă, a văzut că bărbatusău adusese pe alta. Ce putea să facă omul, se justificase el era tânăr încă... La trei zile a murit, tânără și frumoasă. A băut sodă caustică. De îngropat, a îngropat-o tot bărbatusău, fără preot, în spatele cimitirului... Nu era două noaptea când Petrache opri în fața porții bătrânei. Vezi, ai grijă la ecran și să nu comentezi nimic. Fratemeu e-n stare să ne împuște... Câinele nu-i lătră
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
tită. Soarele e ascuns în nori, iar luna mai are până să apară. Închid ochii. Și aștept ca el să termine și să plece. Capul mi-a rămas la suprafață, iar corpul mi-e imobil. Boschetarul meu a terminat de îngropat și simt că mă privește. Aud: „Ești palidă. Ți-e frică? Dacă ți-e frică nu mai respira.“ Aceleași vorbe ca în coșmarul meu. Dar ăsta nu e un coșmar. Așa mi-am dorit să mor. Deschid ochii și îi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
stinge/ În buclă fluturanda a norilor...// Adierea ta,/ E un fior, ce face/ Florile să se-mpleteasca bețe/ Cu lutul rece al nopții,/ Din care moartea-si va ciopli/ Pânze pentru catargul sorții.// Zbori hăituit,/ De-un vânt bolnav,/ Ce îngropat este în tine/ Și nu vrei flori,/ În care să visezi oceanuri line/ Ci toamnă, foc,/ Vrei ruginiul veșniciei,/ În care să arzi cu Universul tot/ Ce-l porți pe aripile tale/ Că pe un rug/ Ce așteaptă fierbintele sărut
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
atâtea pilde pe care le putem lua de la lucrurile neînsuflețite, noi oamenii, care-n mândria noastră deșartă ne credem stăpânii pământului și încă și a lui D-zeu! Sf. Apostol Pavel ne arată lămurit, că omul pentru ca să-nvie să fie-ngropat în pământ, iar nu ars. El zice: "Se seamănă (corpul) întru stricăciune, scula-se-va întru nestricăciune; se seamănă trup muritor, scula-se-va întru nemurire!" Dacă sfinții martiri au fost arși de tirani, apoi D-zeu cel ce face
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
doi ani de la episodul accidentului vascular, fiindu-i dat să scrie o carte cum nu bănuise nici el că va scrie vreodată. Căci profunzimea inspirată de boală îi va răscumpăra frivolitatea din rîndurile revistei Elle, încărcîndu-l postum cu aura unui îngropat printre vii. "Oare există undeva în tot cosmosul acesta niște chei care să deschidă costumul meu de scafandru? O linie de metrou fără punct terminus? O monedă suficient de puternică încît să-mi răscumpere libertatea? Trebuie căutat în altă parte
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
lui Conachi (dacă de spirit poate fi vorba), concomitent jelania și galanteria, excesul verbal și atitudinea ceremonioasă. „Rob îți sînt și voi să-ți fiu,/ Căci iubindu-te sînt viu,/ Iar a m-avea depărtat/ Zi că mă ai și-ngropat” (Nume)./ „ Gurița deșchizi, ceriul să deschide,/ De mînă mă iai, foc simt că m-aprinde./ În brață-ți mă ții, fulgeră văzduhul,/ La sînu-ți mă strîngi, caz și îmi dau duhul” ( În lipsa ei). Alteori, după zeci de versuri banale și
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
dar cenușa s-a împrăștiat prea departe peste ani voi avea o victorie tîrzie: la focul arheologilor într-o seară vor crede că te-ai întors Ieșim din pubertate ca dintr-o piele fierbinte Niciodată n-am să mai cînt îngropat pînă la brîu în monede de aur ca acum: imaginația e un majordom care a văzut multe niciodată, în cerneluri de preț n-am să-mi mai înmoi părul și pe trupul meu niciodată nerușinarea nu se va mai iscăli
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
în timp ce tu o posezi/ cu unghiile rupte, cu degetele ca niște sfîrcuri roșii și palpitînde/ cu care îi apeși ușor pielea pîntecului ce tremură excitat./ o, mamă iubită, o, femeie ce te naște în vid/ hîrtiile în devălmășie zac pretutindeni/ îngropat din ele te ridici ca dintre valuri/ albe de var./ țipătul femeii în fața dezastrului/ trupului tău explodînd în erecție/ soarele a găsit o fisură prin care să intre/ în camera în care scîncește un copil/ cu capul tău în palme
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
se redreseze, accelerând spectaculos pe final. Numai două exemple, câte unul din fiecare categorie. „Cântă-mi, iubito, mânia ce-aprinse pe Ahil peleian./ Cântă-mi încet, bacovian.../ Așa, până începe al doilea război troian.// M-am trezit pe un maidan/ îngropat de bagaje care vorbeau în șoaptă la timpul trecut./ Era limpede că pornise războiul cu un nou început” (p. 56). Și, făcând pandant: „Am alergat prin pădurea de simboluri/ și m-am împiedicat doar de vreascurile/ cu care au fost
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
păgâna la care se închinase toată viața, neamurile au început preparativele. Au tocmit groparii peste capul popii, ăștia au săpat groapă și și-au primit țuică de rigoare, iar popa a transmis semnale familiei îndoliate să-și ia gândul de la îngropatul moartei în cimitir. Oamenii și-au văzut de înmormântare, au urcat răposata în dric și i-au zis șoferului să-i dea bice spre cimitir. Informat de iscoadele creștine din sat, popa a evacuta toate babele din cimitir, a încuiat
Popa, baba necreștină și lupta pentru groapă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18886_a_20211]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > ÎNGERI ARȘI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului S-a scuturat apusul,încet, de umbra morții, și ne-a-ngropat durerea, sub cărămizi de dor, încerc,să-i picur mierea cu lingurița,vieții, să nu mai simtă setea, destinelor ce mor! Se-neacă-n brumă lutul, sub giulgiul său tomnatic, și-acoperă tristețea sub frunzele căzând, o geană de lumină
ÎNGERI ARŞI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384730_a_386059]
-
bine, iar cele câteva trucuri textuale și de recuzită, prin care poetul reușește insolitarea de care vorbeam, încep să deranjeze prin evidența lor: o locație incertă, toponim sugestiv-simbolic, cîteva personaje cvasi/pseudomistice, claustrarea zidurilor, întuneric de sfârșit de lume, un îngropat de viu sau morți vii, cîteva replici în dodii, prorociri bizare sau afirmații paradoxale. Misterul se banalizează prin repetitivitate, iar cînd devine previzibil descifrarea lui nu mai tentează și realizarea trece neobservată. Tensiunea și sensul devin astfel valori soft. Or
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
în care să-nchege furtuna și rana să zâmbim, să zâmbim, cu talpa pe dinți și pe alte trofee, cum ar fi inima, craniul. Poze lucesc în cuțitul soarelui neștiutor. - El a-nceput! Cum spun copiii la școală. el a-ngropat doruri și Patmos-uri Târziu, se amestecă-n cupe bunkerul vieții lor, sărbătorită la zile cu ploaie și baricada memoriei, căzând în fântâni de chibrituri Apusul-bretonul de nurcă sens spus printre picăturile de brichete ale altor cuvinte. Un joc de bridge
Ploile din Foster City by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/13659_a_14984]
-
trezit așa deodată A vorbit fără să știe, Invitând Colțul de Lună Pe o plajă mai pustie. Luată pe neașteptate De tot înghețase Luna Și dorit-a să rămână Mută pentru totdeauna. Iar Pământul fericit Că-nchisese gura Lunii A-ngropat adânc sub el Taina lor de frica lumii. Un Pământ și-un Colț de Lună Au ascuns într-o batistă O poveste ne-ncepută Rece, tristă, interzisă. BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT ll Bună dimineața, Pământ! Eu sunt Colțul de Lună. Am venit
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
când au ajuns la el. A plâns din greu, cu lacrime de roua. Hăinuța lui s-a despicat în două. De-atunci răsare foarte rușinat Ținându-și căpușorul doar plecat. Și peste toate, timpul a pus cheie Sub care a-ngropat orice scânteie Din care-ar mai începe un război, E primăvară... de la amândoi. Eu nu mai scriu povești cu primăvară, Dar asta... auzită într-o seară, Era păcat să scape de condei. E prea frumos... cu ghiocei și miei. Referință
EU NU MAI SCRIU POVEȘTI CU PRIMĂVARĂ de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383359_a_384688]
-
al familiei. Le-a parcurs cu aviditate și a aflat astfel despre tezaurul de la Rennes-le-Château și despre faptul că el nu e o simplă legendă, o poveste de adormit copiii romanțioși. Respectiv, că există cu adevărat și poate fi găsit - Îngropat, bineînțeles - În subsolul Centrului, unde abia așteaptă să fie degropat și dat În folosință publică În beneficiul omenirii... - Ți-am mai spus că n-ai haz, dar văd că insiști În mefiența ta bășcălioasă de trei parale. Te privește... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]