260 matches
-
publice, de resentimente și de polemici oficiale, te stingi sufletește cu idealul culturii universale în minte. Și scrii vrafuri de maculatură doctă pe care nu ți le citește decît familia. Nu ați observat că românii aflați în străinătate, deși critică îngustimea și culorile balcanice ale sensibilității de aici, nu se pot totuși lipsi de ele, de vreme ce continuă să se raporteze la ceea ce se întîmplă în țară? Ei scriu pentru gazetele românești și critică atmosfera de aici, fără să știe că, în
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
ulterior în sensul aprofundării, al căutării și într-un alt registru de tip meditativ-eseistic reflecții pe marginea versurilor. "Deocamdată cuvintele nu se potrivesc, nu se adună. Nu de înălțimea lor te sperii, ci de spațiile strîmte dintre ele și de îngustimea lor" - spune la un moment dat regretatul poet. Iustin Panța - Cealaltă obișnuință, volum antologic alcătuit și îngrijit de Dumitru Chioaru, Colecția Poeții Urbei, seria Poeții Sibiului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002, 130 p., 82.000 lei.
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
defini obiectul actual al ridicolului, crede Traian Ștef, drept un „atentat la normalitate”, ceea ce e, desigur, un criteriu vag, însă în concordanță cu „democratizarea”. Ridiculizăm în temeiul unei, ca să zicem așa, sinteze a cerințelor civilizației și culturii, fără partipriuri și îngustimi, fără a lăsa deoparte pe cît posibil nimic semnificativ, în orizontul unei „globalizări” umaniste... Cel puțin tot atît de interesante ni se înfățișează considerațiile eseistului consacrate ridicolului în calitatea sa categorială, perenă. Sistematizîndu-le, putem ajunge la o schemă în cadrul căreia
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
omul s-a născut pe lumea asta Ca să zboare. încercă să iasă în lume din sine prin orbita ochiului stîng (fîl ! fîl !) Dar nu reuși să strecoare afară decît o mînă - Ce bine e, totuși, să poți justifica neputința Prin îngustimea cerului care nu te lasă să ieși din lumea asta Să atingi nesfîrșirea! Prin ochiul drept, își spuse, Nu pot ieși Pe acolo moartea va ieși într-o zi Ca lacrima. Și într-adevăr Afară se strecură doar o lacrimă
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
În care sunt dezvoltate, temele sunt abordate Într-o manieră care nu scoate În evidență decât partea Întunecată a lor, lipsa de comunicare a personajelor, Încercarea de mascare a acesteia În spatele unui fals dialog, care nu se oprește decât la Îngustimea clădirii de serviciu ori a apartamentului Închiriat În care relația de cuplu se degradează. Un spațiu care se sufocă sub propria greutate, sucombă la impactul cu forțe pe care exponenții săi nu le pot controla, o lume prăbușită sub propria
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
autonomia artei, independent de circumstanțele istorice și biografice. Aș sublinia aici impactul exilului în textele unora dintre numele cu adevărat mari ale modernismului literar: James Joyce și Samuel Beckett. Joyce si Beckett au părăsit Irlanda în semn de protest împotriva îngustimii naționaliste, religioase și estetice. Joyce s-a mutat la Trieste și Zurich pentru ca apoi să se stabilească definitiv la Paris. Tot aici Joyce definitivează în 1939 monumentul cel mai mare și cel mai greu de citit al modernismului:” Finnegans wake
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
folosești, ca imn al republicii, melodia imnului regal? În interpretarea instrumentală n-ar mai fi fost nici o diferență! Să ne plasăm însă la nivelul anului 2002, cu tot ce istoria ne-a învățat între timp, estompînd sau anulînd vechi opacități, îngustimi și aversiuni. Eu însumi consider că Trăiască Patria, cu acordurile lui impresionante și solemne, merită să fie repus în circulație, și chiar l-am intonat public, în cadrul unei emisiuni a postului B1 TV, în seara zilei de 29 octombrie 2002
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
fapt, aș fi putut să mă consolez cu gândul că nici Academia lui Platon sau Liceul lui Aristotel nu fuseseră adăpostite în palate asemenea Școlii din Atena pe esplanada căreia stau cei doi filosofi în sublima frescă a lui Rafael. Îngustimea, atât de evidentă, a spațiilor de învățământ sibiene ca și mediocritatea rutinieră a desfășurării ceremonialului pedagogic din acele săli contraziceau însă mai puțin imaginea ideală pe care mi-o făcusem despre Universitate, cât mi-o distrugea substanța însăși a celor
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
a comunicării, a învățării și predării. Nu era acolo un simulacru de școală, de universitate. Ne lipseau prea multe pentru a simula măcar viața universitară. Și, totuși, am regăsit acolo formele elementare, primitive ale spațiului universitar. Un spațiu a cărei îngustime, parcelare celulară, despuiere de orice mijloace îmi amintea acele conventicule ale înaltului Ev Mediu, acea societas, comunitatea învățăceilor adunați în jurul câte unui dascăl. N-aveam din partea autorităților ce ne țineau sub zăvoare nici-o licentia docendi, o autorizare de a preda
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
viitorului, i se atribuie o dură răfuială cu criticii: V-o spun pe șleau, stimabile amfibii Ce cutezați în roate-a-mi pune bețe: în veci de veci nu mă-nspăimîntă scribii Și de la ei eu nu primesc povețe. Sfărîmînd complotul îngustimii voastre Și-n mii de cioburi putrede muțenii, Trezesc din somn cu trîmbițe măiastre Respectul viitoarelor milenii. Și-n timp ce voi, cu strîmbături nătînge, Vă fluturați infamul terfelog, Posteritatea de pe-acum mă strînge La sînul ei cu iz
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
reprezintă Cheile Corcoaiei (situate imediat în amonte de sat), un monument al naturii absolut unic în România. În lungime de numai 100 de metri, Cheile Corcoaiei impresionează prin „arhitectura“ pe care au modelat-o în stâncile de calcar și prin îngustimea lor, sub 10 metri, motiv pentru care pot fi străbătute doar pe o singură parte, prevăzută cu o balustradă. Cheile Corcoaiei par mai degrabă un tunel sub care Cerna curge năvalnic, într-o albie de numai 2-3 metri; potrivit legendei
Agenda2004-43-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283007_a_284336]
-
de stele de pe plajă." "Prin cămășuța subțire, ca țesuta din fire de paianjen, liniile armonioase și frumoase ale corpului i se zăreau clare și ochii celor doi nu știură ce să admire mai întâi. Unduirea soldurilor de pâine de casă, îngustimea taliei de trestie necoapta sau sfârcurile sânilor că boabele de coarna?" Dacă susține cumva că scrie (doar) pentru sine, A. Calafeteanu are, negreșit, dreptate. Dezastrul, român, București, Edit. Eminescu, 1998, 410 pag., preț neprecizat
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
lui Conachi crede că era bătrînicioasa ("nu îi lipseau cuvintele poetice pline de frăgezime pe care poezia populară le-a avut totdeauna din belșug"). Are cuvinte de apreciere pentru corifeii Școlii Ardelene ("Petru Maior este teoreticianul teoriei originii românilor"). De îngustimea Școlii Ardelene a scăpat Budai-Deleanu, în Țiganiada că și în Cei trei viteji, "e o altă țesătura și alt spirit". Și "Ceea ce este frumos, înainte de toate, la Budai-Deleanu este strămutarea formei lui Ariosto în biată romanesca ardeleana de pe vremea aceea
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
la noi în ultimii ani este radicala receptare a modernității postsimboliste, nu ca o regresiune în inconștient, ca o ipostază a decepției neputincioase, ci ca un activ și foarte personal înțeles conferit inadaptării la urît, la tot ce se asociază îngustimii provinciale, nefericirii, singurătății sterile, filistinismului. Prin excelență redusă la un fel de delir verbal, modernitatea nu înseamnă, evident, doar suprarealism vîscos și dicteu dadaist. Dilatarea mitică la Blaga, cu fericitul recurs la frumusețea rădăcinilor, a originilor, niciodată pierdute, nu anulează
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
ne dau nouă viață, în virtutea neputinței lor de a le înțelege. Ar fi deajuns să avem ceva mai multă cultură, în ce ne privește, și mai puțină uscăciune din partea lor, ca să ne înțelegem și să ne completăm. Numai că iată! îngustimea, meschinăria spiritului omenesc, te împing să proclami drept adevăr irefutabil punctul tău de vedere sau convingerea ta personală. De aici severul spirit critic al lui Psycha cu privire la arderile mele interioare, în ciuda atracției pe care o exercit asupra lui. Și de
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
deși cu cât ești mai unit cu ea, cu atât dorești mereu să te unești și mai mult. Urcușul e făcut necesar nu numai de nesfârșirea lui Dumnezeu, ci și de firea noastră făcută pentru infinitate, neîmpăcată cu viața în îngustime, în Norme de redactare repetiție, în monotonie, în nelibertate. De aceea, nu ne putem opri la nimic din cele multe, care se îngustează unele pe altele. Tot ce atingem pe pământ fiind finit, iar firea noastră fiind făcută pentru infinitate
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
luxurianță birocratică, în spatele căreia se ghicește o singură intenție: condamnarea unui nevinovat sub pretextul de a fi deținut meschina funcție de subsecretar de Stat în Ministerul Finanțelor, între ianuarie 1941 și august 1944. Contrastul dintre ambitus-ul minții lui Vulcănescu și îngustimea meseriei la care consimțise e izbitor, de aceea gînditorul trebuie să se fi simțit stînjenitor de închistat, ba de-a dreptul sufocat de obligațiile măruntului post, cu atît mai mult cu cît din Memoriul pe care îl înaintează Procuraturii, se
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
spărgîndu-i-se după aceea toate oalele în cap, tot așa acum, punînd în practică un proiect ce părea himeric, trage consecințele recunoștinței semenilor. Sincer vorbind, cîtă obtuzitate poți avea ca să pui la îndoială publicarea în facsimil a scrisului lui Eminescu? Cîtă îngustime de creier poți dovedi ca să ajungi să invoci rațiuni contabilicești menite a arăta că, publicîndu-l pe poet, risipești banii în vînt? Cît de nemernic trebuie să fii acolo, în sinea ta, ca să ridici glasul protestînd în fața unei asemenea "inutilități"? În
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
lui Dumnezeu, meditează Al.Paleologu, cît împotriva civilizației pe care Dumnezeu o dorește făurită și dezvoltată de oameni în conformitate cu aspirațiile lor cele mai înalte. Departe de-a reprezenta un indiciu de emancipare, necredința crasă nu e decît o dovadă de îngustime vinovată, de dezumanizare: "Ateismul agresiv a rămas al barbarilor (comuniștii de pretutindeni, jacobinii francezi din linia Combes, Viviani și ejusdem farinae), dar intelectualii subțiri și cultivați (subliniez că aceste ultime trei cuvinte, plus conjuncția, nu au nici cea mai firavă
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
cade un tipar de înțelegere, urmarea fiind un gol de interpretare pe care nu-l resimt ca pe o carență. Vederea lor e apostrofică și limitată, căci văd universul prin fantele unor specialități cărora nu sînt dispuși să le recunoască îngustimea. Sunt apostrofici și se cred universali, acuzînd morga suficientă a omniscienților rafinați. Verdictul lui Karl Gibertson și Mariano Artigas ține loc de încheiere: „Știința e mult prea adeseori pusă în serviciul propagandei; trebuie să fim vigilenți în ceea ce privește nonsensurile intelectuale care
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
pizma reciprocă nu se vor potoli, vom dezamăgi iremediabil atîția tineri sinceri, dar dezorientați. Oare nimic nu e adevărat din ceea ce pretindem că sîntem: naționaliști cu frică și dragoste de Dumnezeu?! Să ne lepădăm, deci, de tot ce se cheamă îngustime mintală și pigmeism sufletesc! Citește aici continuarea scrisorii lui Mihai Neamțu.
Mihai Neamţu, scrisoare către mişcările neolegionare () [Corola-journal/Journalistic/42612_a_43937]
-
unor minorități. Da, sunt naționalist și trebuie să fim naționaliști. Atâta vreme cât știm foarte bine și am dovedit că naționalismul nu înseamnă negarea identității și drepturilor oricărei minorități, știm și am dovedit că naționalismul pe care l-am dovedit nu înseamnă îngustime, obscurantism, izolare, nu înseamnă că ne credem buricul pământului, că nu ne cunoaștem păcatele, pe ale noastre, ca și pe ale altora. Sunt naționalist și cred că trebuie să fim naționaliști, atâta cât să înțelegem că nu pot recunoaște și
Antonescu despre Marko şi Borbely: Nu pot să-i iau în serios când mă acuză de naţionalism () [Corola-journal/Journalistic/44763_a_46088]
-
gata să izbucnească. Ce-i? Ce s-a mai întâmplat!? Nu s-a-ntâmplat nimic, nimic, scutură capul Cerboaica. Sssst, îl rugă iar, strângându-l de mână, și continuă să-l tragă după ea afară, lipindu-se de el, în îngustimea scărilor prin care lunecau ca printr-o hrubă fără aer. Buimăcit cu totul de-ntâmplare, se-ntreba dacă nu visa, era mort de somn, dormea și, prin vis, o confunda cu Irina sau cu altcineva, dar în nici un caz nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
abia 7 km vest de lunca Prutului. Față de Crasna, valea Lohanului este mai veche, apariția ulterioară a celei dintâi nefăcând decât să-i răpească acestuia, prin captări succesive, din aval în amonte, toți afluenții de pe dreapta, reducându-i bazinul la îngustimea frapantă pe care o are acum. Iar faptul că profilul longitudinal și transversal al văii Lohanului, în cursul superior mai ales, ca și cel al scurților lui afluenți de pe dreapta, este puțin evoluat, duce la concluzia că între formarea acestei
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
doar de micile detalii ale etichetei. Adevărul este acela că, în alegerea agenților diplomatici, guvernul trebuie să țină cont mai întâi de interesul statului. Excluderile, pe alte criterii, indiferent de unde ar proveni ele, de jos sau de sus, denotă o îngustime de spirit și, în egală măsură, un dispreț total față de interesele statului, din partea celui care procedează astfel. În aproape 60 de ani de existență, Republica a făcut dovada unui remarcabil eclectism; pe de o parte, ea a atras multă lume
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]